Anul 1 Numărul 9 IULIE 2007 apare bilunar
clepsidra_albastra@yahoogroups.com C.P. 523 O.P. 9 CLUJ-NAPOCA
ISSN 1842-9513
ISSN 1842-9513
***
Copyright ® 2007
Toate drepturile rezervate autorilor. Nici o parte din aceasta revistă nu poate fi reprodusă, sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic fără acordul prealabil, în scris, al redacţiei revistei “Clepsidra albastră – revista ta de suflet”.
***
Fondatori:
Carmen Moraru
natura_si_culoare@yahoo.com
Roxana Velea
perla_neagra_2007@yahoo.com
CLEPSIDRA ALBASTRĂ
Revista ta de suflet
Anul 1 Numărul 9
Echipa de redacţie:
Redactor şef:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
Redactor-şef adjunct:
Roxana Velea - perla_neagra_2007@yahoo.com
Redactori:
Mihai Costin
Popescu V.
Atman
Călugărul Alb
Vasile Kuron
Alice
Cosmin Haiduc
Stradivarius
Ioana Luiza Vlad
Clarissa
Marius Florescu
Mirela Simonescu
Arcturian7
Adina Constantinidi
Cristina Dumitrascu Foto:
Carmen Moraru
Vasile Kuron
Ioana Luiza Vlad
Video:
Carmen Moraru
Tehnoredactare computerizată:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
Administrare resurse internet:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
clepsidra_albastra@yahoo.com
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/
C.P. 523 O.P. 9 Cluj-Napoca
CLUJ-NAPOCA
IULIE 2007
www.clepsidraalbastra.home.ro
EDITORIAL
CONCERT NOCTURN
Cocosul. Este o specie de curte foarte raspandita la noi. In noaptea aceea a cantat. Nu de trei ori ca si atunci cand s-a lepadat Iuda de Isus, ci a doinit toata noaptea. Mi-a inspirit atat de multa prospetime si splendoare. M-a incarcat energetic. Avea un “glas” atat de frumos!
Cateva zile mai devreme asistasem la o procesiune cu lumanri aprinse in jurul Bisericii Sfanta Fecioara Maria din cartierul Grigorescu. Era in jur de 22.30 si se lasease intunericul. A fost ceva cu totul deosebit. Imi amintea de procesiunile din Sfanta Noapte a Invierii Domnului Nostru Isus Hristos, cand toata omenirea canta “Cristos ainviat din morti/Cu moartea pe moarte calcand/Si celor din morminte/Viata daruindu-le”.
Dupa sfintirea lumanarilor si reinoirea legamintelor facute la botez (care au facut parte dintr-un program special de exercitii spirituale menit sa faca o trecere in revista amisterelor de Lumina), oamenii au iesit din biserica si au facut inconjorul ei, oprindu-se la Statuia Fecioarei Maria. Era un peisaj mirific. De data aceasta lumanarile aprinse si sfintite simbolizau Lumina spirituala, Lumina Raiului.
Intamplator sau nu, in timpul procesiunii, de pe Cetatuie (care se afla in vecinattea bisericii) se vedeau focuri de artificii. Se sarbatorea ceva acolo. Dar ceva sesarbatorea si in inimile credinciosilor. Un foc de artificii divin.
Carmen Moraru
EXPERIENŢE INEDITE
NUNTA DE AUR
Sa iubesti... Sa iti unesti destinul cu al altcuiva... Sa pornesti pe un drum alaturi de persoana iubita, sa-i fii alaturi la bine si la rau, pana cand moartea va va desparti. Ce poate fi mai frumos decat asta? Si – 50 de ani mai tarziu – sa poti privi in urma fara regret si sa iti amintesti cu bucurie de toate lucrurile frumoase pe care le-ai realizat.
Finalul lunii iunie a marcat la Cluj implinirea unei jumatati de secol de casnicie, o jumatate de secol in care Domnul Vasile si Doamna Vilhelmina Kuron au fost alaturi la bine si la rau si au oferit toata dragostea din inima baiatului lor Vasile.
Pentru a marca aest eveniment unic in felul sau, pentru ca nu multora dintre noi ne este dat sa traim a cincizecea aniversarea casatoriei sau sa fim martorii aniversarii a cincizeci de ani de casnicie a parintilor nostri, Vasile Kuron jr. le-a pregatit parintilor sai o surpriza: marcarea evenimentului a incept vineri seara, in data de 28 iunie 2007, cu o dedicatie speciala la Radio Cluj in cadrul emisiunii „In gradina cu flori multe” (hosted by Gelu Furdui). Dedicatia pe care le-a facut-o Vasile a sunat in felul urmator:
La aniversarea primilor 50 de ani de casatorie, alaturi la bine si la rau, in armonie si iubire adevarata, respect, hatnicie si sacrificiu de sine pentru toti cei dragi lor, in data de 29 iunie, Mimi si Laci Kuron primesc de la Fiul lor, Vasile, cu toata dragostea ce le-o poarta, multumiri din suflet pentru tot ceea ce au facut, fac si vor mai face pentru el. Sarutandu-le mainile, le cere iertare pentru eventualele greutati si greseli pe care le-a facut – dar fara voie – de-a lungul anilor, alaturi de urari de sanatate, viata lunga, intelegere, iubire, la fel de adevarata ca si pana azi. Si la a 75-a aniversare a nuntii dragilor parinti sa fim la fel de veseli ca si azi. Dumnezeu sa va binecuvanteze”.
Iata niste cuvinte care vin din suflet!
Pe data de 28 iunie, tanti Mimi – asa cum ii spunem noi – a implinit 72 de ani, iar ziua de 29 iunie a marcat 50 de ani de casnicie.. Tanti Mimi, intreaga echipa de redactie a publicatiei „Clepsidra albastra – revista ta de suflet” va doreste sa aveti parte de tot ce este mai fumos si mai bun pe lumea aceasta si in urmatorii 50 de ani, alaturi de Vasile sr. si jr.!
Un alt moment deosebit pe care l-a pregatit Vasile pentru parintii sai a fost un tort de biscuiti a carui preparare nu a durat nici mai mult nici mai putin decat 12 ore. Deoarece pentru Vasile totul este o arta.
Iata cum arat proodusul finit – tortul aniversar.
Pentru cei dintre dumneavoastra carevor dori sa inverve acest tort pentru ocazii speciale, iata si reteta:
Ingrediente:
- 1 kg biscuiti simpli
- 4-7 margarine Unirea de 250 g (nesarate) - (Numarul de margarine este ales in functie de dorinta de a face ornare vasta sau ornare simpla).
- 5-8 linguri de zahar pentru fiecare margarina, in functie de cat de dulce doriti sa iasa.
- Cafea INKA solida sau solubila ( poate fi inlocuita si cu cicoare sau ceai negru) conplet fara cofeina
- Esente (de rom, migdale etc.)
- Fructe pentru ornat sau impodobit
- Ornamente suplimentare in functie de dorinta (bilute colorate, flori din zahar, ciocolata alba sau neagra, mimoze etc.)
Se pregatesc 4-6 litri de cafea aromata si indulcita dupa gust. Se raceste si – intre timp – se pregatesc biscuitii pentru a fi umectati deodata intr-un vas, asezati astfel incat dupa ce vora bsorbi cafeaua turnata peste ei sa poata fi manuiti cu usurinta. Se toarna cafeaua racita peste biscuiti. Dupa aceea, din partea superioara a biscuitilor se indeparteaza surplusul de cafea care a ramas neabsorbit. Se alege tava in care va fi cladit tortul, dupa forma si marimea dorita de cofetar.
Prepararea cremei se face prin amestecul margarinei cu zaharul cristal sau pudra, pana cand compozitia capata un aspect aerisit-omogenizat.
Pentru ornare, se poate separa crema alba si aromatiza dupa preferinte, eventual colorata cu colorant alimentar.
Pentru umplutura se poate utiliza o crema in care - pe langa ingredientele de baza – se adauga cacao, alaturi de esenta preferata, omogenizandu-se cu componentele adaugate ulterior. Culorile si aromele cremei de umplutura sau a celei de ornament se aleg aleator, in fuctie de preferintele fiecaruia.
Dupa ce se termina cladirea si ornarea tortului, acesta se pastreaza la rece cateva ore, dupa care se serveste ca atare.
Va dorim
spor la treaba si pofta buna!
Carmen Moraru
Vasile Kuron
SUFLETE PERECHE
IN REZONANTA CU
ENERGIA PURA A IUBIRII
Auzisem de el. Si am vrut sa aflu cat mai multe. Voiam sa-l intalnesc. L-am cautat.
Cateva zile mai tarziu, l-am gasit. Nu va puteti imagina ce am simtit cand l-am vazut. Este cea mai frumoasa fiinta din univers. Cand ochii nostri s-au intalnit, am simtit ca am intrat in rezonanta cu energia pura a iubirii. Aiubirii neconditionate.
El se bucura ca eram acolo. Si cu acea bucurie imi umplea inima. Comunicam telepathic, aproape fara cuvinte. Gandurile noastrea se contopeau in energia pura a iubirii.
Nu astepta nimic in schimb. Pur si simplu ii placea sa daruiasca. Sa daruiasca iubire si fericire celor din jur. Mi-a umplut golul din inima cu atata puritate si armonie, cu atata speranta si gingasie.
El este tot timpul cu mine. Tot timpul se afla in gamdul meu, in inima mea. Cred ca o a acestei stari interioare de beatitudine – daca ar fi posibila – ar face cu adevarat minuni. Minunea se afla in interiorul nostrum, trebuie doar san e deschidem sprea ea. Sa o lasam sa iasa la iveala. Sa o lasam sa se petreaca.
Ea este minunata simfonie a iubirii.
Carmen Moraru
LEGILE UNIVERSULUI
7 PASI PENTRU UN SUFLET DE EXCEPTIE
1) Iubeste neconditionat pe toata lumea, inclusive pe tine!
2) Nu te critica NICIODATA pe tine (si nici pe altcineva)!
3) Fii recunoacator pentru toates ituatiile din viata ta, indifferent daca le vezi ca fiind “bune” sau “rele”.
4) Deschide-ti inima in fiecare zi sifa oa legere constienta sa iti pastrezi inima deschisa orice s-ar intampla.
5)Poarta un dialog zilnic cu Dumnezeu sic ere-I ceea ce ai nevoie (in concordanta cu Binele).
6) Fad oar ceea ce te face sa te simti viu si bucuros!
7) Ai incredere in tine, pastreaza-ti credinta si NU RENUNTA NICIODATA!
Carmen Moraru
REALITATE INTERIOARĂ
MARE SI IUBIRE
Ajung prea tarziu pentru rasarit. Soarele se ridicase deja. Ma uit la ceas si imi propun ca data viitoare sa ma trezesc cu cel putin 15 minute mai devreme.
Inca e putin rece. Inca se doarme pe la majoritatea caselor din zona. Ma asez pe cearceaf, scot pixul si caietul.
Astazi vreau sa scriu despre relatia mea cu marea, despre sentimentele mele legate de aceasta de-a lungul anilor.
Relatia noastra, daca imi este permis sa spun asa, a inceput la varsta de aproximativ un an, cand regasesc un zambet firav alaturi de o mama firava intr-o fotografie color. Aveam palariute si ne tolaneam pe nisispul umed in bataia soarelui.
Ai mei parinti m-au adus de atunci in fiecare an la ea pana la adolescenta.
De 6 ani vin singura sau insotita de prieteni sau cunostinte. Sapte ani i-am dus dorul in fiecare vara, insa curajul de a veni la ea, indiferent de faptul ca nu aveam de cine sa fiu insotita, l-am avut abia in anul 3 de facultate.
Am pasit atunci fericita in bratele marii si am facut prima baie seara tarziu, imediat ce ajunsesem. Era Vama Veche si eram acolo pentru prima data. Am ramas zece zile pe plaja. Nu aveam cort, dar aveam sac de dormit. cinci nopti le-am petrecut sub clar de luna, direct pe plaja, iar urmatoarele cinci le-am dormit in cort, in cortul primului iubit intalnit la mare.
Imi zambise si ma privise cu interes; ma invitase apoi la o plimbare in doi. Ma indragostisem si urma sa imi petrec urmatoarele zile alaturi de el; zile calde si fermecatoare.
Marea se rasculase in prima noapte si avusesem parte de prima furtuna langa ea. Era insa prima noapte ce aveam adapost in cort si lacrimile ei nu ma atinsesera. Era vijelie si cortul se clatinase din profunzime. Ne iubisem adanc inca din prima noapte.
Prima noapte de iubire cu primul iubit de la mare, intr-un cort, pe vijelie. Era un fel de vijelie si in sufletele noastre. Dar una minunata, plina de candoare si iubire.
In anii urmatori am intalnit la mare cunostinte dragi. Ne-am impartasit sentimente si zambete calde.
Apoi, peste trei ani, l-am intalnit la Costinesti pe iubitul meu actual. Aveam deja o relatie atunci, o relatie calda si frumoasa, cladita tot pe malul marii; o relatie ce insa si-a privit nejunsurile si s-a incheiat, facand loc noului suflet iubit.
Au fost zile de vis; una din cele mai frumoase perioade din viata pe care am trait-o pana acum. Zile lungi de plimbari sub clar de luna, de imbratisari adanci, de regasiri patimase.
Si iata-ma acum pe plaja, langa marea putin involburata, rememorand amintiri despre mare.
Soarele astazi nu arde asa de mult ca in zilele precedente, lasand briza sa isi faca simtita prezenta.
Am venit de atatea ori la mare pentru a ma vindeca.
Pentru a-mi spala ranile si a le lasa sa se afunde in nisip pentru totdeauna. Pentru a-mi obloji ranile sangerande si pentru a le astupa cu valurile sale sarate, grabindu-le procesul de vindecare. Pentru a le curata apoi si a le da drumul, adanc, in vazduh, in mare, in pamant si in nisip.
Marea le-a preluat intotdeauna. Le-a luat cu ea si mi-a daruit in schimb iubirea sa.
M-a mangaiat cu briza sa, m-a atins adanc cu valurile sale de catifea verde-albastruie, mi-a gadilat auzul cu sunetul sau inspumat si m-a chemat la ea de mai multe ori pe an. Am venit de cate ori am putut. Am imbratisat-o adanc, am iubit-o asa cum am stiut si i-am soptit versuri adanci. Am rugat-o sa ia cu ea ce doare si sa-mi lase in schimb alinare.
M-am “prajit” uneori putin prea mult din dorinta de a-i sta mai mult timp aproape. Chiar ieri, desi am stat langa ea la ore rezonabile (6.00-9.30 si 16.00-21.00), Soarele mi-a mangaiat putin prea mult umerii, picioarele si bratele, inrosindu-le putin. Isi vor schimba culoarea curand, lasand sa iasa la iveala aramiul tulburator.
Imi acopar acum trupul putin ars cu hainele de in si bumbac si palaria de soare. Las pixul jos si merg spre ea sa-mi mangaie picioarele. Imi uda talpile si imi zambeste parca. E inca rece si putin involburata.
Ridic apoi caietul si ma indrept din nou spre ea. Ma plimb usor pe tarm, langa limita magica a apei si a nisipului si privesc cum norii se apropie tot mai mult si acopera cercul solar. Raze pustii de lumina si caldura razbat uneori, incalzindu-ne pe cei putini aflati acum pe plaja. Un trecator aramiu ma priveste curios scriind si alearga apoi continundu-si incalzirea de dimineata.
E rece si vant deja; ma indrept spre cearceaf pentru a-mi acoperi mai mult trupul. Soarele e pierdut sub plapuma groasa de nori intunecati.
Imi pot dezgoli picioarele, caci nu mai pot fi arse acum.
E racoare si adiere de pace.
Imi iau la revedere de la mare cu gandul la apropiata regasire. Nu va mai trece mult si voi cauta sa o imbratisez din nou. Sa o ascult din nou, sa o rog sa vindece din nou. Sa o chem iar adanc in inima mea, sa o cuprind cu intreaga mea fiinta si sa-i sarut valurile sarate.
Pe curand, fiinta draga albastra de aer, apa si nisip…
Clarissa
TEHNICI DE RELAXARE
TEHNICA VALULUI
Daca te-ai asezat comod, inchide ochii. In cateva momente am sa te rog să respiri profund. Si sa expiri lin. Relaxeaza-te…
Inspir profund, lent, expir lin.
Inspir profund, lent, expir lin.
Inspir profund, eu stiu ca inspir profund.
Expir lin, eu stiu ca expir lin.
Inspir lent. Inspiratia mea devine tot mai profunda
Expir lin, expiratia mea devine tot mai calma.
Devin constient de corpul meu.
Inspir. Relaxez intregul meu corp.
Expir. Lunistesc corpul meu. In timp ce inspire. Linistesc mintea mea in timp ce expir
Zâmbesc corpului meu. Inspir
Eliberez tensiunile din corpul meu. Expir
Zâmbesc corpului meu Inspir
Imi simt corpul usor. Expir
Imi imaginez ca sunt pe malul unui ocean
In imensitatea lui este plin de armonie. Si pace.
Albastrul lui profound este desavarsit de valuri albe si delicate care înaintează şi se retrag. Privesc cum devin si cum se destrama. Picioarele mele se scufunda usor in nisipul cald si fin.
O briza delicata imi mangaie obrajii. Inspir aerul proaspat al oceanului. Simt bucuria de a fi viu. Ma simt fericit.
Devin constient de un val din ocean. Zâmbesc valului. Devin constient de apa din val. Zâmbesc apei. Observa nasterea valului. Zâmbesc naşterii valului. Observa moartea valului. Zâmbesc morţii valului. Recunosc natura nenăscută a apei din val. Zâmbesc naturii nenăscute a apei
Recunosc natura nemuritoare a apei din val. Zâmbesc naturii nemuritoare a apei
Valul se naste si moare, se înalţă şi se prăvăleşte,înaintează şi se retrage. Apa rămâne mereu aceeaşi. Sunt nenumărate valuri şi totuşi sunt unul. Apa este mereu aceeaşi.
Imi imaginez naşterea corpului meu. Zâmbesc naşterii
Imi imaginez moartea corpului meu. Zâmbesc morţii
Recunosc esenţa nenăscută a fiinţei mele. Zâmbesc esenţei nenăscute.
Recunosc esenţa nemuritoare a fiinţei mele. Zâmbesc esenţei nemuritoare
Recunosc natura nenăscută a conştiinţei mele. Zâmbesc naturii nenăscute.
Recunosc natura nemuritoare a conştiinţei mele. Zâmbesc naturii nemuritoare…
PUNCTE DE VEDERE
DEZVOLTAREA AGRESIVITǍŢII
DIN
PERSPECTIVA
TEORIEI SOCIAL-COGNITIVE A PERSONALITǍŢII
Teoria social-cognitivǎ a personalitǎtii pune accent pe faptul cǎ comportamentele se achiziţioneazǎ prin învǎţare socialǎ (modelare) şi aratǎ importanţa studierii proceselor cognitive. Cei mai de seamǎ reprezentanţi ai sǎi sunt A. Bandura şi Walter Mischel. Aceşti doi teoreticieni au în comun faptul cǎ la începutul actvitǎţii lor au lucrat cu adolescenţi agresivi, studiind delincvenţa juvenilǎ.
Bandura este cel care a studiat pattern-urile familiale care determinǎ agresivitatea la copii. In momentul în care sunt expuşi în mod repetat unor scene de violenţǎ, copiii îşi vor însuşi aceste comportamente.
Psihologia socialǎ contemporanǎ defineşte agresivitatea ca fiind comportamentul intenţionat de a rǎni o altǎ persoanǎ. Agresivitatea instrumentalǎ se referǎ la situaţiile în care recurgem la forţǎ pentru a obţine un anumit lucru. Însǎ existǎ şi unele forme de violenţǎ care sunt acceptate de societate, cum ar fi: boxul, kick-boxing-ul, luptele etc.
Putem afirma cǎ omul este în mod natural un animal agresiv. Pentru cǎ şi la animale existǎ agresivitate ca dispoziţie comportamentalǎ înnǎscutǎ, ca urmare a selecţiei naturale; ca şi alte dispoziţii, cum ar fi creşterea puilor, agresivitatea sporeşte şansele de supravieţuire şi conservare a speciei. Agresivitatea face ca membrii aceleiaşi specii sǎ nu trǎiascǎ rea aproape unii de ceilalţi, ci – mai degrabǎ – sǎ se împrǎştie pe un areal mai mare, oferind astfel mai multe resurse pentru generaţiile urmǎtoare. Luptele dintre rivali servesc pentru a selecta cei mai puternici şi mai sǎnǎtoşi lideri ai turmei. Cum spuneam, şi omul este un animal agresiv, însǎ violenţa lui poate fi controlatǎ prin educaţie.
Revenind însǎ la teoria social-cognitivǎ a personalitǎţii, vom spune cǎ copiii sunt cei mai predispuşi a rǎspunde pozitiv scenelor de violenţǎ şi la a le repeta. In lumea contemporanǎ existǎ parcǎ mai multǎ agresivtate decât exista în trecut. Astǎzi, mijloacele de comunicare în mǎssǎ – în special televiziunea, cinematograful, Internet-ul, jocurile de strategie pe calculator – sunt cele care prezintǎ agresivitatea şi o amplificǎ chiar. Copiii sunt expuşi aproape zilnic unor astfel de scene: le plac filmele de acţiune (care – cel mai adesea – prezintǎ scene de violenţǎ), dintre eroii acestora creindu-şi uneori un ideal (Rambo, Predator, Terminator etc.). Studiile de psihologie socialǎ aratǎ faptul urmǎrim filmele agresive pentru a ne satisface nevoia de agresivitate.
Mai sunt apoi ştirile - cu latura lor negativistǎ - care sunt mereu în cǎutare de senzaţional. Desenele animate prezintǎ şi ele scene de violenţǎ, ascunse în spatele inocentelor personaje de basm. Cert este cǎ copiii sunt expuşi unui flux continuu de scene de agresivitate, dar pentru ca sǎ nu rǎspundǎ pozitiv la acestea trebuie sǎ li se dea o riguroasǎ educaţie antiviolenţǎ încǎ de la o vârstǎ foarte fragedǎ.
Carmen Moraru
ARTA SI CULTURA
TIMP ŞI ETERNITATE
Vorbind despre o săgeata a timpului, oamenii de ştiinţă şi filosofii, preocupaţi de această problemă, au reliefat cu deosebire caracterul de ireversibilitate al timpului, demon¬strabil cu diverse argumente. Cel mai general aspect al unidimensionalităţii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor ; în cadrul unidimensionalităţii se poate discuta şi sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi¬litatea realizării drumului invers. Argumentul principal îl constituie în acest caz lanţurile cauzale, imposibilitatea apariţiei efectului înaintea cauzei şi, de cele mai multe ori, nota de succesiune în relaţiile cauzale, efectul continuând să existe şi să acţioneze după încetarea acţiunii cauzei, dar ca rezultat evident al acţiunii acesteia.
Demonstrarea unidimensionalităţii timpului (chiar când acesta este gândit ca volum) şi în cadrul acesteia — a sensu¬lui timpului dinspre trecut spre viitor — nu este epui¬zată de teoretizarea momentului de succesiune în relaţia cauzală, în teoria relativităţii, fenomenul de dilatare a timpului precizează transformările posibile ale timpului în trecerea de la un sistem de referinţă la altul, prin aceea că acest fenomen (ca fenomen de relaţie) nu schimbă întru nimic sensul desfăşurării evenimentelor dinspre trecut spre viitor în sistemul propriu de referinţă. Fenomenul dila¬tării duce doar la mărirea distanţei dintre evenimente în cazul raportării unui sistem de referinţă la altul.
Concluziile teoriei relativităţii întregesc deci argumen¬tul relaţiei cauzale şi cu conservarea sensului în cazul succesiunii unor evenimente, chiar dacă acestea nu sunt legate cauzal între ele.
Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al tim¬pului sunt sistemele variabile. Astfel, în sistemele reale termodinamice starea mai probabilă urmează stărilor mai puţin probabile. Această caracteristică este redată de con¬ceptul de entropie. Creşterea entropiei înseamnă creşterea stării de dezordine în raport cu ordinea, deci existenţa unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate.
In sistemele, în care predomină ramura ascendentă, putem vorbi despre un sens al desfăşurării proceselor in¬vers celui dintâi, sens de creştere a ordinii, de creştere a opoziţiei la dezordine. Această trăsătură, caracteristică sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie.
În orice caz, cu cât schimbările sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioară, cu cât se poate aplica mai adecvat conceptul de „îmbătrânire" a sistemului sau cel de mişcare progresivă, cu atât sistemul are mai multe note de ireversibilitate.
Desigur, problema sensului curgerii timpului poate fi corelată cu cea a reversibilităţii şi ireversibilităţii lui. Re¬versibilitatea timpului va fi corelată cu posibilitatea curge¬rii evenimentelor în sens invers, cu reversibilitatea schim¬bărilor, ireversibilitatea cu imposibilitatea întoarcerii spre faze, etape, evenimente anterior parcurse, cu ireversibili¬tatea schimbărilor.
In descifrarea acestor aspecte, ştiinţa contemporană aduce argumente preponderente în sprijinul ireversibili¬tăţii, deşi nu anulează, cu totul ideea momentelor, aspectelor de reversibilitate parţială pe fondul ireversibilităţii fundamentale.
Cu alte cuvinte, în curgerea eternă dinspre trecut spre viitor este posibilă si schimbarea dinspre A spre B şi schimbarea dinspre B spre A', analog cu A, dar având — de bună seamă — particularităţile sale. în sistemele mai simple predomină aspectele de reversibilitate a tipurilor de procese, nu a proceselor concrete, care — în curgerea timpului — sunt de fiecare dată altele. Ecuaţiile reversi¬bile ale dinamicii, ale câmpului electromagnetic nu pun problema scurgerii reale a timpului, ci posibilitatea prin¬cipială de desfăşurare a fenomenelor studiate în ambele sensuri, fără ca să existe mijloace de detectare a stărilor ulterioare faţă de cele anterioare.
Fără să fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate (în acest al doilea sens), în colţul nostru de Univers se poate vorbi de o săgeată a timpului, legată de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentală a timpului la întregul Uni¬vers se leagă de ideea dialectică a inepuizabilităţii calita¬tive şi cantitative a materiei în mişcare, de infinitatea posibilităţilor de structurare şi de interacţiune caracteristice Universului.
De existenţa trăsăturilor de ireversibilitate a timpului, ireversibilitate concepută ca trecere de la trecut spre vi¬itor şi nici o dată invers, se leagă în filosofarea asupra timpului şi constatarea că timpul apare ca unitate între real (timpul scurs) şi posibil (timpul nescurs), ca naştere a realului din posibil şi a posibilului din real.
Varietatea calitativă
a structurilor temporale
Treptat se conturează pentru secolul XX, tot mai in¬sistent, abordarea diversificată calitativ a timpului. Spe¬cificitatea coordonatei temporale obligă la diferenţierea între timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biolo¬gic, uman (individual şi social). Timpul biologic, amplu cercetat, deşi încă într-o formă incipientă, pune în primul rand problema deosebirilor între timpul fizic (cronologic) Şi cel biologic, în aşa fel încât timpul biologic nu poate fi totdeauna măsurat cu unităţile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri diferite de maturizare şi îmbătrânire a diferitelor organisme. Dar. evidenţiind rit¬murile diferite, se poate afirma că timpul organismului tânăr este mai dilatat decât cel al organismului îmbătrânit, întrucât secunda de viaţă a unui organism tânăr este mai bogată în procese fiziologice. Pentru copil, deci, ziua este mai lungă decât pentru omul matur, căci în cadrul ei se petrec incomparabil mai multe evenimente şi în plan fi¬ziologic şi în plan psihic, deci activitatea e mult mai intensă.
Din punctul de vedere al timpului fizic, copilăria apare scurtă, iar bătrâneţea - lungă. Din punctul de vedere al timpului biologic situaţia se prezintă diametral opusă : copilăria este îndelungată, iar bătrâneţea - scurtă.
De aceea se poate vorbi despre un timp intern propriu fiecărui organism, care se modifică de a lungul dezvoltării sale individuale. Din punct de vedere filozofic, aceste constatări sunt importante prin consecinţele lor „antropo¬logice", căci valoarea în timp a zilelor, fiind invers pro¬porţională cu vârsta, rezultă necesitatea utilizării la ma¬ximum a posibilităţilor tuturor vârstelor, cu deosebire a anilor tineri.
Timpul biologic individual se corelează apoi cu timpul speciei, calitativ deosebit de cel dintâi prin legităţi ca¬racteristice. Durata de existenţă a speciei se supune altor criterii decât durata de viaţă a fiecăruia din indivizii săi. Dacă în cazuri individuale, esenţiali sunt parametrii fizio¬logici, în cazul speciei apar alţi parametri, ca densitatea populaţiei, lărgirea arealului, existenţa unei capacităţi generale de adaptare, capacitatea de a birui în concurenţa interspecifică etc.
În cercetarea timpului biologic, un aspect important îl reprezintă modurile specifice ale „simţului timpului", care trebuie înţelese ca o capacitate de a percepe curge¬rea timpului, de a acţiona în anumite ritmuri regulate, de a măsura timpul cu mijloacele proprii organismului. Exis¬tenţa „orologiilor biologice" constituie principala parti¬cularitate a organismului de a aprecia durata unor procese sau succesiunea lor (reflexele condiţionate legate de timp, migraţia păsărilor etc.).
Organismul viu posedă asemenea ceasuri, care sunt corelate în esenţă cu procesele periodice din mediu : zi-noapte, anotimpuri etc. Temelia ceasurilor biologice ru¬dimentare o constituie caracteristicile periodice ale reac¬ţiilor chimice ale diverselor structuri subcelulare. La organismele superioare, ritmul fundamental este dat de activitatea ritmică automată a scoarţei cerebrale.
Nivelul reprezentării conştiente a timpului presupune o multitudine de factori psihici şi biologici. Toate eveni¬mentele vieţii lasă urme în noi, personalitatea noastră se îmbogăţeşte neîntrerupt şi nu ne putem rupe nicicând de trecut.
Studiile închinate timpului uman relevă particulari¬tăţile acestuia raportate la indivizi şi la societate, din multiple unghiuri de vedere, impunîndu-se cu deosebire abordările de ontologie socială.
În concepţia lui Bergson, îndreptată împotriva meca¬nicismului, se semnalează unele aspecte ale problematicii filosofice şi ştiinţifice care erau neglijate sau simplifica¬tor prezentate de materialismul metafizic anterior. Dar respingând îngustimile materialismului, Bergson ajunge să respingă materialismul în genere ; încercând să dep㬺ească limitele unui anumit mod de a face ştiinţă, el a respins ştiinţa în general, caricaturizîndu-le pe amândouă.
Astfel, pentru Bergson ştiinţa naturii spaţializează timpul, absolutizând aspectele de discontinuitate şi ucigând orice dinamism, orice viaţă. Prezentând astfel tabloul şti¬inţei, lui Bergson nu i-a fost greu să releve necesitatea de a lua în considerare alte aspecte ale realităţii ; în locul abordării cantitative, necesitatea abordării calitative, în locul omogenităţii - heterogenitatea, în locul disconti¬nuităţii - continuitatea fundamentală.
Relevînd aceste particularităţi, care scăpau în parte reducţionismului scientist, clădit pe fizica clasică, Bergson, în loc de a surprinde saltul calitativ realizat de ştiinţă şi de filosof ia aliată cu ştiinţa, respinge, ca insuficientă, abordarea ştiinţifică clădită pe inteligenţă şi elaborează o teorie iraţionalistă a existenţei, izvorînd dintr-o biologie şi o psihologie speculativă.
Astfel, el a fost total nereceptiv - după cum au arătat comentatorii ulteriori - la progresele realizate de Einstein în teoria relativităţii. Şi tocmai în perioada în care Einstein reuşea să demonstreze interdependenţa între spaţiu şi timp, evidenţiind aspectele de continuitate în abordarea spaţiului şi a timpului şi apoi varietatea calita¬tivă a structurilor spaţiale şi a celor temporale, Bergson învinuieşte ştiinţa pentru un mod de gândire ce nu îi mai era propriu.
Deşi a pus cu acuitate anumite probleme reale şi im¬portante pentru sintezele de care avea nevoie secolul XX, Bergson s-a apropiat de ele cu o atitudine unilaterală, de aceea metafizică, absolutizînd rupturile, revăzând con¬tinuităţile.
Teoretizând ruptura totală între materie şi viaţă (inclu¬siv conştiinţă), între cunoaşterea intelectuală şi intuiţie, între timpul spaţializat şi durata pură, H. Bergson con¬feră duratei pure virtuţi de creaţie continuă, de curgere continuă indivizibilă şi deci inanalizabilă. Realitatea du¬ratei pure constă - pentru el - în devenire, într-un curent vital unic, pe care numai intuiţia directă şi interi¬oară o poate cunoaşte.
Ca un filosof de răscruce, trăind deci în epoca de de¬păşire a mecanicismului spre organicism, Bergson sur¬prinde unele aspecte ale dialecticii realului, dar se lasă copleşit de „cutiile negre" ale ştiinţei anterioare şi res¬pinge ştiinţa în numele iraţionalismului.
De aici, pe de o parte, respingerea oricărei abordări cantitative a duratei, de aici, pe de alta, absolutizarea deosebirilor calitative, aşa cum se manifestă ele la nivelul biologicului şi al umanului, în aşa măsură încât pentru Bergson ele par a rămâne inaccesibile oricărei investigaţii raţionale.
Incontestabil însă că marea influenţă pe care a avut-o creaţia bergsoniană asupra secolului XX se explică mai cu seamă prin semnalarea unor probleme reale şi acute ale filosofiei acelui timp.
În prelungirea preocupărilor filosofice închinate tim¬pului în secolul XX, un loc special revine existenţialismu¬lui heideggerian. În clădirea teoriei heideggeriene a existenţei în gene¬ral, apare centrală cercetarea existenţei autentice umane, prin intermediul căreia şi prin depăşirea căreia Heideg-ger năzuieşte să se apropie de existenţă în general. Şi întrucât el relevă temporalitatea ca sens al existenţei umane autentice, îşi extinde concluziile şi asupra timpului, ca orizont al existenţei în general. Dar numai ca o sugestie, căci în esenţă Heidegger dezbate problema coordona¬tei temporale a existenţei mai ales din unghiul de vedere al existenţei umane.
Sein und Zeit se dovedeşte în fundamentul său o lu¬crare închinată omului, deşi Heidegger doreşte permanent să depăşească orizontul restrictiv uman. Şi, în acest ca¬dru, timpul este abordat din unghiul de vedere al deveni¬rii (în opoziţie cu conceperea existenţei ca nemişcare), al devenirii omului, al permanentei sale schimbări, rezultând din tensiunile ce-i sunt definitorii, tensiuni între ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie.
Dar proiectul acţiunilor umane (deci raportarea umană la viitor) este strâns legat de condiţionarea spaţio-tempo-rală a trecutului. Dacă viitorul este elementul principal pentru om în devenire, al doilea moment hotărâtor este trecutul, omul având datoria să-şi asume răspunderea pen¬tru tot ce ţine de trecutul său, de originea sa, căci e cu neputinţă să-şi proiecteze viitorul, fără a avea o temelie în trecut.
Şi din confruntarea celor două momente ale timpului se naşte prezentul, în care omul îşi ia propriul destin în mîini. Deşi Heidegger a insistat asupra deosebirilor dintre concepţia sa proprie şa existentialism, toţi interpreţii filo¬sofici sale sunt înclinaţi să releve faptul că problematica sa fundamentală a rămas problematica omului, aşa cum s-a. pus ea în filosofia occidentală la începutul secolului XX, inclusiv în privinţa problemei timpului.
Ar fi important de relevat că atat la Bergson. cat şi la Heidegger, dar mai cu seamă la acesta din urmă, accentul cade pe filosofia timpului, evidenţiindu-se la cel dintai devenirea ca permanentă creaţie, la cel de al doilea reali¬zarea complexă a omului în devenire, dar tot în termeni de „totalitate", ca unitate intre diverse posibilităţi şi reali¬tate, între realizarea autenticităţii şi smulgerea din ne-autenticiate. Heidegger delimitează existenta autentică de existenţa cotidiană, banală, care însemnează acceptarea situaţiei date fără nici o problematizare, un fel de conser¬vare a trecutului, un fel de prezentificare a datului ime¬diat. Existenţa cotidiană e un fel de abandonare în pre¬zent. Prin aceasta, existenţa cotidiană, banală, îşi mani¬festă inautenticitatea. In termenii filosofici timpului la Heidegger, o astfel de atitudine poartă numele de intra-temporalitate.
Şi ea se caracterizează prin neglijarea temporalizării timpului însuşi. Cu alte cuvinte, la Heidegger, timpul au¬tentic este cel legat de activitatea omului autentic.
Privind teoria generală a timpului la Heidegger, prin prisma existenţei autentice umane, ar rezulta că existenţa nu este gândită ca identitate cu sine, ci ca devenire, după cum devenire, istorie este şi existenţa omului autentic, care se desăvârşeşte în permanenţă.
De remarcat ea problematica timpului, deşi centrală la ambii filosofi, antrenează - în fond - o multitudine de probleme filosofice ale destinului uman, cm deosebire crea¬tivitatea umană la Bergson şi responsabilitatea umană la Heidegger.
Ea rămâne însă unilaterală în raport cu deschiderea interpretativă incomparabil mai complexă, pe care o per¬mite gândirea nuaterialist-dialectică contemporană.
Marius Florescu
GHEORGHE ADOC
- Sculptor şi grafician -
În comuna Socodor, judeţul Arad, la 22 februarie 1926, s-a născut maestrul Gheorghe Adoc.
A urmat cursurile Liceului Industrial „Aurel Vlaicu” din Arad, Secţia Sculptură şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.
Colaborează din anul 1949 cu reviste şi edituri unde realizează grafică de carte.
Participă frecvent din anul 1953 la diferite expoziţii anuale şi bienale din ţară şi străinătate.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici devine din anul 1954.
Fiind recunoscut pentru valoarea sa artistică, este invitat cu lucrările sale la expoziţii importante în străinătate: Sofia, Budapesta, Berlin, Praga, Bratislava, Roma, Veneţia, Florenţa, Paris, Helsinki, Barcelona, Leipzig, Madrid, Geneva, Moscova, Riga, Edinburg, Tokio,etc.
Până în prezent a susţinut numeroase expoziţii personale:
• 1996 - Expoziţie personală retrospectivă, Palatul Parlamentului;
• 1997 - Expoziţie personală, Veneţia (Italia);
• 2001 - Expoziţie personală retrospectivă, galeria „Orizont”, Bucureşti.
Maestrul Gheorghe Adoc a realizat numeroase şi impozante lucrări de artă monumentală:
• 1974 – Basorelieful comemorativ „Dimitrie Cantemir”, din bronz, Istanbul, (Turcia);
• 1976 – 1979 – Basorelieful din bronz pentru „Monumentul Independenţei”, din Iaşi;
• 1983 – Basorelieful „Şerban Cantacuzino”, Viena, (Austria);
• 1991 – Basorelieful „Abrud 2000”;
• 1993 – Bustul „Mihai Viteazul” la Buenos Aires (Argentina), bustul „Nicolae Bălcescu” la Santiago de Chile (Chile), bustul „Alexandru Ioan Cuza” la Bogota (Columbia);
• 1995 – Basorelieful „Mihai Viteazul” la Clugăreni, jud. Giurgiu;
• 1995 – Statuia „Mihai Eminescu”, din bronz, la Chişinău;
• 1998 – Monumentul „Onisifor şi Octavian Ghibu”, la Chişinău.
Legat de lucrările monumentale, în special de basoreliefurile maestrului Gheorghe Adoc, Ion Irimescu spunea în anul 1987 : „Gheorghe Adoc a abordat problemele basoreliefului. Acestea sunt cu totul remarcabile, singulare aş putea zice în acest gen de artă”.
Aflându-ne în apropierea zilei de 15 iunie, când îl comemorăm pe Luceafărul poeziei româneşti, nu putem să nu amintim că în anul 1989, maestrul Gheorghe Adoc, a realizat o medalie Eminescu cu cel mai frumos portret al poetului, portret care a luat, la aceea vreme, un premiu din partea Ministerului Culturii.
Prezentăm alăturat frumoasa medalie Eminescu.
În finalul acestei prezentări a maestrului Gheorghe Adoc, reproducem cuvintele artistului plastic, George Dumitrescu, stabilit în Lausanne, Elveţia, pe care i le-a adresat direct printr-o scrisoare: „Dintr-o datorie de onoare faţă de memoria sorgintei şi adevărului istoric, ce tind să se estompeze în neguroasele valuri ale uitării, prin ocultări complice şi matracaj revizionist, opera Dvs. revizitează trecutul glorios, anihilează impulsurile vindicative şi trezeşte conştiinţele, legitimând îndrituitul simţământ de mândrie naţională”.
Mihai Costin
(Bucureşti)
MIRACOLE
O SAPTAMANA CU ISUS
In perioada 18-23 iunie 2007, la Biserica Greco-Catolica „Sfanta Fecioara Maria” din Cluj-Napoca a avut loc o sapatamana de reculegeri spirituale si rugaciuni de vindecare pentru credinciosii clujeni si nu numai, oficiata de Parintele Joseph Bill, aflat la cea de-a doua vizita a sa la Cluj-Napoca.
In cele sase zile, au avut loc meditatii pe teme spirituale zilnic intre orele 09:00-12:00 si 16:00-18:00 si in fiecare seara s-a celebrat Sfanta Liturghie. Pe durata celor sase zile, parintele Bill a vorbit despre vindecarea sprituala si cea trupeasca si despre misterele de Lumina prin care trebuie sa treaca sufletul pentru a ajunge in stadiul respectiv.
„Vindecarea miraculoasa vine din suflet. Din deschiderea sufleteasca catre Divinitate. Acesta este taramul fertil pentru ca miracolele sa se poata intampla” (Father Bill).
Dupa trei zile de pregatire spirituala in care oamenii au cantat, s-au rugat si au fost atinsi pe cap de Parintele Bill – primind aastfel harul lui Dumnezeu, au urmat trei zile in care Parintele a facut o trecere in revista a misterelor de Lumina: Postul, Spovada, Sfanta Impartasanie, Exorcizarea, Botezul etc, explicand credinciosilor sensurile profunde ale acestora si necesitatea indeplinirii lor. O doamna ne- a relatat ca anul trecut cand a fost Parintele Bill la Cluj in viata ei s-a intamplat o minute. Se operarse la inima si acum era necesara o a doua interventie pe cord, Dar faptul ca Parintele Bill o atinse si ii transmise harul lui Dumnezeu a facut ca acea a doua interventie chirurgicala sa nu mai fie necesara.
Cea de-a patra zi de exercitii spirituale a fost o zi de post, in care credinciosii au avut voie doar sa bea apa, cafea sau ceai. Parintele a baut Coca-Cola. Si chiar a zis la un moment dat in gluma: „Cand veti ajunge in Rai, Isus va va judeca dupa fapte si va zice: Mi-a fost foame, mi-ati dat sa mananc, Mi-a fost sete, Mi-ati dat Coca-Cola”. In ziua respectiva, credinciosii s-au spovedit sio s-au cuminecat in cadrul Sfintei Liturghii care a inceput la ora 21. In pozele care au fost facute in timpul Sfintei Impartasanii, au iesit niste sfere de lumina, care sunt considerate a fi un fenomen supranatural si nicidecum reflectarea becurilor aflate in biserica. Maicutele cu clarvedere spun ca – in timpul Sfintei Liturghii – se coboara sfintii in Biserca.
In dupa-amiaza celei de a cincea zile, in cadrul meditatiilor spirituale, parintele Bill a facut si o rugaciune de exorcizare, menita sa „scoata diavolul din oameni”. Parintele Bill vorbea in limba engleza si era asigurata traducerea simultana in limba romana. Insa aceste rugaciuni de exorcizare nu au fost traduse. Rugaciunile sunt la fel de puternice in orice limba ar fi fost spuse. Rezultatele nu s-au lasat insa foarte mult asteptate.
O femeie s-a aruncat pe jos si a inceput sa tipe. Vocea sa era ata de puternica. Cei din jur s-au speriat. Apoi enoriasii au inceput sa cante „In numele luiIsus/In numele lui Isus/Suntem invingatori, In numele luiIsus/In numele luiIsus/Demonii vor fugi”. Pe fundalul acestor cuvinte, preotiis-au ocupat de femeia respectiva. Dupa ce s-au calmat spiritele si a trecut putin timp, femeii respective i-am zambit. Mi-a raspuns si ea cu un zambet. Am empatizat cu ea. M-am dus si am imbratisat-o. Am simtit o caldura sufleteasca frumoasa cand am imbratist-o. Dupa aceea a inceput din nou. Parintele Bill a spus sa nu ne mai apropiem de ea, ca s-a vindecat si ca numai face scandal ca sa ii oferim bani. Parerea mea e ca in momentele respective femeia avea nevoie de intelegere si de iubire.
In aceeasi seara, dupa oficierea Sfintei Liturghii, parintele Bill a facut impreuna cu credinciosii reinnoirea legamintelor facute la botez, pentru ca nu ne-am luat aceste angajamente in mod constient , ci nasii le-a facut in locul nostru. Inainte de rostirea acestor legaminte, lumanarile pe care le avea fiecare in mana au fost sfintite de catre PS Florentin Crihălmeanu, Episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla.
„Te lepezi de Satana? Il accepti pe Isus ca mantuitor personal si Dumnezeu?”
Dupa finalizarea botezului, s-a realizat o procesiune in jurul bisericii, punctul de oprire reprezentadu-l Statuia Fecioarei Maria aflata in curtea bisericii. Acolo a avut loc o ceremonie solemna in cadrul careia PS Florentin Crihalmeanu i-a inmanat Parintelui Joseph Bill o medalie, cu ocazia implinirii a 150 de ani de eparhie, „ca sa isi aminteasca de clipele petrecute impreuna. Saptamana de reculegeri spirituale s-a incheiat cu o liturghie colectiva de vindecare.
Pentru mine, saptamana petrecuta alaturi de Father Bill a insemnat o mai buna intelegere a sacramentelor si a mai multor concepte relogioase, cum ar fi pacatul, iertarea, Sfintele Daruri etc. Si o apropiere mai mare de Isus.
„Credeti ca Isus este Dumnezeu? Daca credeti ca Isus este Dumnezeu, atunci El nu Va va insela si nu va va spune minciuni. Isus este cel mai bun psiholog din lume” (Father Bill).
Carmen Moraru
Miracolul euharistic de la Lanciano
Lanciano
SIMBOLURI
SEMNIFICATIILE PROFUNDE ALE RUGACIUNII “TATAL NOSTRU”
Iata ce ne relateaza Evanghelia in Matei cap. 6,
“Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie. ” (Matei 6:6)
Isus spunea ca rugaciunile trebuie sa fie o conversatie particulara intre noi si Creatorul nostru. Poate avea loc acasa sau – asa cum facea Isus cateodeata – poate fi un loc in natura: in padure, pe o poteca montana, intr-o zona izolata a plajei unui ocean… La urma urmei, rugaciunile sunt discutii intime, personale cu Tatal Nostru Ceresc. Insa Isus ne prezinta urmatoarea precautie: “Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. ” (Matei 6:7)
Pentru cei mai multi credinciosi de acum 200 de ani, rugaciunea se centra adesea pe o forma repetitiva a invocarii sau a incantatiilor magice. Forma rugaciunilor si a acestor repetitii era considerata mult mai importanta decat atitudinea persoanei care se ruga. Isus a spus: “Nu fiti ca ei”. Isus ne spune ca simpla repetitie a cuvintelor nu e acelasi lucru cu exprimarea proprilor noastre ganduri si sentimente.
Din multe puncte de vedere, viata noastra religioasa poate fi similara cu relatia dintre un parinte si un copil. Legatura de intimitate care se formeaza intre un parinte si un copil este un rezultat al petrecerii timpului impreuna. Astfel se dezvolta afectiunea reciproca: un copil ajunge sa-si cunoasca parintele prin faptul ca pterece timp cu parintele, iar parintele isi cunoaste copilul petrecand timp alaturi de el, fiecare ascultandu-l pe celalat si raspunzand nevoilor celuilalt. In acelasi mod, Dumnezeu doreste sa ne cunoasca mai bine. Sa analizam ce spunea Isus despre rugaciune si sa vedem cum ne putem imbunatati viata religioasa: In Matei versetul 9, Isus ne spune:
“Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; “ Observati ca Isus spune “Rugati-va in acest fel”, nu spune ca trebuie doar sa repetam aceasta rugaciune. Ne ofera o temelie pe care sa ne construim rugaciunile personale. Isus spune ca nu trebuie sa il privim pe Dumnezeu ca pe o divinitate abstracta si distanta, ci ca pe un parinte, ca pe Parintele nostru. Sa avem incredere ca El ne va ajuta la nevoie. Oamenii care au avut relatii bune cu parintii lor stiu cat de reconfortant este acest lucru. Cei care sunt parinti stiu cate satisfactii iti ofera faptul de a-ti incuraja copiii. Ne simtim bine cand le oferim ajutor si recompense.
In versetul 5 din Psalmul 68 citim urmatoarele
“Un parinte al celor fara parinti, un aparator al vaduvelor este Dumnezeu in taramul sau sfant”.
In urmatoarea prezentare a viziunii lui Isus asupra rugaciunii, El identifica tronul lui Dumnezeu din Ceruri si Gloria numelui Sau. Cand abordam prezenta lui Dumnezeu, venim in fata tronului Creatorului Universului. Scriptura ne spune ca tronul lui Dumnezeu se gaseste in cele mai indepartate regiuni ale Cerurilor. Acesta este centrul Universului, un loc de o frumusete nemaintalnita, splendoare si activitate. Majoritatea dintre noi ne-am simti privilegiati de-a dreptul daca am putea avea o “audienta” personala cu Conducatorul lumii. In timpul rugaciunii - printr-un miracol inexplicabil – putem avea o conversatie personala cu cea mai puternica fiinta din Univers. Sfantul Apostol Pavel ne relateaza despre acest tron maiestuos
“Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. ” (Evrei 4:16)
S-ar putea sa simtim ca nu suntem demni ca sa fim ascultati de Dumnezeu, insa El ne intelege inima si slabiciunile.
In continuarea versetului 9 din Capitolul 6, citim:
“Sfinteasca-se numele Tau”. “Sfinteasca-se” este un cuvant stravechi si are sensul de a atribui caracterul de sfant sau a sanctifica. Este opusul lucrurilor banale. Aceasta este descrierea atitudinii pe care ar trebui sa o avem fata de Dumnezeu.
Urmatoarea sintagma din rigaciunea-model este:
“Vie imparatia Ta”
In rugaciunea crestinilor ar trebui sa existe o tanjire pentru venirea Imparatiei lui Dumnezeu pe acest Pamant.
Uitati-va odata imprejur si veti intelege de ce este necesara imparatia lui Dumnezeu Doar puterea divina si intelepciunea lui Dumnezeu poate aduce acea pace si prosperitate pe care o cautam cu totii. Sa ne gandim putin la evenimentele din ultimul an, care au zguduit intreaga lume. Am vazut cum forrtele naturii se revarsa pe neasteptate. Am vazut cum razboiaele tulbura pacea tinututlui in care traim, am vazut revolutii in formare, mii de oameni stramutati in mod tragic din cauza razboaielor, a dezastrelor naturale si a crizelor economice.
A ne ruga pentru ca Imparatia lui Dumnezeu sa vina in curand pe Pamant arata dorinta noastra de a vedea o alta lume, unde oameni sa poata avea vieti mai sanatoase, mai fericite, in armonie cu legile divine. Ar trebuie sa ne rugam – ca si crestini – de asemenea ca sa putem reflecta Imparatia lui Dumnezeu in vietile noastre zi de zi. Ar trebui sa traim in armonie cu legile divine, sa ne iubim aproapele si sa reflectam pacea interioara care vine de la Spiritul lui Dumnezeu.
“Faca-se voia Ta. Precum in cer asa si pre Pamant”.
Isus ne spune ca rugaciunile noastre trebuie sa fie in armonie cu voia Domnului, nu cu a noastra. A dat chiar un exemplu in aceasta privinta cu o seara inaintea Rastignirii. Din punct de vedere uman, nu ar fi dorit sa fie nevoit sa treaca prin durerea si suferinta pe care urma sa le traiasca. Si totusi a subliniat faptul ca dorea sa se faca vioia Domnului si nu voia sa.
“O, Tata, daca este posibil, fa ca aceasta cupa sa treaca de la mine; insa nu dupa voia mea, ci dupa voia Ta.” (Matei 16:39)
Biblia ne invata cum sa traim in armonie cu voia Domnului. Si daca vom trai in armonie cu voia divina, ne vom ruga asa cum s-a rugat Isus. Daca facem acest lucru, putem avea increderea ca Dumnezeu ne va da raspunsurile de care avem mare nevoie.
Acum ajungem la partea personalizata a rugaciunilor noastre:
“Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi”
Este important sa facem rugaciunile atat de personale si de specifice pe cat putem. Dar observati faptul ca Scriptura spune “Da-ne NOUA painea NOASTRA cea de toate zilele”, nu spune “da-mi MIE painea MEA cea de toate zilele” si nu spune nici “da-mi MIE o mie de dolari ca sa nu-mi mai fac niciodata griji pentru ziua de maine”,. Insa unii oameni cred ca rugaciunile sunt un mod convenatbil de a ne prezenta dorintele in fata lui Dumnezeu, astfel incat – daca nu suntem atenti – ajungem la “da-mi asa, da-mi aceea” sau ‘Da-mi o masina noua”, “Doamne, da-mi o sotie sau un sot”, “Tata ceresc, da-mi o multime de bani”. Cu alte cuvinte, lista noastra de dorinte se bazeaza adesea pe dorintele noastre materiale. Isus ne spune sa cerem painea noastra cea de toate zilele, nu neaparat pentru hrana pe termen lung. La multe rugaciuni nu se raspunde pentru ca nu cerem ceea ce trebuie, ne rugam in concordanta cu voia noastra si nu cu cea a Domnului. Apostolul Iosif a scris despre acest lucru:
“Tanjesti si nu poti avea. Ucizi si nu obtii ceea ce vrei. Te lupti si te razboiesti. Si totusi nu ai ceea ce iti doresti pentru ca nu ceri. Ceri si nu primesti, pentru ca ceri lucruri care sa le cheltuiesti pentru placerile tale proprii” (Iosif 4:23)
Acesta este unul dintre motivele pentru care cei mai multi oameni nu primesc raspunsuri la rugaciunile lor. Fie ca ceea ce isi doresc nu este bine sau isi doresc ceea ce trebuie dar motivele lor nu sunt cele mai bune sau la momentul nepotrivit. In continuare Isus a spus ca iertarea este o parte necesara a rugaciunilor noastre obisnuite.
In versetul 12, se spune:
“Si ne iarta noua pacatele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”.
Atat de multe dintre grijile si temerile noastre omenesti iau nastere din incapacitatea noastra de a ierta si de a fi iertati si rezultatul vinei. In primul rand, trebuie sa invatam sa iertam alti oameni care ne-au gresit noua. Toti suntem imperfecti. Dar avem timp sa jignim o alta persoana. Chiar si jignirile neintentionate ne pot cauza suferinte. Cand altii ne jignesc, ar trebui sa exersam milostenia, iertandu-i. Facand acest lucru, demonstram ca vrem sa fim ca Dumnezeu. Este un act de milostivire. Si asa cum spunea Isus in Matei 5 “Fericiti cei milostivi caci aceia vor obtine indurare” Trebuie sa ne marturisim in mod deschis pacatele. In particular, inaintea lui Dumnezeu. Si sa-l rugam sa ne ierte greselile noastre precum iertam si noi gresitilor nostri. Si uneori chiar trebuie sa ne marturism pacatele si in fata altora, mai ales dupa ce am facut sau am spus un lucru gresit prin care am ranit o alta persoana. Cereti-i iertare omeneasca iar intr-o rugaciune cereti-I siDomnului iertare. Fiecare dintre noi pacatuieste si nu se ridica la standardul perfectiunii divine. Insa Domnul – prin sacrificiul Fiului Sau – ne-a platit pacatele si a facut in asa fel incat noi sa primim iertare.
In continuare, rugaciunea-model ne arata ca trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu:
“Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne mantuieste de cel rau”.
Uitati-va in jurul vostru in ziua de azi. Exista o multime de tentatii satanice care il indeparteaza pe crestin de Dumnezeu. Exista filme si carti care promoveaza imoralitatea, exista ispitele de a trisa si a fura, exista tentatia de a minti pentru a evita stanjeneala, exista tentatia de a avea incredere in noi insine si in proprile mijloace, mai degraba decat sa avem incredere in Dumnezeu.
Cel rau la care se referea Isus este Satana sau Diavolul, care in Corinteni 2:44 este numit “Dumnezeul acestei lumi”. Nimeni nu este imun fata de tertipurile si ispitele Diavolului, de aceea trebuie sa ne rugam in mod regulat cu puterea lui Dumnezeu sa reziste celei a lui Satana.
Si iata ca ajungem la ultima parte a rugaciunii-model:
“Ca a Ta este Imparatia, si Puterea si Marirea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
Ne intarim credinta concentrandu-ne pe puterea si maretia eterna a lui Dumnezeu, mai degraba decat pe propriile slabiciuni. A spune “Amin” la sfarsitul rugaciunii este un alt mod de a spune “Asa sa fie”. Din nou, este modul nostru de a recunoaste si de a fi de accord din nou cu vointa divina in rugaciune si in viata. De fapt, rugaciunea trebuie sa fie sincera si sa vina din inima. Trebuie sa fie personala si specifica. Si trebuie sa includa preocuparile noastre referitoare la nevoile celorlalti.
“Pentru ce se roaga oamenii?
Pentru pace. Pentru pace in lume. Pentru cei fara adaposturi
Insa unii oameni nu s-au mai rugat pana acum sau au facut acest lucru foarte rar si ar putea sa gaseasca rugaciunea ca fiind dificila sau incomoda. Insa conversatia cu Dumnezeu se aseamana conversatiei cu un prieten. Mai tineti minte cand v-ati intalnit pentru intaia oara cu unul dintre prietenii vostri cei mai buni? Probabil ca nu ati avut conversatii lungi, dar pe masura ce ati ajuns sa ii cunoasteti mai bine, aceste conversatii au devenit mai usoare, mai lungi, mai intime si ofereau siguranta mai mare. Cu cat petreceati mai mult timp impreuna, cu atat mai mult va bucurati unul de compania celuilalt. Imi amintesc cand am avut prima tema la facultate si a trebuit sa tin un discurs de 6 minute in fata colegilor mei. Credeam ca 6 minute inseamna o eternitate. Insa dupa cateva discursuri, aveam nevoie de 10 minute. Apoi 20 de minute, pentru a putea acoperi un subiect. Rugaciunile se aseamana in mare parte cu aceasta situatie.
La inceput conversatia cu Dumnezeu poate fi un lucru peste care treceti foarte repede, te rogi si te rogi, iar dupa aceea esti surprins sa vezi ca doar trei sa patru minute au trecut. Insa dupa ce inveti sa te rogi in mod obisnuit, vei purta conversatii mai lungi si mai intime cu Dumnezeu. Deci, vedeti, ceea ce numin “Rugaciunea Domnului” este de fapt o rugaciune-model. Ne ajuta sa ne organizam rugaciunile astfel incat sa fie in armonie cu legile divine si sa fie mult mai eficiente. Acesta este cel mai bun mod prin care ne putem apropia de Dumnezeu si de a ne cladi increderea prin rugaciune ca instrument puternic care va va schimba viata. Unul din multele beneficii ale rugaciunii este bucuria si pacea pe care le avem toti prin petrecerea timpului in prezenta lui Dumnezeu. In acest fel vom putea intelege mai bine ceea ce spunea plin de inspiratie Apostolul Paul:
“Nu tanjiti dupa nimic, dar in toate prin rugaciune si implorarea gratiei divine, fa ca rugamintile tale sa-I fie cunoscute lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6)
SPECIAL: CRONICA DE FILM
DURERI ASCUNSE
Persecurtia rromilor din România intre anii 1942-1944
“Dureri ascunse” este un film documentar despre deportarea rromilor in timpul celui de-al doilea Razboi MONDIAL. Acest film a fost realizat de Michelle Kelso in anul 2006.
Din acest film aflam cateva aspecte referitoare istorai rromilor in Romania. Rromii isi au originea in India si au venit in Romania in secolul XIV. Mult timp au fost inrobiti. Si-au castigat libertatea cu putin timp inaionte ca sa fie abolita sclavia in Statele Unite.
In deceniula treilea al secolului XX, erau bine integrati in societatea romaneasca.
Se indeletniceau cu vanzarea de cosri si flori si flori, cu diverse mestesuguri – erau potcovari, lautari, fierari, carutari.
Insa in anul 1942 25.000 de rromi sunt deportati in lagarerele de concentrare. Acesta spect este mai putin cunoscut, iar sociolgul Michelle Kelso il face cunoscut publicului prin intermediul acestui film documentar.
Documentarea pentrua cest film a durat 10 ani. Totul a inceput in anul 1993, cand Michelle Kelso a vizitat Casa de copii orfani de la Raul Vadului de langa Sibiu.
De atunci a inceput sa studieze fenomenul persecutiei rromilor din Romania in perioada 1942-1944, in colaborare cu Muzeul Holocaustului din SUA.
Filmul documentar imbina intr-un mod armonios elmentul visual cu cel auditiv. Desi subiectul filmului este unul trist, prezentanda trocitatile din timpul celui de-al doilea razboi mondial, finalul filmului este unul vessel: un cal care zburda si niste tigani care danseaza. Dintre cei 22 de intervievati care apar in film – multi dintre ei supravietuitori ai holocaustului, numai 7 mai sunt in viata.
“Dureri ascunse” este un film document, pe baza caruia afost redactat si un manual pentru profesorii de istorie si care este distribuit prin intermediul inspectoratelor scolare.
Per ansamblul sau, filmul invita la toleranta. Dup ace il vizionezi, iti dai seama ca – de fapt – cei pe care i-ai privit cu teama pana mai ieri sunt si ei oameni, ca au si ei un suflet, ca merita compasiune. Acum incepi sa intelegi de ce se poarta asa – de teama, de teama de a nu mai trece prin ceea ce au trecut cand erau tineri, ei sau inaintasii lor.
Carmen Moraru
INEDIT:
O NOUA VIZIUNE
ASUPRA
VIETII, UNIVERSULUI SI EXISTENTEI
Acesta este titlul conferintei care a avut loc la Casa Municipala de Cultura din Cluj-Napoca in data de 3 iulie 2007 si care a fost prezentata de jurnalistul clujean Cristian Muresan.
Aceasta conferinta se inscrie in ciclul reconfigurarilor realitatii prin prisma multiplelor nivele de realitate, aspecte care au fost prezentate si in cele doua editii ale filmului documentar “What the bleep do we know?”. In deschiderea conferintei a fost prezentata “Cartea alba” a lui Ramtha, aparuta la Editura For You, fiind urmata – in cea de-a doua parte a conferintei – de comentariile si relatarea experientelor personale ale prezentatorului.
“Cartea alba” reprezinta rodul comunicarii telepatice a autoarei J.Z. Knight cu o entitate pe care o numeste Ramtha, pentru a putea interelationa mai bine cu aceasta. Prezentatorul a mentionat faptul ca la lecturarea acestei carti este necesar “a citi dincolo de cuvinte, de a vedea cu ochii mintii semnificatiile si nu adevarurile absolute”.
Iata cateva dintre ideile expuse in cadrul conferintei:
• Oamenii sunt fiinte care poseda aceleasi calitati ca si Creatorul
• Starea anterioara creatiei este Nemanifestarea
• Calitatile noastre potentiale mult mai importante se afla intr-o stare latenta
• Experienta personala este singurul lucru care va poate propulsa pe calea cunoasterii. Esenta expresiei sale in om este starea de A FI.
• Starea actuala a universului este starea de existenta, care este precursoare starii de nonexistenta
• Expansiunea este evolutia ghidata prin intermediul unor procese evolutive, cunoscute sub numele de “actiune si reactiune”.
• Existenta sau manifestarea se supune legilor naturale, cu character evolutiv, cum ar fi: legile vietii sociale si individuale (bucurii vs. suferinţe – oscilatia permanenta intre acestea doua)
• Constiinta noastra se expansioneaza prina cumularea de cunostinte si capacitati noi, fiind in ton cu expansiunea universului. La nivel biologic, acest aspect poate fi explicat prin activarea in profunzime a glandei pineale si pituitare.
• Existenta noastra in cadrul Existentei universului
• Starea de A FI este singura care poate fi traita plenar la momentul present: A FI fericit, A FI bucuros, A FI inconjurat de afectiune. Marele mister al vietii se afla in profunzimea infinitezimala a clipei prezente.
• Prezentul este singura realitate care poate fi traita
• Starea de A FI este o stare nonduala
RELIGO
PROFEŢII
VECHIULUI TESTAMENT
Vrednicia morală
În
actul vocaţiei divine
Intervalul de timp cuprins între secolele XIII-III a Hr. este caracterizat prin apariţia pe firmamentul istoriei poporului lui Israel a două instituţii paralele şi totodată antagoniste: Regalitatea şi Profetismul .
Ne este bine cunoscut că până în epoca Judecătorilor a existat în sânul poporului evreu, ca singură formă de conducere, teocraţia. Dumnezeu era Regele suprem al poporului biblic. Toate acţiunile poporului şi toată trăirea lui se raportau la Iahve, Singurul Dumnezeu adevărat şi punct central de orientare pentru Israel.
Nu mai puţin cunoscut ne este faptul că Dumnezeu şi-a ales un popor, pe care să-l pregătească în vederea primirii lui Mesia şi prin care să înştiinţeze omenirea întreagă de mântuirea ce avea să vină prin Hristos. În călăuzirea acestui popor spre scopul urmărit, adeseori Dumnezeu a chemat bărbaţi luminaţi şi plini de râvnă sfântă care să vegheze la bunul mers al poporului pe calea cea adevărată şi care, în caz de rătăcire, să-l readucă pe Israel la adevăr. Aceşti bărbaţi luminaţi au fost profeţii Vechiului Testament, al căror şir este început prin Moise , căci din ziua în care au ieşit din Egipt până în vremea proorocului Maleahi neîncetat a trimis Domnul prooroci (Ieremia 7,25). Profetismul a fost unul din cele mai importante elemente din structura religiei israelite, care a avut o influenţă decisivă în creşterea şi dezvoltarea de mai târziu a lui Israel.
Cuvântul profet provine din greacă şi se traduce cu: a vorbi pentru altul, în locul altuia, a fi interpret al cuvintelor altuia.
Locul clasic unde întâlnim interpretarea autentică a cuvântului profet îl găsim în cartea a doua din Pentateuh: “Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău îţi va fi prooroc. Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îţi voi porunci, iar Aaron fratele tău îi va spune lui Faraon” (Ieşirea 7, 1-2). Acest text scripturistic ne lămureşte că profetul este gura lui Dumnezeu către credincioşii Săi. Acesta este adevăratul sens al cuvântului profet.
În vorbirea curentă însă, profetul este considerat doar un prezicător al viitorului, al unor evenimente care se vor întâmpla în viitor. Am greşi văzând doar acest aspect ca fiind esenţial în desfăşurarea misiunii profetice.
Considerându-i pe profeţi doar prezicători ai viitorului, misiunea profetică în conţinutul şi importanţa ei, ar fi mult sărăcită. Profeţii nu au fost doar simpli prezicători ai unor evenimente viitoare care, oricum, ştiute sau nu mai dinainte, tot aveau să se împlinească, ci au avut o menire mult mai însemnată, ei fiind direct implicaţi în procesul de pregătire a mântuirii. Hotărârea de izbăvire a omenirii, descoperirea voii lui Dumnezeu trebuia revelată oamenilor prin oameni, pentru ca aceştia să o poată înţelege.
Ca oameni de vocaţie, profeţii Vechiului Testament au fost înzestraţi de către Dumnezeu în cel mai înalt grad. Experienţele şi stările sufleteşti pe care le-au trăit profeţii sunt rare şi greu de explicat în cuvinte. Ei au fost chemaţi la înalta lor misiune prin vocea lui Dumnezeu, care s-a îndreptat către ei în chip extraordinar. În felul acesta oficiul profetic nu s-a întemeiat pe autodeterminare, ci pe o chemare şi o trimitere specială din partea lui Dumnezeu. Impactul chemării a fost atât de puternic în intensitatea lui, încât a învins orice opoziţie şi sfială a celor chemaţi la slujirea profetică. În scrierile lor mesagerii Domnului relatează convorbiri intime cu Cel ce i-a chemat şi experienţe religioase de ordin mistic, pe care ei le-au trăit intens şi care le-a cutremurat toată fiinţa lor.
Profeţii şi-au îndeplinit misiunea lor în virtutea acestei chemări tainice a lui Dumnezeu. Solia divină îi era transmisă profetului de cele mai multe ori de o voce interioară care-l determina pe cel ales să asculte cuvinte tainice. Alteori, comunicarea mesajului divin i se făcea profetului prin viziune sau prin vis, dar această din urmă modalitate o întâlnim mai rar.
Profeţii nu s-au hotărât cu de la ei putere, să profeţească “pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1, 21). Duhul lui Dumnezeu a fost cel care i-a impulsionat pe profeţi. El le-a luminat mintea, le-a mişcat inima şi le-a întărit voinţa.
În perioada imediat premergătoare chemării, profeţii au trăit din voia lui Dumnezeu viziuni şi teofanii. Ele nu sunt relatate la toţi profeţii, dar se oglindesc în mod indirect din mai toate scrierile lor. În aceste viziuni inaugurale, ca de altfel în toate viziunile profeţii sunt convinşi că au comunicat cu Dumnezeu în mod direct, pe o cale extraordinară, necunoscută muritorilor de rând. Pentru ei, toate acele comunicări erau realităţi vii.
Chemarea profetică nu se impunea cu de-a sila, ci ea era acceptată de profeţi în mod liber. Era irezistibilă mai ales că venea din partea lui Dumnezeu. Acest fapt îl desprindem din mărturia lui Amos: “Dacă leul mugeşte, cine nu se va înspăimânta, şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci?” (Amos 3,8). Darul profetic nu afectează în mod negativ individualitatea sau personalitatea celui chemat la misiunea profetică. Fiecare profet îşi păstrează individualitatea sa personală care conlucrează cu acţiunea divină, în aşa fel încât descoperirile divine se amestecă cu ideile şi sentimentele fiecăruia şi sunt înţelese potrivit personalităţii bărbatului inspirat, în contextul culturii şi mentalităţii în care trăia .
Chemarea lui Moise la înalta misiune religioasă este descrisă amănunţit în capitolul 3 din Exod. Marele legiuitor al lui Israel ne spune că a comunicat direct cu divinitatea, care i s-a descoperit într-o formă accesibilă simţurilor sale. Dintr-un rug care ardea şi nu se mistuia, Moise a auzit vocea lui Dumnezeu. Acum este chemat Moise de către Domnul: “Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoţi pe fii lui Israel, poporul Meu, din ţara Egiptului!” (Ieşirea 3,10). După o mică ezitare Moise se înduplecă şi primeşte misiunea încredinţată lui de către Dumnezeu, convins fiind că El îl doreşte în mod deosebit pe alesul Său.
Chemări miraculoase ne descriu şi profeţii de mai târziu. Profetul Samuel spre pildă, aude glasul lui Dumnezeu în locul sfânt (I Regi 3, 1-14), iar Ilie aude acelaşi glas într-o adiere lină (III Regi 19, 9-18). Acest glas îi întăreşte şi îi umple de râvnă pentru lucrul Domnului.
Criteriul după care Dumnezeu i-a ales pe profeţi trebuie să fi fost cu siguranţă vrednicia lor morală. Nu poate fi observat un alt criteriu atâta vreme cât, în rândul profeţilor s-au numit bărbaţi tineri şi bătrâni, apoi femei, oameni cu multă ştiinţă de carte (Daniel), simpli păstori (Amos) reprezentanţi ai clasei nobile (Isaia), ai preoţimii (Ieremia şi Iezechiel) şi ai poporului de rând (Miheia).
Pentru a deveni profet nu se cerea ca cineva să facă parte dintr-o anumită seminţie (aşa cum era cazul preoţilor aleşi numai din seminţia lui Levi). Singur Dumnzeu hotăra cine să meargă pentru Sine şi să facă cunoscută voia Sa oamenilor.
Autoritatea morală era elementul indispensabil pentru a putea desfăşura o astfel de misiune. Numai în virtutea ei, profeţii i-au putut înfrunta pe regi, nobili, pe preoţi şi pe toţi cei ce nu erau la înălţimea chemării lor. În cuvântările lor, profeţii foloseau adesea cuvântul pocăinţă. Acest cuvânt ar fi fost absurd în gura lor dacă ei înşişi nu ar fi fost străini de greşelile pentru care cereau pocăinţă de la alţii. Fiind purtători ai Duhului lui Dumnezeu, profeţii nu puteau fi decât vase de cinste, oameni cu o vrednicie morală recunoscută.
Uimirea, teama, conştiinţa nimicniciei şi a păcătoşeniei firii omeneşti sunt stări sufleteşti trăite de toţi cei ce s-au întâlnit cu misterul divin. Aceste stări sufleteşti sunt urmate de prefacere interioară, de transformare în făptură nouă înălţată şi transfigurată.
Un serafim din ceata cerească a zburat spre profetul Isaia, ca să-i atingă buzele cu un cărbune încins luat de pe altarul de jertfă, gest prin care Isaia a fost purificat. După această purificare şi schimbare a omului celui vechi, Isaia a putut sta în prezenţa divină şi a oştii cereşti. El acceptă de bunăvoie sarcina uriaşă de a întoarce la Dumnezeu o lume care apucase o direcţie tocmai opusă. Nu era deloc uşoară sarcina de a determina un popor, care îşi astupase urechile, să asculte şi să înţeleagă chemarea la mântuire. Odată hotărât să-şi ducă la îndeplinire misiunea, Isaia nu se pleacă în faţa obstacolelor, care nu au fost puţine nici chiar în faţa martiriului. Din tradiţie aflăm că profetul Isaia moare ca martir în vremea necredinciosului rege Manase, fiind tăiat în două cu fierăstrăul.
Spre deosebire de atitudinea fermă şi curajoasă a profetului Isaia, alta este atitudinea în faţa vocaţiei dumnezeieşti a urmaşului său Ieremia. Acestuia i se face cunoscut prin cuvântul Domnului, că încă înainte de ase fi urzit el în pântece a fost sfinţit şi rânduit să fie profet al neamurilor (Ieremia 1,5).
La auzul cuvintelor Domnului, Ieremia, înfricoşat de greutatea poverii ce se punea pe umerii săi, încearcă să se eschiveze: “O, Doamne, Dumnezeule eu nu ştiu să vorbesc pentru că sunt încă tânăr” (Ieremia 1,6). Această scuză arată clar agonia interioară a profetului. Timid din fire, el se dă înapoi când aude chemarea lui Dumnezeu de a se duce să profeţească poporului din Iuda şi Ierusalim, şi luptă împotriva ei. Îi este frică să ia asupra lui această sarcină şi să răspundă afirmativ chemării. Se simte că este prea tânăr şi nepregătit pentru a duce mesajul lui Iahve poporului Său. Dumnezeu cunoştea însă posibilităţile lui Ieremia, îi era cunoscut curajul său.
Cel chemat să îndeplinească o astfel de misiune se consumă el însuşi odată cu misiunea despre care este convins că nu are cum să o evite. Datoria împlinirii ei vine cu putere dinăuntrul său, din inima sa, din conştiinţă, din măduva oaselor sale. Acceptând această slujbă, profetul se zbuciumă necontenit, trăieşte stări de tensiune profundă, de multe ori este întâmpinat cu batjocură, adversităţi şi ură, iar în final, în loc de răsplată profetul se alege cu suferinţă şi chiar moarte.
Referindu-se la purificarea ce premerge actul vocaţiei, Origen face o comparaţie între chemarea la profeţie a acestor doi mari bărbaţi, Isaia şi Ieremia. “Potrivit mărturisirii lui Isaia:
Chemarea şi trimiterea din partea lui Dumnezeu necesită activitate, mesaj, indiferent dacă mesajul este receptat sau nu. Profeţii trebuiau să aibă conştiinţa datoriei împlinite, să facă simţită prezenţa unui prooroc al Domnului în mijlocul poporului.
Este cunoscut faptul că în Regatul de Nord, pe vremea regelui Ieroboam al II-lea, idolatria, luxul, imoralitatea şi nedreptatea erau la ele acasă. Aici este trimis să rostească solie divină profetul Amos. Prin activitatea sa în regatul păcătos al lui Ieroboam, profetul atinsese orgoliul mai marilor timpurilor, care i-au sugerat să plece în Iudeea. Amos nu părăseşte ţinutul în care a fost trimis de Dumnezeu, ci plin de curaj şi îndrezneală ripostează: “Eu nu sunt prooroc şi nici fecior de prooroc, ci sunt păstor şi adunător de sicomore; şi de la turmă m-a luat Domnul şi mi-a zis:
Din aceste cuvinte se vede că profetul se legitima nu ca un profet de meserie ci ca un profet de vocaţie. El nu se înfăţişează din proprie iniţiativă, ci ca trimis al Domnului, pentru că “Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui!” (Amos 3, 7).
Din clipa în care sunt chemaţi de sus, profeţii trebuiau să se lase preocupaţi până la obsesie de grija propovăduirii cuvântului descoperit lor de către Cel ce i-a chemat. Fiind chemaţi de sus, profeţii vorbesc în numele lui Dumnezeu şi cu a Lui putere. Cine îi aude pe ei, în realitate îl aude pe Dumnezeu prin gura lor. Dumnezeu se serveşte de profeţi pentru a exprima voia Sa în limba omenească într-o formă accesibilă poporului.
Profeţii coborau în arenă, în mijlocul credincioşilor, tulburând tihna primejdioasă a sufletelor înrăite, biciuind şi răsturnând necruţător situaţii comode, scuturând din lâncezeală mulţimile şi îndrumându-le pe calea îngustă a credinţei, a înnoirii. Prin chemare, profetul este învăluit de un foc mistuitor şi orice încercare de a opri cuvântul Domnului este de prisos. Nu era de ajuns însă ca profetul numai să vorbească, ci viaţa lui practică, conduita lui morală trebuia să fie în concordanţă cu învăţătura propovăduită. Aceasta este o coordonată firească a vocaţiei divine, fiind şi una din caracteristicile ce deosebeşte falşii profeţi de adevăraţii profeţi.
Oameni de adâncă seriozitate morală, profeţii erau conştienţi că învăţătura propovăduită nu-şi dobândeşte eficacitatea deplină, numai dacă este asociată şi susţinută consecvent de pilda unei vieţi ireproşabile.
Idealurile mesianice le ofereau forţa necesară în lupta lor pentru crearea unei lumi mai bune şi mai drepte, începând cu prezentul. În numele dreptăţii ultragiate, profeţii au fost apărătorii celor asupriţi şi fără sprijin, apărându-le interesele împotriva poftelor nesăţioase a celor arbitrari şi fără milă. Cu autoritatea lor incontestabilă, ce le-o dădea conştiinţa vocaţiei, profeţii se sileau să îndrepte viaţa socială a timpului lor prin purificarea moravurilor. Profeţii nu trăiau în izolare ci asemenea unor luptători, căutau învălmăşeala vieţii .
Simţindu-se în permanent contact cu Dumnezeu, îmbărbătaţi şi întăriţi mereu de El, proorocii certau, mustrau, ameninţau, scuturau pe credincioşii de rând, pe preoţi, pe falşii profeţi, căpeteniile poporului, chiar pe regi, atrăgându-şi din partea lor ură, dispreţ, închisoare, exil sau moarte în chinuri grele.
De la Moise până la Ioan Botezătorul, toţi proorocii au plătit tributul greu al martiriului, fie prin moarte, fie prin necazurile sau suferinţele abătute asupra lor. Nu a existat pericol sau piedică în faţa căreia profeţii să se clatine sau să dea înapoi, ei rămân ca un zid de neclintit chiar şi în faţa celor mai grele ameninţări şi lovituri.
Călugărul Alb
SPECIAL:
AMINTIRI DIN TRECUT
Ceea ce va voi istorisi acum nu reprezinta un channeling, Sint amintiri.
Odata demult... dar nu foarte demult in termeni paminteni... locuiam in Brazilia. Ma numeam Raman si aveam o conditie sociala undeva spre medie.
Imi amintesc ca era o zi frumoasa... Soarele imi mingiia trupul, copacii imi sopteau Iubirea, iarba imi vorbea...
Ma aflam intr-o caruta trasa de un singur cal. Ma intorceam spre casa si simteam nerabdarea celor 2 copii ce ma asteptau sa sosesc.
Drumul era oarecum serpuit, in dreapta erau stinci, jos era Oceanul. Intotdeauna Apa m-a chemat, intotdeauna am simtit ca Apa reprezinta ceva special pentru mine. In dreapta... un colt de rai... totul era viata.
Mergeam... mergeam... simteam Viata.
La un moment dat, din spate s-a apropiat o masina neagra, model de inceput de secol. Il cunosteam pe cel ce conducea acea masina.
Nu a avut rabdare, a trecut pe linga noi cu ceea ce pe vremea acea se numea a fi o viteza ametitoare. Calul s-a speriat. Ramon nu intelegea ce se intimpla... sau poate intelegea. Timpul s-a dilatat brusc... si totul s-a terminat cu caderea de pe stinci. Caderea... hmmm... a fost ceva inaltator. Imi amintesc ca si cum acum s-ar intimpla. Calul a cazut peste Ramon si totul s-a terminat pentru acel moment si pentru aici.
M-am intors Aici. Am schimbat insa Momentul. Acum vreo 2 ani mi-am reamintit aceste secvente din existenta mea si am inteles ca persoana ce era in masina este in acelasi timp aici si nu poate pleca pina nu va avea iertarea mea.
Imediat cum am inteles acest lucru, mi-a aparut in fata ochilor chipul bunicii mele. OK. Am iertat-o din toata inima. Asta a fost acum 2 ani, iar bunica mea a continuat sa experimenteze aici si acum. La un moment dat m-am indoit de ceea ce a stiut inima mea, si am lasat oarecum in suspans aceasta nelamurire. Ma gindeam ca poate intr-un alt moment voi intelege cine este acea fiinta ce era pe linga mine si nu poate pleca pina nu are iertarea mea.
Ieri, brusc am simtit ca vreau sa-mi vizitez bunica. Am fost la ea si fara cuvinte pamintene, i-am cerut iertare. Am inteles instantaneu ca nu eu eram cea care trebuia sa ierte. Ea trebuia sa ma ierte pe mine. Acea viata, in care m-am numit Ramon... nu era singura in care noi ne-am intilnit.
I-am cerut iertare si desi nimic nu s-a facut la nivel de pamintean, m-a iertat din toata inima ei.
Aseara, spre miezul noptii, am primit un telefon de la fratele meu care mi-a spus ca bunica mea si-a incheiat deocamdata drumul de aici. Avea 94 de ani si astazi era ziua ei de nume.
Am simtit Iubirea si un sentiment de usurare. M-am intins in pat, mi-am lasat aici trupul de carne si am plecat s-o intilnesc. Mi-am creat un fel de obicei, ca atunci cind cineva pleaca, sa ne intilnim si sa-i explic... sa-i explic... pentru a usura trecerea. Am ajuns acolo, nu a trebuit sa-i explic eu prea multe. Deja erau atitea spirite ce eu le cunoscusem in aceasta trecere. A fost... sublim. De fapt... nu as putea explica cum a fost. Dar a fost si este.
Am venit Aici si Acum pentru a-mi plati multe, multe din datoriile pe care eu le-am facut in diverse locuri si timpuri. Am inteles multe si am simtit multe. Un singur lucru nu intelegeam. De ce tot timpul aveam senzatia ca bunica mea nu ma iubeste asa cum o bunica ar trebui sa iubeasca o nepoata.
Ieri am inteles. Iubirea are multe moduri de manifestare. Iubirea ne poate da sentimentul pamintean ca ne-ar „lovi” pina ce intelegem si simtim. In acel moment, Iubirea se dezvaluie in fata ochilor si Inimilor noastre.
Va multumesc ca m-ati ascultat.
Va doresc sa puteti simti Iubirea Pura si Neconditionata in orice moment al existentei voastre de Aici si Acum.
Mirela Simonescu
CUPLU
ROLUL TASTEI ‘DELETE” IN RELATIILE DE CUPLU
De multe ori in viata noastra sunt relatii care cu timpul devin toxice. Multi citori ne intreaba despre tehnici psihologice optime care sa ii ajute sa treaca peste momentele dificile din viata lor.
Cei mai multi dintre noi suntem utilizatori ai calculatoruilui. Calculatorul a fost inventat de mintea umana, este o transpunere tehnica a cesteia – se – de multe ori – ne ofera solutii la care nici nu ne-am gandit.
De exemplu – tasta “Delete”. Cred ca sunteti familiarizati cu totii in ceea ce priveste functiile acesteia. Daca ea poate fiutilizata pentru a sterge un fisier nedorit din sistemul informatic, de ce nu ar putea fi utilizata pentru a “sterge” ceva nedorit din sin sistemul cognitiv?
Haideti sa vedem acum cateva dintre mesajele care insotesc actionarea tastei DELETE. De obicei, mesajele care apar la actionare tastei delete sunt urmatoarele:
Confirm File Delete: Are you sure you want to send this file to the Recycle Bin?
Raspunsuri posibile
YES si NO
This file is too big for the Recycle Bin. Are you sure you want to permanently delete this file?
Are you sure you want to delete thie file forever?
Chiar daca doare uneori, atitudinea e cea care conteaza.
Dar ce ne facem daca sistemul da mesaje de eroare, cum ar fi:
Unable to delete this file because it is being used by another or program. (Nu se poate sterge acest fisier deoarece este utilizat de un alt program sau de o alta persoana).
Este nevoie de vointa. De a avea vointa de a avea stari bune si nu stari rele.
Cat de bine este atunci cand te simti eliberat de constrangeri! Lumea e altfel doar pentru ca ti-ai schimbat atitudinea in legatura cu un anumit aspect!
Sia cum poti zice cu bucurie:
Your system is free from any viruses. Your system has been updated!
Carmen Moraru
REVELAŢII
NIMIC NU E INTAMPLATOR
Pentru ca nimic nu e intamplator. Pentru ca totul exista dinainte de a se manifesta. Imi place teoria cu nimic nu e intamplator. Parca ma simt pusa la adapost atunci cand ma gandesc la viata mea, care are o traiectorie pe care eu o simt protejata. Important e sa nu las semnele sa treaca neobservate. Sa-mi organizez dorintele, care vor prinde viata, la vremea lor.
Am ascultat un Cuvant adevarat. Fiecare vorba desi o stiam in mare parte pe dinafara, m-a surprindea intr-un mod placut, avea esenta, energie, vibratie in strafundurile sufletului. Constiinta simtea ca dimensiunea e mai profunda, ca mesajul este insusi Cuvantul, care avea o greutate si o credibilitate netagaduita pentru perfidia iscoditoare a ratiunii.
Simturile sufletului nu se inseala. Adevarul e simtit, trait. Nu te poti insela atunci cand intelegi ca partii spirituale din tine i se adreseaza mesaje de care ai atata nevoie, nu mai esti carcotas, traiesti pentru ca simti, simti pentru ca intelegi. E poate cea mai puternica stare de siguranta pe care de multe ori nu o avem fata de lucrurile cele mai simple.
Am participat la o sedinta de exorcizare. Am incercat sa simt cat mai multe lucruri. Nu mi-am prefabricat senzatii. Nu m-am asteptat la nimic, de fapt nici sedinta in sine nu era un lucru pe care il asteptam. Simteam forta si durere. In mine se petrecea o zbatere incarcata cu ganduri haotice despre bine sau rau. Nu m-am pozitionat pe nici unul din talere, pentru ca simteam oarecum ca teritoriul de batalie facea parte din ceva aflat in afara mea, care insa emana o irezistibila dorinta de eliberare. Dar de ceva extern, de un fel de extensie ce imi era familiara. Am inteles ca elementele care ma perturbau aveau de a face cu felul de a privi lucrurile, cu nivelul mental, nicidecum cu corpul fizic. Eram parca in cadrul unei sedinte mai grele de bioterapie. Asta pentru ca omul care se ocupa de ritual era foarte inaltat, imi castigase increderea prin discursurile pe care le tinuse.
Simteam multa protectie in jurul meu. Stiam ca omul era stapan pe sine, m-am permis sa inteleg si sa constientizez fiecare senzatie, din crestet pana-n talpi. Energiile exterioare de fiecare data starnesc fiori, misca un echilibru, ofera senzatii, produc haos, iar in cele din urma devin familiare, se contopesc cu fiinta care le imbratiseaza si isi ating telul. Si eu am simtit tot vartejul transformarii. M-am simtit bulversata, dar stiam ca e ceva de bine, percepeam un usor iz de eliberare, de armonizare care treptat a umplut marele gol initial.
Pot cu certitudine afirma ca aceste stari nu s-au petrecut in transa, sub aspectul halucinant al constiintei modificate, pentru ca multe din senzatii aveau argumentele pe care le-am experimentat in domeniul bioenergetic. De aceea nu se poate pune problema nici unei forme de manipulare. M-am deschis atat cat am avut nevoie, cu dorinta sincera de a purifica ceva greoi, apasator, in deplina cunostinta de cauza.
Acum la cateva saptamani de traierea acestei experiente pot spune ca mi s-a oferit sansa de a vindeca o mica particica alterata din mine, ca nu a existat doar o bucurie inselatoare, de moment, ca e vie si nu inteleg de ce nu am recurs mai de mult la acest tratament, daca il pot numi asa.
Sau poate ca asa cum m-am exprimat in inceputul materialului, poate doar acum era timpul nimic nefiind intamplator.
Nu stiu pana unde pot merge cu sinceritatea. Unde sa ma opresc cu dezvaluirile… deoarece zilele trecute am ascultat o experienta personala spusa cu atata aplomb, incat desi se vorbea despre Dumnezeu am simtit o banalizare fara margini, pe o tema atat de mareata.
Daca si cei care in acest moment citesc aceste randuri ma judeca asa cum mi-am permis eu sa o cataloghez pe individa ce se expunea pe tava publica… probabil ar trebui sa inchei aici.
Dar cu orice risc a mai ramas de povestit un nepretuit amanunt.
…s-a facut o rugaciune colectiva de vindecare. Respectand canoanele trebuia sa ridic mainile spre cer. Preotul ne-a spus ca Iisus ne va atinge… Am simtit toata jena sacrilegiului cand mintea mi-a fost strabatuta de acest gand. Mana stanga mi s-a intors intr-o pozitie de implorare, nu era nimic agresiv, insa parca multe alte gesturi se petreceau in interior, iar acest lucru m-a atentionat. Ma intrebam daca s-a petrecut ceea ce spusese preotul, dar atat de tare m-a rusinat aceasta idée, incat am preferat sa inchid ochii si sa fac abstractie de ea. In timpul acestui dialog interior, in urma caruia mi-am adus mana la pozitia initiala, experienta s-a repetat. Din nou mana stanga a luat pozitia de implorare, fara ca eu sa coordonez acest lucru. Insa de aceasta data am simtit fericire. Aveam o stare profunda de bucurie, pe care de mult nu o mai simtisem. Cu adevarat cred ca M-a atins!...
Roxana Velea
PARANORMAL
POVESTE DIN ALBASTRU
Rindurile de mai jos se doresc a fi o redare cit mai exacta a ceea ce la un moment dat de timp terestru, s-a petrecut in Realitatea pe care am ales-o s-o experimentez Aici si Acum. Totul fiind subiectiv si relativ… probabil ca unora, rindurile, le vor parea a fi interesante… altora nu. Indiferent de ce sentimente va trezesc rindurile de mai jos, totul este conform cu ceea ce fiecare am ales sa experimentam de aceasta data. Parerea mea este ca indiferent de cit de diferita este Realitatea cuiva, de Realitatea mea, asta nu inseamna ca Realitatea mea ar fi mai Reala decit alta. Pur si simplu cred ca fiecare am ales sa experimentam ceva… de care avem nevoie Acum.
O sa va spun despre prima mea intilnire constienta, din punctul de vedere al celei de a “3”-a dimensiuni in care “traim” acum, cu o Entitate pe care noi o cunoastem sub numele de Ashtar.
Acum aproximativ 4 ani terestrii, in una din plimbarile mele nocturne, am intilnit o Entitate ce s-a prezentat sub numele de Hilarion si care mi-a spus ca sint asteptata pe nava Ashtar-ului. ( Trebuie sa precizez ca la momentul respectiv, nu auzisem de Ashtar si nu aveam nici cea mai vaga idée cam despre ce ar fi vorba. )
Cum, de cite ori mi se face o invitatie, imi place s-o onorez, am acceptat. Hilarion, arata ca un om, si nu prea. Avea o oarecare forma, dar parca mai mult era sfera. Sau daca as putea spune, avea in acelasi timp 2 forme: una umana, de consistenta unui abur, predomina culoarea galbena si alta forma sferica luminoasa, tot de consistenta Aburului, sau cel putin asa l-am perceput eu in acel Moment. Parerea mea este ca Entitatile ce ni se prezinta, apar in fata noastra exact sub forma in care noi am dori sa-I vedem ( cu ochii fizici sau spirituali ). Cred ca ni se arata exact in forma in care noi sintem in stare sa-I percepem constient in Acel Moment al Evolutiei noastre. Poate ca in acest moment ni se infatiseaza intr-un fel, iar dupa 1 an terestru ( sa spunem ) ni se va infatisa altfel, deoarece intre timp sintem sensibili la alte vibratii si la alte Realitati.
Sa revenim. Am plecat cu Hilarion, deplasarea facindu-se oarecum Ascendent si avind ca ghid o Raza de Lumina. Culoarea predominanta era Alb, dar puteai vedea distinct cu vederea periferica orice alta culoare. Daca imi mutam privirea pe punctul unde tocmai vazusem o culoare, aceasta se transforma instantaneu in Alb.
Am ajuns intr-un loc ce semana si nu semana cu navele pe care le stim noi din filme. Nu realizez ce forma exterioara avea nava in care am intrat ( erau multe, foarte multe ) deoarece am ajuns direct in interiorul acesteia. Informatia ca erau multe astfel de nave... a fost o informatie ce am stiut-o instantaneu, nimic vizual, doar sentimentul ca acesta este Adevarul la momentul respectiv.
In interiorul navei, din nou, totul parea asemanator, dar nu era asemanator cu ceea ce mi-as fi inchipuit eu ca o sa gasesc acolo. Erau multe Entitati, fiecare de alta culoare, de alta nuanta, nu am vazut doua Entitati identice. Poate ca erau, dar mie nu mi s-au infatisat.
Totul era Lumina, nu doar Entitatile ( ce intre noi fie vorba, nu ma bagau in seama, fiecare si-a vazut de lucru ). Doar cind treceau in dreptul meu, aveam senzatia ca m-au salutat, dar nu cu vorbe. Era ceva telepatic si instantaneu.
Am raspuns si eu cum ma pricepeam mai bine. La un moment dat, o Entitate m-a intrebat ( tot telepatic ) ce misiune mai am. Era clar ca ma cunoastea, dar eu... nu stiam cine este... sau poate ca atunci cind m-am trezit, mi s-a sters acea parte din memoria terestra.
Trebuie sa mai spun ca tot ceea ce m-as fi asteptat sa fie in forma fizica, nu era asa. Mai précis, forma era cum o stim noi, pereti, usi, coridoare, obiecte de mobilier (mai degraba mobilier de birou decit de apartament), dar consistenta era ca cea a Aburului. Era ca si cum Lumina se juca luind diverse forme pe care eu sa le pot constientiza.
In tot acest timp Hilarion mi-a stat in stinga si ma ghida pe acel traseu de Lumini.
Totul era perceput ca o singura fiinta, o fiinta ce era compusa dintr-o infinitate de fiinte. Imi cer scuze, dar cuvintele mele omenesti nu prea stiu sa descrie. As putea spune ca totul era mai mult sentiment decit senzatie fizica.
Am intrat intr-o incapere in care totul parea a fi Albastru. Dar, la fel... cum imi fixam privirea intr-un punct, punctul devenea Alb. Aveam o stare de Iubire Albastra, daca pot spune asta. Pe un scaun ( sa-I spunem scaun ) statea Ashtar.
Nu s-a prezentat, si nici nu am avut nevoie de prezentari. Pur si simplu am stiut ca este Ashtar. Nu am perceput alt nume in dreptul lui ( cum am gasit dupa aceea cind am cautat pe internet sa vad daca am "luat-o razna"... hehehe ). Pur si simplu El era Ashtar. Avea infatisare de om, doar ca era mai inalt ( dar si eu eram mult mai inalta, acolo ).
Nu era facut din carne cum sintem noi in dimensiunea aceasta. Era facut din Lumina. Erau atitea nuante de Albastru... si... instantaneu am stiut ca si eu arat la fel. Avea ochii Albastrii. Tin minte privirea, calda, iubitoare, clara, patrunzatoare. Vorbea cu ochii. Vorbeam cu ochii. Aveam o stare ... super... Cuvintele... sau ceea ce noi numim cuvinte... ajungeau instantaneu in Inima... nu in creier cum s-ar crede. Comunicam cu ochii si cu Inima. Si pe masura ce imi vorbea, stiam.
De fapt aveam senzatia ca stiam inainte de a-mi spune ceva. M-a imbratisat. Imbratisarea aceea avea ceva de nivel celular. Pur si simplu am simtit fiecare celula a mea cum si-a gasit un corespondent in celulele Entitatii ce se numeste Ashtar.
Am stiut ca El este Comandantul Flotei Stelare, am stiut ca exista Flota Stelara, am stiut ca Ne aflam Aici si Acum ca sa asistam Entitatea ce se numeste Planeta Albastra, Mama Geea, Planeta Pamint... cum vreti sa o numiti... in trecerea intre dimensiuni... am stiut ca sintem aici ca sa asistam fiintele sa simta Iubirea ... am stiut... am stiut... dar oare de ce nu mai scriu ce am stiut...? sa fie oare faptul ca Simt ca Voi deja stiti ce urmeaza?
Mai vedem.
Primiti, va rog, o imbratisare din Eternitate, din Lumina Albastra, din Iubirea Albastra.
Arcturian7
ARHEOLOGIE
OLYMPIA
CENTRU ARHEOLOGIC
SI
IDEAL CONTEMPORAN
“Nimic din Grecia antica nu m-a indemnat la meditatie mai mult decat vechea Olyumpia. Acest oras al viselor isi ridica, fara incetare, galeriile si sirurikew sale de coloane in fata gandurilor mele de adolescent; se consacra unei sarcini pur umane si exterioare, innobilata insa de ideea de patrie, care ii era un nesecat izvor de putere” (Pierre de Coubertin).
Litoralul Peloponez occidental, asa cum se intinde el don Patras pana in sanctuarul Olympiei, cuprinde regiuni favorizate de natura. Un sirag de targusoare se intinde de-a lungul drumului care duce de la Patras la capitala Peloponezului si al treilea oras din Grecia, la Olympia.
Intreaga regiune, udata de raurile alfio si Pinios cu afluentii lor si marginita la est de Muntele Erymanthos, este presarata cu vestigii ale oraselor antice, narturiia le unei istorii neintrerupte. Drumul care porneste de la PIrgos catre est traverseaza campia inverzita a Eladei, care era in Antichitate unul din statele Peloponezului.
In centrul acestei campii, la confluenta fluviilor Alfios si Eladeos, se intend ruinele unuia dintre cele mai mari sanctuare panelenice ale lumii antice. In acest peisaj linistit, cu nuante calde, au fost venerate mai mult decat in orice alta parte forta si rezistenta umana si tot aici au luat nastere frumoasele legende din ziua de azi – Legendele Oplimpului.
Aiici, fluviile se indagosteau de nimfe chiar sub privirile luiKronos. Miturile Alphiei si ale lui Attheus, ale lui Apollo si Daphne, iubirile Hipodamiei si a lui Pelops – raspunzatori de moartea lui Oemomaos si de blestemul lui Zeus asupra lui Pelops si a urmasilor sai – incadreaza acest peisaj armonios.
Ansamblul de edificii care a fost inaltat in acest loca l anticei Pisa si care poarta numele “OLYMPIA” nu era un oras, ci un vast sanctuary cu diferite temple, bogatii, altare ale diverselor divinitati, statui ale zeilor si ale invingatorilor Jocurilor. Zeus era patronul spiritual al acestor Jocuri. Jocurile – perpetuand celebrarea vechilor culte - au facut din Olympia centrul lumii elenice. Gratiea cestei perioade de incetare a ostilitatilor, popoarele grecesti uitau pe moment de conflictele lor, elenismul devenind un tot unitar.
La origine sanctuar national care reunea capodopere inestimabile, Olympia s-a imbogatit din donatii, devenind in curand un centru cultural international, fiecare popor grec putandu-si gasi aici radacinile propriei sale istorii. Olympia a dainuit mai mult de 10 secole, din timpuri eroice pana in anul 393 d.Cr., cand s-au desfasurat ultimele Jocuri Olimpice antice.
Istoria cultului olimpic este legata de cea a diferitelor invazii care s-au succedat in Elada. Poparele care ocupau Altisul aduceau cu ele proprii zei; se gasesc urme ale trecerii lor in miturile aflate intr-o permanenta transformare. Spre sfarsitul mileniului II si inceputul mileniului I, elenii au ajuns in nordsi s-au asezat foarte aproape de Olympia, aflata sub dominatie pisana. In secolul VI i.Cr. izbucnesc primele razboaie intre cele doua orase – Elis si Pisa.
Noii imigranti au fost – probabil – primii care au consacrat acestr tinut lui Zeus si l-au numit Olympia ina mintirea muntelui lor din Thesalia. Dar serbarile organizate anterior in Olympia nu erau celebrate in onoarea zeului cerului, ci in onoarea lui Pelops, cae a obtinut Victoria in fata lui Oemenaos, Regele Persiei, la intoarcerea cu carele de lupta si care s-a casatorit cu Hipodamia, fiica acestuia din urma. Cultul lui Zeus – care predomina in Olympia in epoca clasica – nu era insa cel mai vechi de acest gem. Ca si la Delphi, o divinitate feminina pare sa fi preexistat lui Zeus in preistorie; probabil aceasta a fost Rhea – pe tinuturile Kronos.
Dar – la inceputul miuleniului I i.Cr. – Zeus a devenit patronul spiritual al acestui sanctuary si – dupa cum spune legenda – Heraclea insemnat limitele Altisului, plantand pomi.
Jocurile Olimpice erau celebrate – ca multe alte serbari – in onoarea lui Zeus. Legenda spune ca ele au fost intemeiate de insusi parintele zeilor si ca primele Jocuri Olimpice aua vut loc intre zei si eroi. Oficial Jocurile Olimpicea u fost inaugurate ina nul 776 i.Cr., an in care incepe consemnarea numelor castigatorilor si a datei fiecarei olimpiade. In anul 576 acestea ajung la apogeu. Jocurile olimpice aveau loc din patru in patru ani, din luna iunie pana in luna septembrie. Pindar asociaza originea Jocurilor Olimpice cu ceremoniile liturgice celebrate la mormantul lui Pelops. Cu putin timp inainte de deschiderea Jocurilor, oamenii plecau in toate partile pentru a anunta inceperea lor, care punea capat provizoriu certurilor si conflictelor dintre greci. Orasele cele mai importante erau reprezentate de ambasadori oficiali numiti “teori”. Concursurile durau 5 zile, intre datele de 12 si 16 ale lunii si cuprindeau probe cum ar fi marsul, lupta, exercitiile de gimnastica combinate cu box, pentatlonul, cursele de care de lupta si de cai, ca si concursurile intelectyuale.
Jocurile Olimpicea u fost celebrate – fara intrerupere – timp de 1000 de ani, In zilele noastre, Jocurile Olimpicea u fost reluate datorita Baronului Pierre de Coubertin care - - in anul 1896 – a organizat primele Jocuri Olimpice moderne pe Stadionul din Atena. De atunci, ele se tin din 4 in 4 ani in diferite orase ale lumii, atraganda tleti de diferite nationalitati.
In anul in care Jocurile Olimpice moderne si-au marcat centenarul – 1986 – Jocurile Olimpice de vara s-au dersfasurat la Atlanta, Georgia, oras care si-a intrecut cu 51 de voturi “contra” 35 principala rivala – Atena, capitala olimpiadelor.
La mai bine de 1200 de ani de la Primele Jocuri Olimpice din istoria omenirii, Jocurile Olimpice moderne reprezinta una dintre cele mai nobile preocupari ale omului la acest inceput de secol XXI, o manifestare a umanitatii care reuneste – sub cele cinci cercuri – sportive din cele cinci continente ale lumii.
Forta acestei traditioi este ca – chiar si in epoca decaderii sale – Olympia mai sarbatorea inca aceste Jocuri. Declinul sanctuarului incepe in anul II i.Cr. odata cu venirea romanilor, dar – mai tarziu – Caesar, Hadrian si Atticus ii redau stralucirea, acoperind-o cu monumente si statui. Crestinismul adduce profunde reforme sociale si religioase, iar monumentele sunt folosite pentru construirea unei fortificatii.
Jocurile continua pana in anul 393 d.Cr., data de la care sunt interzise printr-un decret de catre Teodosiu I. In anul 426 d.Cr., Teodosiu ordona distrugerea tuturor templelor si a sanctuarului. In secolul IV au loc o serie de miscari tectonice, pamantul inghitind astfel ceea ce omul – cu atata truda – a realizat.
Incetul cu incetul apele Alfiosului spala Pamantul de pe vestigiile Altisului sacru, ramase ingropate pana in anul 1875, data la care incep sapaturile arheologice.
In ciuda deeriorarii lor, ruinele Altisului sacru si-au pastrat grandoarea, stralucirea edificiilor de alta data ramanand aceeasi.
Monumentul cel mai impresionant al Altisului este emplul nlui Zeus, construit pe la mijlocul secolului V i.Cr. de catre Libon. TEmplul Templul adapostea statuia lucrata din aur si fildes a lui Zeus – opera lui Fidias, cel mai ilustru sculptor al Greciei antice, statuie care se numara printer cele sapte minuni ale lumii – de care v-am vorbit, dragi cititori, in numarul sapte al revistei – si despre care filosoful Dion spunea “Cel care o priveste isi uita toate necazurile”.
Templul zeitei Hera este tot atat de impresionant si cu mult mai vechi decat cel dedicate sotului ei.
Codrul Sacru cuprinde Prytaneul si Philippeionul, inaltat de Philippe de Macedonia cu ocazia victoriei obtinuye la Cheronee, in anul 338 i.Cr. La poalele Muntelui Kronion se gaseau comori si mici edificii aduse ca ofranda de diferite orase. S-au gasit ruinele a 12 dintre aceste edificii, toate construite in stil Doric. La este se situeaza celebrul Stadion, nu s-a gasit insa nici o urma a hipodromului. Dintre toate stadioanele antice, acesta era cel maim mare, cu o capacitate de 20.000 de locuri. In partea de vest se gasea Gymnaziul.
In exteriorul Altisului Sacru se inaltau Euleuteriomul (sau Palatul Senatului Olimpic), vila lui Neron si Leonidionul, un fel de han – care era cea mai mare cladire a Olympiei secolului IV. O biserica bizantina se inalta azi pe locul atelierului lui Fidias.
Muzeele arheologice ale Olympiei adapostesc diferite obiecte si opera de arta, gasite in timpul sapaturilor arheologice. Frontoanele Templului lui Zeus – frontonul oriental reprezentand intrecerea de acre de lupta dintre Zeus si Oemenaos, cu Zeus in centru si frontonul occidental reprezentand lupta dintre Centauri si Lapiţi – sunt doua dintre cele mai impresionante sculpturi ale Greciei antice, iar metopele Templului sunt exemple ale perfectiunii artistice care caracteriza Olympia.
Olympia este astazi sediul Academiei Olympice Internationale.
Muzeul Jocurilor Olimpice contine documente referitoare la J O dintre anii 1870-1906 si o colectie filatelica avand ca tema Jocurile Olimpice.
Carmen Moraru
CONDEIE
Dragi cititori, incepand din acest numar inauguram rubrica “CONDEIE”. La aceasta rubrica va vom prezenta cxreatii literare.
Din aceasta editie inceem sa va prezentam lucrarea LOCUITORII ASTRALULUI, scrisa de doamna Adina Constantinidi.
LOCUITORII ASTRALULUI
(I)
INTRODUCERE
Aceasta lucrare se adreseaza tuturor celor care doresc sa afle anumite aspecte ascunse ale vietii, in special tinerilor ce sunt la inceput de drum pe marea Cale a Cunoasterii si realizarii spirituale si am scris-o pentru un grup de prieteni, fara sa ma gandesc vreodata s-o public. Treptat insa mi-am dat seama ca ea poate fi un indreptar foarte util pentru toti cei care se intereseaza de ovultism, parapsihologie, yoga, metafizica, teozofie, gnoza etc., cu atat mai mult cu cat abunda in cazuri reale si exemplificari interesante care fac intelegerea mai clara si mai placuta.
Am recurs atat la cazuri petrecute acum mai bine de un secol, cat si la cazuri recente.
Se stie ca ocultismul schimba viata unui om in foarte multe privinte si, mai ales, il indreapta spre un singur scop, acela de a se uni cu Divinitatea. Aceasta nu inseamna ca il face sa le neglijeze pe celelalte, din contra, il ajuta sa indeplineasca mai bine orice datorie. In plus, ii face sa inteleaga o data pentru totdeauna un lucru pe care nu-l va mai putea uita si anume datoria de a ajuta omenirea, inscriindu-se in planul Logosului si cooperand cu acesta. Pentru a putea ajuta in acest mod, este nevoie in primul rand sa cunoastem, sa intelegem ceea ce cunoastem, iar apoi sa intreprindem un antrenament serios cu propriul nostru sine, eliminand defectele si cultivand calitatile.
Pornind de la lucrarea teozofului englez C. Leadbeater intitulata “de Cealalta Parte a Mortii”, am incercat sa arunc putina lumina asupra unei lumi ascunse inca pentru cea mai mare parte a oamenilor. In baza acestor teorii, viata devine mai usor de inteles si demonmstreaza ca dreptatea si iubirea ghideaza evolutia lumii, in timp ce ura si nedreptatea duc la regres si decadenta. De asemenea, moartea este privita din adevaratul sau punct de vedere, ca un incident periodic intr-o existenta fara sfarsit, prezentand astfel viata sub un aspect eminamente grandios. Aceste idei isi au originea in marea Stiinta a Sufletului, care il invata pe om ca sufletul este el insusi in timp ce corpurile fizic, astral si mental sunt doar niste instrumente de care se serveste.
C.W. Leadbeater a fost un clarvazator ce a reusit sa patrunda prin experienta personala in lumea celei de-a patra dimensiuni, care este astralul, tinutul pe care il vom locui si il vom explora imediat dupa aceasta viata terestra. Evit sa spun “dupa moarte” deoarece dau deplina crezare celor ce spun ca adevarata viata incepe abia dupa ce iesim din trup. Cred ca multi au auzit sau chiar au avut posibilitatea sa citeasca lucrarea “Life After Life” (“Viata dupa viata”) – de dr. Raymond Moody. Foarte putini dintre cei care au murit au mai revenit printer cei vii pentru diverse comunicari, spontan sau prin intermediul sedintelor de spiritism. In schimb, foarte multe persoane au reusit sa treaca pe plan astral, pastrandu-si luciditatea si aducand dovezi serioase si de incredere pentru lume asa-zisa “de dincolo”. De fapt, cu totii trecem in fiecare noapte in aceasta lume, mai mult sau mai putin constienti si, cu un mic efort, am putea dobandi luciditatea. Tuturor celor ce doresc acest lucru in scopuri benefice, le recomand cu caldura cartea celebrului Lama Tibetan Lobsang Rampa, intitulata “Secretele aurei”, deoarece e necesara o pregatire temeinica in prealabil. Altfel surprizele pot fi mari si pot impresiona, chiar zdruncina sufletul unor finite sensibile si necunoscatoare. Este bine sa lasam capacitatile paranormale sa se dezvolte de la sine prin purificarea constanta a spiritului nostru, purificare la care trebuie sa lucram in fiecare clipa. Fortarea acestor capacitati intarzie dezvoltarea noastra spirituala. Chiar si cei la care aceste capacitati apar in mod nativ se afla in marele pericol de a le folosi in mod egoist si malefic, facand sa se nasca o karma negativa pentru ei si pierzand puterile de care se bucurau.
Totusi, din punct de vedere teoretic, e bine sa cunoastem aceste lucruri; de asemenea, aceasta lume nevazuta care se intinde dincolo de planul fizic e bine sa fie studiata temeinic, in ea trebuind sa ne petrecem o perioada insemnata din existenta noastra viitoare. Cu cat vom cunoaste mai mult, cu atat ne vom putea adapta mai repede noilor conditii cat se poate de placute comparativ cu viata dusa de noi pe pamant. Insa exista niste legi si niste reguli ca aceste conditii sa devina placute pentru noi. Cea mai importanta este marea lege a naturii, legea de la cauza la efect, numita in termeni sanscriti KARMA. Aceasta lege se refera la faptele noastre incepute in viata fizica si apoi continuate in astral sau “lumea de dincolo”.
In religie se insista foarte mult asupra pacatului cu fapta, cu vorba sau cu gandul, in special cu gandul. Cei mai multi nu pot intelege de ce cu gandul, cand acesta e ca si inexistent pentru ca nu se vede. In realitate, gandul este la fel de material ca si orice alt corp, iar forta lui este mai mare decat a faptei materiale in sine, putand fi mult mai periculoasa, tocmai pentru ca este invizibila ochilor nostril fizici. Un clarvazator insa este capabil sa vada aceste ganduri, asa cum noi vedem lucrurile care ne inconjoara.
Pe langa invelisul carnal al sufletului, invelis pe care il cunoastem si il numim trup, omul mai poseda trei invelisuri (de fapt mai multe, dar acelea sunt prea putin cunoscute) si anume: corpul astral sau corpul de dorinta, corpul mental si corpul cauzal. Aceste invelisuri se intrepatrund, depasindu-se putin unul pe celalalt in functie de finetea materiei din care sunt formate. Corpul astral, format din materie astrala mult mai fina decat material fizica, este mai expansibil si depaseste granitele corpului fizic. La fel corpul mental, fiind format din materie mentala, mai fina decat material astrala, il depaseste pe cel astral. In afara de aceste invelisuri, materia fizica are un dublu numit “dublu eteric”, format dintr-o materie subtila mai fina decat cea fizica, dar mai densa decat cea astrala. Dublul eteric este specific materiei fizice si orice obiect poseda un astfel de dublu, dupa cum poseda reprezentari respective pe plan astral si mental, intocmai ca si corpul uman. Deci orice particula de materie fizica isi are dublul sau eteric si corespondentul astral si mental. Acesti corespondenti se intrepatrund, coexista si se depasesc putin ca intindere ins patio, in functie de finetea materiei.
Ar putea sa para complicata si incurcata aceasta descriere, dar trebuie sa tineti cont de dificultatea de a explica niste lumi invizibile si multidimensionale, prin cuvintele tridimensionale ale lumii noastre fizice. Voi relua aceste probleme cand voi vorbi despre planul astral, mental si cauzat si despre dublul eteric.
In afara ideilor si exemplificarilor extrase din lucrarile folosite la realizarea acestei carti am redat si unele experiente personale, ori ale unor persoane pe care le-am cunoscut. Una dintre aceste persoane se afla cu mult peste media evolutiei spirituale umane si reprezinta, intr-un fel, propriul meu ghid spiritual demn de toata increderea pe care il voi numi aici “invatatorul meu”; ideile si sfaturile sale m-au influentat mult in scrierea celor de fata si voi incerca sa redau chiar unele din invataturile si sfaturile primate de la dansul, asa cum mi le-a spus ori mi le-a scris.
Pornind deci de la niste simple note dedicate unui grup restrans de prieteni, aceasta lucrare s-a transformat intr-o carte utila oricarui incepator ins tiintele oculte, adrsata tuturor celor insetati de cunoastere, dornici sa inteleaga tainele vietii si mortii, iar astazi ei sunt cu totii prietenii mei, pe care ii iubesc in egala masura. Lor, tuturor, le dedic si le daruiesc aceste randuri.
(va urma)
Adina Constantinidi
ŞTIINŢĂ
Jocul care ucide cancerul
După lansarea jocului 3D pe computer care combate cancerul, medicii au rămas surprinşi de eficienţa acestuia. Câteva zeci de copii bolnavi de cancer au reuşit să învingă boala, împuşcând celulele cancerigene din organism şi activând capacităţile naturale ale organismului de a anihila boala.
Jocul pentru computer "Re-Mission", acum disponibil gratuit şi pe Internet, la adresa www.cancergame.org, a reuşit să facă furori în lumea ştiinţifică internaţională după ce câteva zeci de copii care au urmat tratamentul prin joc s-au vindecat miraculos de cancer.
Realizat de Yuko Oda şi Dave Kristula, jocul îi pune pe bolnavi în postura unui mic nanobot, numit Roxxi, care intră în organism şi începe să distrugă toate celulele bolnave. Fiecare din cele 20 de misiuni îl poziţionează pe jucător în corpuri diferite, infectate cu forme diferite de cancer. Conceput ca un joc de acţiune, "Re-Mission" le pune la dispoziţie jucătorilor un arsenal complet de arme precum Chimio Blasterul, Racheta Antibionică şi Puşca Radioactivă, cu ajutorul cărora pot fi curăţate organele atacate de celulele distrugătoare. "Este foarte important faptul că pacienţii conştientizează prin joc procesul de vindecare.
Acest lucru asumat mental poate avea rezultate incredibile în lupta cu boala. De cele mai multe ori, organismul este slăbit în perioada tratamentului din cauza descurajării, iar "Re-Mission" nu permite tocmai acest lucru să se întâmple", a declarat unul din creatorii jocului.
Tratamentul prin joc nu presupune renunţarea la citostatice sau la medicaţia prescrisă, ci vine ca o completare la acestea. Rolul jocului este tocmai acela de a completa terapia cu o stare psihică propice vindecării, cu atât mai mult cu cât pacienţii intră în contact "direct" cu tratamentul, "împrietenindu-se" cu celulele dendridice, celulele de tip T şi plateletele, esenţiale în lupta contra cancerului.
Preluare de pe : http://www.click.ro//articole/jocul-care-ucide-cancerul/24684
PROGRESE TEHNICE
IN TELEVIZIUNE :
- 2012 INCOTRO ? -
In anul 1962 in SUA se sarbatorea implinirea unei jumatati de secol de la infiintarea Institutului de Inginerie Electrica si Electronica. Cu aceasta ocazie s-a publicat o voluminoasa lucrare originala, semnata de numerosi experti, avand ca tema generala prognoza evolutiilor tehnologice pentru urmatoarea jumatate de secol, deci pana in anul 2012. Presedintele Laboratorului Tehnic al Companiei de Televiziune CBS formula – printre altele – urmatoarele prognoze pentru 2012 : esecul transmissilor prin sateliti, realizarea legaturilor transoceanice prin cablu (fibra optica), reducerea dimensiunii audio-amplificatorilor pana la 5 cm (intre timp s-au produs audio-amplificatori masurand o fractiune dintr-un milimetru), generalizarea undelor ultrascurte (care – dupa ce au urmat o mare extindere – au nceput sa fie inlocuite), aparitia microcamerelor TV (carea u aparut pe piata doar dupa cativa ani.
In ceea ce priveste esecul transmisiunilor prin sateliti, Presedintele CBS avea – partial – dreptate. Un pas inainte in transmisiunile transoceanice l-a constituit cablul de fibra optica. In anul 1996 s-a introdus un cablu de fibra optica intre Europa de Vest si America Rasariteana, scotand astfel din functiune mai multi sateliti. La scurt timp dupa aceea, s-a instalat un cablu de fibra optica intre Romania si Republica Moldova. Tot in acea perioada, mai exact pe data de 9 decembrie 1997, in ziarul clujean « Ştirea », a aparut un articol pe prima pagina, potrivit caruia « un deranjament intr-un cablu optic perturba telefonia mobila din Cluj ». Defectiunea se afla undeva intre judetele Cluj si Alba, afectand intreaga telefonie mobila din judet, precum si centralele digitale din Cluj.
Legaturile transoceanice s-au realizat si cua jutorul televiziunii prin cablu. In Romania, acest fenomen a luat amploare dupa Decembrie 1989. Acest fenomen s-a materializat in statiiTV cablu (TV Cablu, Storm TV, ASTRAL TV, UPC, DOLCE etc.), care transmit o mare varietate de programe (canale) din intreaga lume, printre care se numara TV 5 si EuroNews (Franta), RTL1 si RTL2 (Germania), TVE (Spania), RAI UNO (Italia), Discovery, National Geographic, CNN etc.
Daca – in trecut – antenele parabolice erau foarte raspandite, acum ele sunt substituite de retelele de televiziune prin cablu.
Tot dupa 1989, in Romania au aparut o serie de posturi private de televiziune (PRO TV, ANTENA 1, PRIMA TV, REALITATEA TV, B1 TV, OTV, NATIONAL TV), Televiziunea Romana nemaifiind singurul post TV.
Lansat pe data de 1 Decembrie 1995, de Ziua Nationala a Romaniei, PRO TV este rodul investitiilor straine ale CME, Novrocom si Gari Music Productions. Impreuna cu CME (Central European Media Enterprises Group Ltd.), cel mai mare investitor in mass-media din Europa Centrala si de Est. PRO TV a dezvoltat conceptia de televiziune-spectacol, achizitionand cele mai bune pachete de programe de pe piata internationala, pentru a implini nevoia de divertisment a elespectatorilor si pentru a ridica nivelul televiziunilor din Romania. Grafica de identitae a Pro TV a fost conceputa de firma Novrocom din los Angeles, autoarea identitatii vizuale pentru RTL, SKY, ABC si pentru multe programe precum The Academy Awards (Premiile Oscar). Identitatea sonora a postului a fost creata de firma californiana Gari Music Productions, cunoscuta pentru inconfundabilele semnale ale CNN, NBC si si ale multora ltor canale TV. Profesionistii PRO TV si-au indeplinit cu succes PRO Misiunea, astfel incat – la 1 Decembrie 1997 – dupa doi ani de existenta, postul PRO Tv ocupa primul loc in topul televiziunilor din Romania, urmat de Antena 1 si de Televiziunea Nationala. Daca pe plan mondia l aparitia televiziunilor private s-a produs cu mult timp in urma, pentru Romania acest lucru a reprezentat un progres.
La 70 de ani dupa prima transmisiune publica de televiziune din lume (care s-a efectuat ina nul 1923 intre New York si Philadelphia, constand intr-un film), in cadrul Expozitiei Internationale de Radio si Televiziune de la Berlin a fost lansat noul sistem de televiziune PAL-plus, bazat pe sistemul PAL (Phase Alternate Lines, dar caruia i s-au acordat mai multe intelesuri glumete, cum ar fi : Pictures At Last, Pay for Added Luxury sau People Are Lavendar), comparabil cu acesta.
In luna noiembrie 1994 a aparut pe piata primul produs al noului stanfdard, fabricat de firma Nokia. Incepand cu aceasta data, fiecare mare firma producatoare si-a lansat propriul aparat in standardul PAL-plus. Din luna ianuarie 1995, se emite in mod curent in standardul PAL-plus.
Calitatea imaginii este ne superioara si se datoreaza – in primul rand – marimii latimii de unda folosite pentru sistemul de luminanţă si crominanţă şi – in al doilea rand – unui nou procedeu tehnic care a eliminat defectul specific sistemului PAL traditional – nde desincronizare, de incalecare a informatiilor de inalta frecventa, de crominanta si luminanta. Televiziunea moderna este bazata pe frecventa de 100 Hz din standardul PAL-plus.
Televiziunea de inalta definitie (HDTV) este un nou mod de prelucrare al canalelor video, cu o imagine care nu mai palpaie.
Spectacolul audio-video a devenit parte integranta a vietii cotidiene, de la vizionarea si stocarea filmelor preferate pe casete video Beta sau digitale, CD-uri sau DVD-uri pana la crearea propriilor videoteci cu amintirile cele mai frumoase din viata.
Revolutia digiotala a juns la maturitate si o noua geneeratie de produse multimedia va permite utilizatorului sa interactioneze cu mediul.
In domeniul video profesional, s-a reusit digitalizarea cu succes a a intregului proces de producere a televiziunii – de la filmari si montaje pana la realizarea de emisiuni complete, eliminandu-se total degradarea semnalelor legata de interferente. Sistemele video cu echipamente foarte mari si echipamentul audio profesional creeaza o ambianta deosebita pe stadioane, arene si Sali de concert in toate orasele lumii.
DDD (Dynamic Digital Definition/Definitie Digitala Dinamica) se refera la cea mai avansata tehnologie digitala Panasonic dezvoltata pentru a se utiliza la maximum potentialul ecranelor late in prelucrarea digitala, semnalele de la sursa analogica fiind transformate in date binare, formate din 0 si 1. Aceste date pot fi prelucrate si manipulate pentru a obtine functii evoluate de Multi-Window, permitand vizionarea mai multor imagini pe acelasi ecran, cu o varietate de efecte speciales i fara pierderi de calitate.
Circuitul de Aspect Digital Automat realizeaza o vizionare facila prin setarea automata a modului de ecran lat. Se detecteaza rata aspectului corespunzatoare semnalului de la ecran, , iar apoi se selecteaza modul corespunzator pentru imagini. Tehnologia avansata Panasonic de prelucrare digitala a imaginilor permite obtinerea unei calitati deosebite, inlaturand ambiguitatea specifica prelucrarii analogice. Toate aceste inovatii duc la un lucru foarte important : o noua dimensiune dinamica digitala care ofera o vizionare de exceptie pe ecran lat.
In istoria sa relativ scurta de 84 de ani, televiziunea a inregistrat cateva recorduri amintite in « The Guiness Book of Records ». Ecranul televizorului color Sony Jumbo Tron masoara 24.3 x 45.7 cm si – cu toate acestea – a aparut pe piata cu mai mult de 20 de ani in urma, la Expozitia Internationala Tsukuba ; este televizorul cu ecranul cel mai lat din lume (1985).
Cele mai multe televizoare : numarul caselor cu televizoare din lumea intreaga a depasit cifra de 300 de milioane in anul 1987. In mai 1996, 94.5 milioane de case din Statele Unite aveau televizoare, iar 62.9 milioane dintrea cestea erau abonate la TV Cablu.
Cel mai mic televizor – folosit in scopuri comerciale – este televizorul marca Seiko Tv Wrist-Watch. Cantareste numai 320 g si si are un ecran lat de numai 30.5 mm.
Emisiunea difuzata de cel mai mult timp : NBC’s MEET THE PRESS (Intalnire cu presa) : a fost transmisa pentru prima oara la data de 6 noiembrie 1947 si este transmisa saptamanal pe canalul american de televiziune NBC din luna septembrie a anului 1948. Pana in luna iulie 1996 fusesera transmisa mai mult de 2400 de emisiuni.
Tot canalul NBC a inregistrat cea mai mare audienta (de 138.5 milioane telespectatori) pe data de 28 ianuarie 1996, cand a transmis finala de baschet Super Bowl. Rata cea mai mare a spoturilor publicitare s-a inregistrat tot in timpul transmisiei finalei de baschet Super Bowl (2.2 milioane $ pe minut).
Ina nul 1991 s-a scris in presa ca un grup de investitori americani si europeni au platit pentru drepturile de ecranizarea romanului « SCARLETT » de Alexandra Ripley – continuarea celebrului roman « Pe aripile vantului » scris de Margret Mitchel – suma de 8 milioane $. Mini-serialul de 8 ore a fost ecranizat ina nul 1994.
Cel mai urmarit program din lume este BAYWATCH (Echipa de Interventie) cu o audienta saptamanala estimata la 1.1 miliarde in mai mult de 103 tari.
SOCIAL
INVATAREA CODURILOR
Acesta este un studio al impactului pe care îl are învǎţarea unui cod nou, a unui nou mijloc de comunicare asupra unui subiect nefamiliarizat cu acest alfabet.
Scrierea telegraficǎ este un tablou de corespondenţe între semnele unui cod şi cele grafice pe care le reprezintǎ. Aşa-numitul alfabet Morse este compus din combinaţii de puncte şi de linii care reprezintǎ literele alfabetului, cifrele şi semnele ortografice. Sistemul a fost inventat de cǎtre americanul Samuel B. Finley Morse – pǎrintele telegrafului electric – în anul 1832. Acestor semne le corespund semnalizari cu aparate şi lumini. În radio, acestea sunt transpuse în semnale sonore lungi şi scurte – utilizate şi la indicarea orei exacte.
La nivel intelectual, dezvoltarea unor astfel de sisteme de gândire bazate pe simboluri abstracte dǎ naştere unor forme logice sau conceptuale, imposibil de evitat de cel care doreşte sǎ vorbeascǎ şi sǎ raţioneze corect.
Dupǎ cel de-al doilea Rǎzboi Mondial, psihologii comunicǎrii au manifestat un interes deosebit pentru modul de desfǎşurare al comunicǎrii. Behavioriştii au încercat sǎ priveascǎ comunicarea în termenii unei relaţii între stimul şi rǎspuns între sursele de comunicare şi indivizii sau grupurile care le percep. Cei ce subscriu analizei freudiene asupra psihologiei de grup şi a teoriei ego-ului tind sǎ priveascǎ interacţiunile din cadrul comunicǎrii ca reverberaţii ale dinamicii grupului de familie experimentate în copilǎria timpurie.
Pe la mijlocul anilor ’50, interesul psihologilor era centrat – în mare mǎsurǎ – asupra aspectelor persuasive a diferitelor tipuri de mesaje. Psihologii au încercat sǎ afle dacǎ unul dintre factorii generali ai personalitǎţii numit “persuabilitate” poate fi identificat într-o populaţie numeroasǎ. S-a pǎrea cǎ oamenii sunt într-adevǎr persuabili şi cǎ uneori factorii personalitǎţii sunt implicaţi în aceasta.
Alţi psihologi au studiat receptorii comunicǎrii, încluzând concepte cum ar fi “percepţia selectivǎ”, “atenţia selectivǎ” şi “reţinerea selectivǎ” a informaţiei pentru a explica nu numai felul în care comunicarea modificǎ atitudinile, ci şi motivele pentru care se produce aceastǎ modificare. Printre punctele de interes se numǎrau dinamica comnicǎrii zvonurilor, gradul de credibilitate al unor prestigioase surse de informaţii şi presiunea grupurilor asupra percepţiei individulale a comunicǎrii.
Teoretizǎrile psihologilor moderni ar putea fi reunite sub deumirea de “teoria disonanţei cognitive” care se bazeazǎ pe observaţia cǎ majoritatea oamenilor nu pot tolera decât un anumit grad de inconsistenţǎ a mediilor pe care le percep. Un exemplu de disonanţǎ este acela al unei persoane care se considerǎ un jucǎtor foarte bun de popice, dar care de fiecare datǎ obţine un punctaj foarte mic. Elementele disonante sau inconsistene includ percepţia jucǎtorului asupra aptitudinii sale şi scorul scǎzut obţinut de el. Acest lucru dǎ naştere la tensiune. Pentu a reduce aceastǎ tensiune (disonanţǎ), jucǎtorul îşi va modifica comportamentul, va interpreta greşit sau va reinterpreta elementele disonante pentru a micşora diferenţa dintre ele. El ar putea – de plidǎ – da vina performanţei lui scǎzute pe calitatea bilei sau pe temperatura camerei, cǎutând astfel sǎ atingǎ echilibrul psihologic.
Aceastǎ modificare a percepţiei individuale a realitǎţii este de un real interes pentru psihologul comunicǎrii. Deoarece acordul sau dezacordul actului de comunicare cu structura cognitivǎ a individului nu-i afecteazǎ numai comportamentul ci şi percepţia, principalul criteriu pentru analiza psihologicǎ a comunicǎrii nu este nici mesajul, nici mediul (canalul de transmtere), ci expectanţele persoanei care recepţioneazǎ mesajul.
Comunicarea poate fi verbalǎ sau non-verbalǎ. Ea se realizeazǎ prin intermediul limbajului.
Limbajul reprezintǎ acea funcţie de exprimare şi comunicare a gândirii prin utilizarea unor semne care au o valoare identicǎ pentru toţi indivizii din aceeaşi specie, în limitele unei arii determinate. Limbajul, care este - în acelaşi timp - act şi instrument de comunicare, constituie primul pas cǎtre existenţa socialǎ a individului.
Se disting mai multe forme de limbaj:
a) pasiv - acela pe care îl inţelegem;
b) activ - pe care îl folosim, dar care este întotdeauna mai redus decât primul;
c) verbal - ceea ce comunicǎm cu ajutorul cuvintelor;
d) nonverbal - ceea ce comunicǎm cu ajutorul mimicii feţei (s-a constatat cǎ existǎ peste 7000 de grimase ale feţei), prin gesturi (cum ar fi limbajul semnelor pentru comunicarea între surdo-muţi, numit şi dactilologie), prin pozitia corpului. De multe ori se intampla sa spunem un lucru, dar pozitia corpului sa denote altceva.
Ne aflǎm în era comunicǎrii, în care “nu cunoaştem decât ceea ce putem comunica” . Abordarea modernǎ a comunicǎrii poartǎ numele de “semiotica comunicǎrii”. Semiotica se ocupǎ cu studiul semnelor indiferent de cauza şi natura acestora şi de funcţiile lor în cadrul vieţii sociale. Elemente ale semioticii se întâlnesc de la primii oameni pânǎ astǎzi: istorie (istoria Imperiului Roman, istoria religilor, istoria costumului, istoria cinematografului), moravuri, legi (Declaratia Universalǎ a Drepturilor Omului şi Cetǎţeanului, Codul lui Hammurabi, Codul Bunelor Maniere, Codul Muncii, Codul Civil etc.), arte si stiinţe (progrese ale spiritului uman) - semne, sisteme inteligibile de semne, coduri (codul genetic, codul Morse, alfabetul Braille, stenografia), semnale si simboluri (hieroglifele egiptene, scrierea chinezeascǎ, picturile rupestre etc.).
Carmen Moraru
CALENDAR BISERICESC
2007
Iulie – Cuptor
(31 de zile – ziua are 14 ore, noaptea 10 ore)
1 D Duminica a 5-a după Rusalii (Matei 5) Sf. mucenici doctori fără-de-arginţi Cosma şi Damian din Roma; Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi
EV 5; Rm 10,1-10; Mt 8,28 - 9,1 (Vindecarea demonizaţilor)
Săpt. a 6-a după Rusalii: Glas 4, Apostol 6, Matei 6
2 L Aşezarea veşmântului Maicii Domnului; Sf. Ier. Iuvenalie al Ierusalimului; Sf. Voievod Ştefan cel Mare
3 M Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie al Constantinopolului
4 M Sf. Ier. Andrei criteanul (al Cretei); Cuv. Marta
5 J Cuv. Atanasie atonitul; Cuv. Lampadie
6 V Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia fecioara din Campania
7 S Cuv. Toma din Maleon; Sf. Muceniţă Chiriachi
8 D Duminica a 6-a după Rusalii (Matei 6)
Sf. Mare Mc. Procopie; Sf. Mc. Epictet şi Astion
EV 6; Rm 12,6-14; Mt 9,1-8 (Vindecarea slăbănogului)
Săpt. a 7-a după Rusalii: Glas 5, Apostol 7, Matei 7
9 L Sf. Ier. Mc. Pangratie al Tavromeniei
10 M Sf. 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei
11 M Minunea Sf. Mc. Eufimia; Sf. Olga, împărăteasa Rusiei
12 J Sf. Mc. Proclu şi Ilarie; Cuv. Mihail; Sf. Veronica; “Prodromiţa” (icoana schitului românesc de la Atos)
13 V Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Cuv. Ştefan savaitul; Sf. Muceniţă Golinduh
14 S Sf. Ap. Acvila din cei 70; Cuv. Nicodim aghioritul
15 D Duminica a 7-a după Rusalii (Matei 7). Sfinţii Părinţi de la Sinodul IV ecumenic (Calcedon 451)
Sf. Mc. Chiric şi mama sa Iulita; Sf. Ier. Mărt. Iosif al Tesalonicului; Sf. Vladimir, luminătorul Rusiei
EV 7; Rm 15,1-7; Mt 9,27-35 (Vindecarea orbilor şi a mutului)
Tit 3,8-15; In 17,1-13 (ale Sf. Părinţi)
Săpt. a 8-a după Rusalii: Glas 6, Apostol 8, Matei 8
CUGETĂRI
VARIATIUNI DESPRE IUBIRE
Iubirea crede.
Minciuna sau prefacatoria este dispusa sa ,,nu vada''.
In iubire ,,POTI,, inseamna A VREA! :
unde a vrea este infinit.
A vrea sa poti este intrebarea, neintrebare…
A vrea in iubire inseamna moartea ratiunii.
Totul seamana cu toate…
A privi in tine este a vedea in moarte,
a iubi in tine este a incepe abisul, a cata in umbrele visului.
Iubirea este a pleca mai departe, dar a iubi in totul este a iubi pur, ermetic si eroic
de banal.
Din oricare punct, iubirea e orice alt punct si toti oamenii sau tu esti vis, in apa viselor: un alt vis!
Cristina Dumitrascu
Primim de la cititori
Scumpa mea, am "rasfoit" revista si mi-a placut mult ceea ce contine. Se pare ca noi avem ceva in comun: inclinatia spre parapsihologie, dragostea pt natura, preocuparea pt. remediile naturiste. Te felicit pt. ceea ce realizezi. Sincera sa fiu, revista redactata de tine a fost pentru mine o revelatie si o surpriza extrem de placuta. (Adina Constantinidi., Cluj-Napoca)
“Scumpa mea, iti multumesc foarte mult pentru ceea ce faci si sper din tot sufletul ca vei fi rasplatita pentru munca ta.
M-am intalnit ieri cu Vasile si mi-a spus ca tot ceea ce faci este darul tau pentru oameni, iar asta e minunat in lumea asta care alearga numai dupa profit. Te felicit si te iubesc”. (Adina Constantinidi., Cluj-Napoca)
“Articolul .e complet si bine documentat, atent scris... Ma refer la cel despre “Bautura zeilor” ... uimitor. .Felicitari . Este vorba de multa spiritualitate in articolul “In memoriam Adrian Pintea” (este votba de doua planuri – unul emotional si unul intelectual.Sspiritualitatea le uneste de obicei.....)” (Alina, 24 ani, Bucuresti)
Cititoarea noastra fidela din Arad – Mariana S. – ne scrie:
NOUTATI MEDICALE
Atentie cum privim la televizor !
Privitul unui ecran irita ochii. Problema aceasta nu o au numai aceia care lucreaza mult cu computerul, ci toti cei care stau multa vreme in fata televizorului.Dupa o vreme, privitul devine tortura, ochii parca ard si parca totul se afla sub apa. Specialistii japonezi au descoperit care este motivul: majoritatea oamenilor deschid ochii mai mult cand
se uita la televizor si din cauza incordarii clipesc numai de
7 ori pe minut, normal fiind de 22 de ori. Suprafata
ochiului se "inseteaza" in acest fel, pentru ca nu mai primeste acea substanta umezitoare - lacrimile. Un truc simplu ajuta: asezati televizoarele mai jos, sa nu fie la aceeasi inaltime cu ochii. Sa trebuiasca sa va uitati in jos, cam ca la o carte, cand cititi. In acest fel, ochii nu raman decat pe jumatate deschisi. Avantajul: pentru ca suprafata ochiului care ia contact cu aerul este mai mica, lichidul ce o pastreaza umeda nu se evapora la fel de repede.
ASUL VERDE , NR 39, iunie 2007- Supliment lunar de terapii si viata naturista, al revistei "FORMULA AS "
Reteta de bomboane, tot de la Mariana:
O cana fulgi de ovaz , o cana nuca macinata, 2 mere razuite (eu le razuiesc pe raratoarea mare, ca sa pastrez si coaja), 2 linguri de miere si 2 linguri de zahar brun....Se pot adauga stafide, curmale, seminte ... Se amesteca si se fac bilute, care se dau apoi prin nuca de cocos .La nuca de cocos, eu am adaugat cacao sau praf de roscove si o parte din bilute le-am dat prin polen (asa au devenit bomboane medicament-sanatos,cu aspect frumos ).Totul este fara foc exceptand modul de producere a fulgilor de ovaz. Cand nu am avut nuca, am pus nuca de cocos si in compozitie..
Va doresc POFTA BUNA !
Tot de la Mariana primi 41 de sfaturi pentru 100 de ani:
Sa traiesti cat mai mult, in stare de sanatate si multumire, nu este prea complicat. E suficient sa aplici consecvent cateva retete simple. Si longevitatea se invata, ca orice lucru de pe pamant...
SANATATE
1. Mizati pe verde
Ceaiul verde este o bautura traditionala in China, tara care numara o multime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetatorii de la Medical College din Ohio au descoperit, in 1997, ca - pe langa antioxidantii pe care-i contine - ceaiul verde inhiba formarea si dezvoltarea celulelor canceroase.
2. Adoptati o pisica
Karen Allen, cercetator in medicina la Universitatea Buffalo (Statele Unite), afirma ca "pisica joaca rolul de tampon asupra efectelor patogene ale stresului". O pisica in casa inseamna, deci, scaderea tensiunii arteriale si - ca urmare - si a riscurilor unei boli cardiace...
3. Descoperiti algele tineretii vesnice
Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de oligoelemente si de acizi grasi esentiali, ale caror proprietati in prevenirea imbatranirii nu mai trebuie demonstrate... Rezultatul: o cura cu spirulina (capsule) aduce un surplus de tonus si de vitalitate.
4. Luati aspirina !
Aspirina nu mai este doar o arma impotriva febrei si a durerilor de cap. Conform studiilor efectuate de dr. Mary Beth Terry de la Universitatea Columbia din New York, folosirea regulata a acestui medicament in doze minime (exista in farmacii aspirina ASPENTER de 75 mg) scade simtitor pericolul imbolnavirii de cancer mamar.
5. Imitati albinele
Si convertiti-va la... miere si polen. Un studiu recent efectuat intr-un spital din New York a demonstrat ca ele actioneaza pozitiv asupra colesterolului si a trigliceridelor. Este de retinut faptul ca speranta de viata la apicultori este superioara celei a populatiei in general.
6. Crutati-va partenerul (partenera) de viata
5% din cazurile de cancer pulmonar nu se datoreaza fumatului activ, ci celui pasiv, cand fumator este tovarasu de viata sau colegii de birou. Un studiu american a constatat o crestere cu 23% a mortalitatii coronariene la barbatii nefumatori, casatoriti cu femei fumatoare.
7. Tineti sub control tensiunea arteriala
Odata cu trecerea anilor, tensiunea arteriala afecteaza tot mai grav speranta de viata. Prevenirea ei se bazeaza pe punerea in practica a unor reguli de viata bine cunoscute: exercitiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu masura si - daca e necesar - reducerea excesului de greutate.
8. Beti apa cu paharul mare
Cercetatorii americani au demonstrat ca peste 5 pahare cu apa baute zi de zi reduc cu 60% riscul afectiunilor cardiace.
9. Atentie la insulina!
Hormon-cheie al metabolismului - adica al utilizarii energiei alimentare -, insulina accelereaza procesul de imbatranire, atunci cand este produsa in cantitate prea mare. Morala: zaharul putin va mentine tineri. Mancati miere!
10. Supravegheati-va ereditatea
Fiecare dintre noi este dotat cu o mostenire genetica pe care ar trebui sa o studiem indeaproape, pentru ca - adeseori - prezentam aceleasi predispozitii la o boala sau alta ca si parintii sau bunicii nostri.
11. Spalati-va pe maini
O igiena ireprosabila a mainilor (4 spalari pe zi) va permite sa contractati cu 25% mai putine guturaiuri si cu 50% mai putine gastroenterite, comparativ cu persoanele cae se spala pe maini o singura data pe zi.
12. Faceti siesta
O echipa de cercetatori de la Universitatea din Boston a demonstrat ca o siesta facuta la mijlocul zilei poate face sa dispara semnele de oboseala a creierului si sa sporeasca performantele de memorie. Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu 20% a capacitatii de invatare la persoanele care pot sa doarma in orele de pranz...
13. Evitati medicamentele combinate
Cardiacii care iau medicamente pentru inima, dar si aspirina, prezinta un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decat cei care evita aceasta combinatie - arata un studiu efectuat recent in Scotia pe 7000 de subiecti.
14. Inveliti-va
Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille, scaderea brusca de temperatura sporeste cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.
15. Curatati tastatura calculatorului
Bacteriologii de la Universitatea Arizona au constatat ca aceasta contine - in medie - 25.000 de germeni microbieni, adica de 300 de ori mai mult decat colacul toaletei de la o institutie publica.
16. Testati unul din secretele sanatatii detinute de Kneipp: mergeti cu picioarele goale prin iarba udata de roua (atentie la viespi!). Acest pastor din secolul 19, precursor al terapiilor alternative, o facea in fiecare dimineata, pentru antrenarea rezistentei fizice...
17. Incercati Homeopatia
&nsp; Studiile tind sa demonstreze tot mai mult ca homeopatia face sa dispara numeroase simptome, mai ales cele ale fibromyalgiei, adica oboseala cronica, de care sufera 1-2% din totalul populatiei de pe glob.
ALIMENTATIE
18. Ciocniti paharele
Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din Massachusetts, consumul zilnic de vin (maximum 3 pahare) prelungeste speranta de viata cu aproape 30%.
19. Limitati consumul de carne
De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag atentia oamenilor de stiinta asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui sai ngereze mai mult de 120 g de carne de vita pe saptamana.
20. Votati cu otetul de mere
Utilizarea ca remediu a otetului de mere a fost popularizata de un medic american din Vermont, dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea exceptionala a persoanelor care-l consumau si a inceput sa il prescrie pacientilor sai (in doze moderate) datorita virtutilor sale drenante.
21. Mancati ciocolata
Prestigiosul "British Medical Journal" a publicat recent un studiu efectuat pe 8000 de subiecti, demonstrand ca la cei care consumau o cantitate modesta de ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalitatii era mai scazut cu 36% decat la cei care nu consumau ciocolata deloc.
22. Nu neglijati usturoiul !
Dupa ce-au descoperit un numar foarte mare de centenari in comitatul Jinshan, specializat in cultura usturoiului, cercetatorii chinezi au ajuns la concluzia ca acesta prelungeste viata. Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea arteriala.
23. Nuci, tofu si fasole
Cercetatorii din Toronto au descoperit faptul ca la persoanele care au introdus - timp de o luna -, in alimentatia lor obisnuita, nuci, tofu si fasole, nivelul colesterolului a scazut cu 30%.
24. Nu sariti peste micul dejun !
La persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata, cazurile de obezitate sunt cu 44% mai putine decat la cele care se abtin.
25. Banane in fiecare zi
O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!
26. Nu uitati merele
La persoanele care cedeaza in mod regulat tentatiei de a musca dintr-un mar, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decat la persoanele care rezista acestei tentatii.
27. Salata la ordinea zilei
Foile de salata verde contin luteina, o substanta din familia carotenoidelor, niste antioxidanti puternici. Luteina pare - astfel - sa joace un rol benefic pentru sanatatea inimii si pentru sistemul imunitar.
28. Savurati desertul "anti-varsta"
Luati doi pumni de fructe rosii (cirese, capsuni, zmeura, coacaze etc.) si stropiti-le cu lapte acru. Indulciti desertul - dupa gust - cu miere si veti obtine un adevarat regal de flavonoide, substante care combat oxidarea, cea care ne imbatraneste celulele.
PSIHOLOGIE
29. Plangeti !
Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni daunatoare sanatatii. Unii afirma chiar ca longevitatea femeilor s-ar datora capacitatii lor de a elimina toxinele plangand...
30. Vorbiti cu copacii
Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiilen egative in energii pozitive. Strangand in brate un copac, va reincarcati de energie vitala.
31. Iesiti din cochilie
Activitatile sociale si relationale imbunatatesc speranta de viata: persoanele mai active social fumeaza mai putin, mananca mai sanatos, fac regulat exercitii fizice si stiu sa vorbeasca despre problemele lor.
32. Priviti partea buna a lucrurilor
Optimistii traiesc mai mult decat pesimistii si prezinta mai putine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, sa sporeasca numarul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale organismului impotriva bolilor.
33. Traiti momente de frica
Cercetatorii israelieni afirma ca tot ceea ce este susceptibil a ne faca inima sa bata mai tare, deci sa-i relanseze din cand in cand activitatea, este in favoarea longevitatii. Amatori de filme de groaza, la treaba!
34. Recitati poezii
Cercetatorii elvetieni au demonstrat ca persoanele care recita poezii, cate o jumatate de ora in fiecare zi, isi reduc considerabil nivelul de stres si deci si riscurile unor maladii cardiace.
35. Studiati
Cercetatorii californieni au descoperit faptul ca femeile care au luat un bacalaureat sau o diploma de studii superioare sunt mai putin predispuse la bolile de inima decat tovarasele lor mai putin instruite.
36. Bizuiti-va pe inteligenta
De curand, oamenii de stiinta englezi au publicat un studiu legat de relatia dintre coeficientul de inteligenta (IQ) si longevitate. Conform rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenti au cele mai mari sanse sa moara ultimii...
37. Oferiti-va o planta verde
Persoanele care locuiesc in zona rurala au o speranta de viata superioara celei a orasenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat ca populatia urbana care traieste in apropierea spatiilor verzi imbatraneste mai greu.
38. Raporturile cu mama
Un studiu al Scolii medicale de la Harvard a demonstrat ca persoanele aflate in relatii "reci" cu mamele lor sunt expuse unor riscuri mult mai mari (cu 91%) de a cntracta o boala grava, in perioada vietii adulte.
39 . Asterneti-va sentimentele pe hartie
Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din Baltimore va informeaza: "Trei minute pentru a exprima cateva ganduri intr-un jurnal sau cateva cuvinte adresate in scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma starile de stres". Dovada? Dupa 4 luni de incitare la scris, 47% din pacientii astmatici aflati in tratamentul ei au a nifestat o ameliorare a simptomelor .
40 . Mergeti la cinema
Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenta in sala de concerte ne ajuta sa traim mai mult - acestea sunt concluziile unui studiu suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionatii de manifestari culturale au atins, efectiv, suta de ani, fiind inca in putere, pentru ca aceste distractii stimuleaza functionarea sistemului imunitar!
41 . Visati
Conform neurologilor, visele servesc la stabilirea unor legaturi intre amintirile inmagazinate de creier pe parcursul zilei si amintirile mai vechi. Pentru psihanalisti, visele permit exprimarea unor aspecte neglijate ale personalitatii noastre.In ambele cazuri, visarea este o cale de a fi in armonie cu noi insine, deci de a evita irascibilitatea si tulburarile de comportament care pandesc persoanele private de somn.
www.clepsidraalbastra.home.ro
iar numerele revistei noastre în format pdf le găsiţi pe grupul de discuţii
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
CHESTIONAR
“CLEPSIDRA ALBASTRĂ”
DESPRE SUFLET
Intenţionăm să realizăm un studiu referitor la percepţia socială a oamenilor în ceea ce priveşte sufletul şi pentru aceasta avem nevoie de ajutorul dvs. In continuare urmează un set de 3 întrebări la care vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde. Menţionăm că datele furnizate de dvs. sunt strict confidenţiale. Vă mulţumin.
1. Ce este sufletul?
______________________________________________________________________________________________________________________.
2. Cum hranim sufletul?
______________________________________________________________________________________________________________________.
3. Cum ne trezim sufletul?
______________________________________________________________________________________________________________________.
VARSTA: ______ NIVEL STUDII: _________
SEXUL: ______ OCUPATIA _________
Va multumim pentru timpul acordat.
Asteptam raspunsurile voastre.
Redactia
Dragi cititori,
Dacă v-a plăcut acest număr al revistei noastre, dacă nu v-a plăcut, dacă aţi vrea să citiţi rubrici noi în ea, dacă aveţi propuneri şi sugestii sau dacă doriţi informaţii suplimentare, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa redacţiei:
C.P. 523 O.P. 9 CLUJ-NAPOCA
sau la adresele de e-mail:
clepsidra_albastra@yahoo.com
clepsidraalbastra@home.ro
si
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
Din numărul următor vom avea rubrica
“Cititorii întreabă, Clepsidra răspunde”
Dragi cititori,
Dacă v-a plăcut primul număr al revistei noastre, dacă nu v-a plăcut, dacă aţi vrea să citiţi rubrici noi în ea, dacă aveţi propuneri şi sugestii sau dacă doriţi informaţii suplimentare, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa redacţiei:
C.P. 523 O.P. 9 CLUJ-NAPOCA
sau la adresele de e-mail:
clepsidra_albastra@yahoo.com
si
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
In curand, ne veţi putea găsi online la adresa:
http://www.geocities.com/clepsidra_albastra
Din numărul următor vom avea rubrica
“Cititorii întreabă, Clepsidra răspunde”
No comments:
Post a Comment