Clepsidra albastra Nr. 5 /MAI 2007

CLEPSIDRA ALBASTRA CLEPSIDRA ALBASTRA
Anul 1 Numãrul 5 MAI 2007 apare bilunar
clepsidra_albastra@yahoogroups.com C.P. 523 O.P. 9 CLUJ-NAPOCA
ISSN 1842-9513 ISSN 1842-9513
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
ISSN 1842-9513 ISSN 1842-9513
*** ***
Copyright ® 2007 Copyright ® 2007
Toate drepturile rezervate autorilor. Nici o parte din aceasta Toate drepturile rezervate autorilor. Nici o parte din aceasta
revistã nu poate fi reprodus, sub nici o formã, prin nici un revistã nu poate fi reprodus, sub nici o formã, prin nici un
mijloc mechanic sau electronic fãrã acordul prealabil, în mijloc mechanic sau electronic fãrã acordul prealabil, în
scris, al redacþiei revistei "Clepsidra albastrã – revista ta de scris, al redacþiei revistei "Clepsidra albastrã – revista ta de
suflet". suflet".
*** ***
Fondatori: Fondatori:
Carmen Moraru Carmen Moraru
natura_si_culoare@yahoo.com natura_si_culoare@yahoo.com
Roxana Velea Roxana Velea
perla_neagra_2007@yahoo.com perla_neagra_2007@yahoo.com
2
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
CLEPSIDRA ALBASTRÃ CLEPSIDRA ALBASTRÃ
Revista ta de suflet
Anul 1 Numãrul 5
Echipa de redacþie:
Redactor ºef:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
Redactor-ºef adjunct:
Roxana Velea - perla_neagra_2007@yahoo.com
Redactori:
Mihai Costin
Popescu V.
Atman
Cãlugãrul Alb
Patrice
Cosmin Haiduc
Stradivarius
Foto:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
Coperta realizatã de:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
Tehnoredactare computerizatã:
Carmen Moraru - natura_si_culoare@yahoo.com
clepsidra_albastra@yahoo.com
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
C.P. 523 O.P. 9 Cluj-Napoca
*
CLUJ-NAPOCA
MAI 2007
www.clepsidraalbastra.home.ro
3
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
EDITORIAL
UN JOC AL CULORILOR
Luna mai… un adevarat joc al culorilor.
Pomii sunt in floare, florile isi deschid
petalele catre soarele, pasarerelele ciripesc.
Totul reinvie, renaste dupa ce a hibernat o
iarna intreaga. Acestea sunt ciclurile naturii:
primavera, vara, toamna, iarna. Viata are o
anumita ritmicitate, un anumit ritm. Ceea ce
creeaza armonia.
Explozia de culori si de viata care ne
inconjoara ina ceste zile ne umple sufletul
de speranta: ea nu este decat un pas in
transformare – din flori se vor face fructele,
fruzele copacilor vor vesteji din nou, dar
totul va reinvia in primavera urmatoare.
Cand ma plimbam prin parcul orasului
zilele trecute, simteam cum aceasta explozie
de viata ma inunda, cum imi alinta sufletul.
La un moment dat am ajuns la o placuta pe
care scria "Cine ia masa in parcul nostru".
Era un concert frumos, cel al pasarilor din
parc – ritmul tobei era asigurat de o
ciocanitoare.
Carmen Moraru
SUFLETE PERECHE
PRIETENI PENTRU TOTDEAUNA
Amigos para siempre… Acesta este titlul
unui celebru slagar al anilor ’80 interpretat
de cantareata Sarah Brightman in duet cu
cantaretul de opera Jose Careras. In limba
romana, titlul acestui cantec se traduce
"Prieteni pentru totdeauna". Iata refrenul
acestui slagar:
"Amigos para siempre/Means that
you’ll always be my friend/Amici per
sempre/Means our love will never
end/Friends for life/Not just a summer or a
spring/Amigos para siempre:
"Amigos para siempre/Inseamna ca
mereu vom fi prieteni/Amici per
sempre/Iubirea noastra mereu va dainui/Nu
doar o vara sa o primavara/Prieteni pentru
totdeauna (noi vom fi)".
Da, ati ghicit, dragi ctitori, in aceasta
editie la rubrica "Suflete pereche" va
propunem o pledoarie despre pritenie si – in
sprcial – despre prietenia adevarata.
Sa vedem mai intai ce spun cativa dintre
autorii celebri si cartile consacrate despre
prietenia adevarata:
Prietenia inseamna un suflet in doua
trupuri.
Aristotel
Nimic nu pretuieste mai mult decat un
prieten credincios.
Septuaginta,
Textul original
dupa care a fost tradus Vechiul Testament
A scoate prietenia din viata, e ca si
cum am scoate soarele din lume.
Cicero
Un prieten adevarat te prinde de mana
si iti atinge inima.
Gabriel José García Márquez
4
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Prietenia adevarata este in viata ceea ce
este o oaza in pustiu: un colt verde de umbra
in infernul fierbinte si galben al nisipului
nestatornic, miscator. In tumultul vietii
cotidiene, fiecare avem nevoie de un timp al
nostru, in care sa ne deconectam si sa ne
reconectam la niste izvoare nesfarsite de
prospetime, de sensibilitate, de inedit. Putem
realize acest lucru impartasind cu cei dragi,
cu cei pe care ii consideram adevaratii
nostril prieteni tot ceea ce e frumos: sa
ascultam muzica, sa vizionam filme, sa ne
plimbam in natura, sa admiram impreuna
maretiile acestei lumi, regasindu-ne astfel in
vesnicie…
Prietenia este o relatie interpersonala
intre doua sau mai multe persoane de acelasi
sex sau intre persoanee de sex opus, bazata
pe incredere, sinceritate, intelegere. Si – nu
in ultimul rand – iubire…
Carmen Moraru
LEGILE UNIVERSULUI
PRINCIPII
ETICE SI MORALE
IN
SPIRITUALITATEA ORIENTALA
Continuam prezentarea inceputa in numarul
trecut a sturilor de zece legi, lectii, invatamaninte.
Dorim sa supunem atentiei
dumneavoastra
–
in numarul
de fata –
un set de
principii
etice si
morale din
spiritualitatea
orientala, cunoscute sub numele de
"yamas".
In spiritualitatea orientala, s-a conturat
de-a lungul timpului un set de zece reguli de
conduita (etica si morala) care au menirea
sad ea un sens vietii.
AHIMSA - non-violenta:
A nu vatama nici o fiinta vie cu gandul,
cuvantul, sau fapta
Referitor la acest aspect; Mahatna Gandhi
spunea: "Non-violenta este cea mai mare
forta de care dispune omenirea. Este mai
puternica decat cele mai puternice arme de
distrugere realizate de ingenioasa minte
umana.
Literalmente, ahimsa inseamna nonviolent
avis-a-vis de tot ceea ce reprezinta viata,
dar intr-un sens mult mai profund. Iseamna
ca nu e bine sa jignesti pe cineva, ca nu e
bine sa gandesti rau despre cineva, nici chiar
despre aceia pe care ii consideri dusmani.
Pentru ca in viziunea non-violentei nu exista
dusmani.
Conceptul ahimsa sau nevatamare implica
– desigur – sa nu ucizi. Dar nevatamarea
nu inseamna numai sa nu ucizi. In intelesul
sau profund, ahimsa inseamna abstinenta totala
de la a cauza orice durere sau de rani o
alta fiinta vie fie prin gand, vorba sau fapta.
Nevatamarea necesita o minte, mana si gura
blande".
SATYA – adevar; ganduri, vorbe si
gesture care sunt in conformitate cu ceea
ce este adevarat.
ASTEYA – sa nu furi, sa nu ravnesti
la ceea ce este al altuia, sa nu intrii in datorii
BRAHMACHARYA – conduita plina
de virtuozitate, in concordanta cu legile
divine; autocontrol;
KSHAMA – sa ai rabdare, sa traiesti
in prezent, aici si acum.
DHRITI – stabilitate, depasirea nonperseverentei,
fricii si indeciziei,
finalizarea fiecarui lucru inceput
DAYA – compasiune, "cucerirea"
tuturor sentimentelor insensibile,
impietrite si crude vis-à-vis de toate
fiintele
5
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
ARJAVA – onestitate, renuntarea la
tot ceea ce inseamna decepie si
raufacatorie
MITAHARA – sa ai un apetit
moderat, sa nu mananci nici prea mult,
nici prea putin; sa nu consumi carne,
peste si oua.
SHAUCHA – puritate, evitarea
impuritatii in trup, minte si vorbire
In continuare, prezentam un set de reguli
de comporare, care fac parte din aceeasi
cultura, cuprinzand ceea ce trebuie facut pe
planul lumii interioare
HIR – daca ai remuscari, fii plin de
modestie si recunoaste-ti greselile plin de
umilinta;
SANTOSHA – fii multumit cu
resursele pe care le ai si nu iti dori mai
mult. Exista si in folclorul romanesc un
proverb plin de intelepciune care spune:
"Daca n-ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai".
DANA – daruieste, fara a astepta
rasplata. Scriitorul Antoine de Sainte-
Exupery spunea: "Sa daruiesti, sa
daruiesti totul fara speranta de rasplata –
aceasta inseamna iubire".
ASTIKYA – credinta: ai incredere in
cel care te invata, in invataturile sale si in
calea spre iluminare.
ISHVARAPUJANA – slujeste-l pe
Dumnezeu, cultiva-ti devotiunea prin
rugaciune zilnica si meditatie, intoarce-te
la sursa;
SIDDHANTA SHRAVANA –
asculta Scripturile, studiaza invataturile si
asculta-I pe cei din semintiile inteleptilor;
MATI – cunoaste, cognitie, dezvoltati
vointa spirituala sub indrumarea unui
cunosvator
VRATA – fa juraminte sacre,
respecta-le,
JAPA – canta zilnic cantece religioase
TAPAS – existenta opusilor: sete si
foame, caldura si frig, vertical si orizontal
etc.
Stradivarius
REALITATE INTERIOARÃ
DESPRE SACRIFICIU
"-Ce faci?
-Maninc o banala banana.
-O sacra banana vrei sa spui.
-Cum? O bana poate fi sacra?
-Dar ce, ai vazut pe lumea asta ceva ce
sa nu fie sacru?"
"Frumusetea este in ochii privitorului".
"Atunci adori cu adevarat un zeu cand
esti tu insuti zeu".
Cred ca toti oamenii vorbesc despre
sacrificiu. Putini inteleg insa sensul real al
cuvintului sacrificiu.
A sacrifica, in sensul real al cuvantului
sacrificiu, inseamna de fapt a face din ceva
anume ceva sacru, divin. Bineinteles ca nu
se poate face ceva sacru din ceva ce nu are
deloc legatura cu sacrul. Nu ai cum sa faci o
crima sa devina sacra. Numai prostii cred
asta. Odata ce ai incalcat legea dreptului la
viata si legea liberului arbitru, care sunt
parte integranta din codul etic si moral care
este pus la dispozitia noastra prin cele zece
porunci, nu mai ai cum sa faci ceva sacru.
Daca ti-ai dat seama ca ai gresit, daca vrei
frenetic sa te indrepti si daca si actionezi in
consecinta atunci mai ai ceva sanse, dar asta
Dumnezeu hotaraste dupa ce iti primesti
6
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
"roadele" inapoi. Pana nu "culegem" toate
"roadele insamintarilor" noastre nu putem
vorbi de sacrificiu adevarat. Si asta datorita
faptului ca a sacrifica inseamna a face din
ceva, care noua ni se pare banal, ceva divin.
Deci este un proces de alchimie interioara in
care incepem sa ne schimbam modul de a
vedea mediul interior si inconjurator cu alti
ochi. Incepem sa vedem totul ca fiind ceva
angelic, ceva divin, ceva care intr-adevar
vine de la Dumnezeu chiar daca este vorba
de o asa-zisa banala banana sau un asa-zis
banal legat de siret la pantof sau asa-zis
banal spalat de vase. Totul devine un joc
divin inspirat si incepem sa vedem incetul
cu incetul sau dintr-odata manifestarea
divina din acele lucruri. Ori in momentul in
care cineva este plin de ura, fiind violent,
sau cand cineva este trist si inchis in sine,
sau este egoist si meschin atunci acela nu are
cum sa fie "deschis", sa "vada" dincolo de
aparente, dincolo de "suprafetele" lucrurilor.
Cu alte cuvinte o persoana egoista, plina de
ura, meschina, … nu are cum sa fie
"deschisa" sa "vada" "esenta" lucrurilor.
Atunci, in acest caz, nu se poate vorbi de
sacrificiu la modul real. Ca ei cred ca fac nu
stiu ce sacrificiu, asta este treaba lor si
bineinteles autopacaleala lor. Se mint
singuri. Mai rau este ca nici nu-si dau
seama. Dupa un timp, li se intoarce inapoi
tot ce au facut si sunt coplesiti si nu mai fac
fata si atunci clacheaza. Caci legea din fizica
care se refera la actiune si reactiune este - de
fapt - o lege a naturii care a fost exprimata in
limbajul din popor sub forma "cine seamana
vant culege furtuna." Asa ca nu putem vorbi
de sacrificiu cu adevarat decat atunci cand
reusim sa ne transformam pe noi insine intratat
de mult incat tot ce este in jurul nostru,
care pentru noi este ca o oglinda, devine
luminos si divin. Caci "omul sfinteste
locul", iar "lumea in care traim este o creatie
a mintii noastre". Iar noi ce gandim aceea
suntem. Si vedem in jurul nostru cu oglinda,
mai mult sau mai putin patata, a constiintei
noastre.
Deci a sacrifica inseamna a face ceva sa
fie divin. Nu ca nu ar fi. Dar nu-l percepem
noi ca fiind divin. De aici rezulta ca este un
proces interior. Si cum se spune in
matematica qed adica quo era
demonstrandum sau ceea ce era de
demonstrat. Acest proces interior (launtric)
este un proces continuu (care asa ar fi
normal sa fie) in care noi redescoperim
legaturile "ancestrale" pe care le avem cu
divinul.
In momentul in care am reusit sa
percepem starea de sacru atunci totul devine
un joc divin si divinatoriu care decurge
spontan, clipa de clipa, fara incetare, cu
intensitati diferite, plin de magie,
regenerandu-ne pedeplin atat sufletul, cat si
inteligenta naturala. Abia atunci incepem sa
vedem cu adevarat dincolo de aparente.
L-am intrebat la un moment dat pe un
calugar ce inseamna cuvantul obiectiv. Apoi
l-am intrebat ce inseamna subiectiv.
Raspunsul a fost neasteptat. "Obiectiv
inseamna sa-ti orientezi atentia si constiinta
catre obiectul lucrurilor, catre suparfata
lor, catre aparente. Subiectiv inseamna sa-ti
orientezi atentia si constiinta catre subiectul
lucrurilor, catre miezul lor, catre esenta
lor."
Dupa aceea m-a intrebat el ceva. "De ce
crezi ca se scurge timpul din ce in ce mai
mult, pe zi ce trece devenind din ce in ce
mai scurt?" Am realizat imediat si i-am
spus. Findca probabil oamenii sunt din ce in
ce mai superficiali si au constiinta si atentia
orientata din ce in ce mai mult catre
aspectele de suprafata. Catre ambalajul lor,
nemaitinand cont de esenta lor. El m-a
corectatat: "nu probabil, ci sigur". Apoi am
intrebat ce inseamna ortodox si ce inseamna
catolic. El mi-a raspuns: "ortodox inseamna
adevarat, iar catolic universal valabil".
Atunci mi s-a trezit o intrebare in minte.
Intrebare care i-am pus-o: "Pai daca asa
este atunci inseamna ca tot ce vine de la
Dumnezeu este si ortodox si catolic findca
este adevar universal valabil". El mi-a
raspuns, asteptindu-mi intrebarea: "corecta
judecata ta". Atunci l-am intrebat: Si
atunci de ce "ortodocsii"si "catolicii"se tot
cearta intre ei? El mi-a replicat: "nu
ortodocsii si catolicii, ci dogmaticii si
habotnicii ortodocsi sau catolici. Adevaratii
7
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
ortodocsi uint si adevarati catolici si
viceversa."
De multe ori ne dorim ca totul sa fie
sacru. Dar in ce masura participam la actul
de sacralizare al spatiului? Cati dintre noi
participa la creearea "campului"(ceea ce
simtim in"aer") de sarbatori? Acel camp
profund spiritual si sacru care ne face sa
simtim ca exista ceva misterios ce ne anima.
Ca test, va propun cateva intrebari: cu
totii zicem ca iubim natura cu aerul curat,
apa limpede, florile, copacii si spatiile verzi.
Dar cati dintre noi le respecta cand ajung in
preajma lor? Cati v-ati apucat da facut mici
din cadavre animale la foc poluant facut cu
lemne rupte din copaci sau chiar cu copaci
poluind sau chiar dand uneori foc padurii si
lasand in urma o droaie de gunoaie? Oare ce
este in exteriorul nostru nu este manifestarea
a ceea ce este si in interior? Da. Iubirea
inseamna uneori si revolta sau furie divina
indreptata asupra blasfemiilor provocate
naturii.
Va propun insa si o alternativa.
Smulgeti-va din starea larvara de caldut si
placut in care va aflati chiar daca uneori este
mai greu. Nu este un pacat sa ne confruntam
o singura data cu o asemenea stare, dar este
un pacat sa ne confruntam constant cu asa
ceva, findca asta arata o delasare totala si o
lasitate cumplita care isi lasa aprente adinci
si in suflet si in constiinta.
Sa ne aducem aminte ca suntem "intim"
"legati" unii de ceilalti si ca daca majoritatea
nu fac nimic atunci si cei care fac cat de cat
cate ceva la un moment dat sunt trasi inapoi
si chiar pot sa clacheze nemaiputand si
nemaifacand fata la tot. Atunci va fi prea
tirziu caci atunci se va petrece ce s-a
petrecut si cu cea mai veche civilizatie a
plantei, care a fost cea mai spirituala
civilizatie si s-a numit Lemuria.
Lemuria a fost o civilizatie profund
sacra, care s-a daruit pina la sacrificiul
supreme, pe care l-au suportat din partea
ulterioarei civilizatii atlante care a si distruso.
Am vrea cu totii sa traim in rai. Dar cati
stim ca raiul si iadul sunt aici pe pamant.
Pamintul este intre cele doua lumi. Intre rai
si iad. Noua ni se da posibilitatea de a alege.
Ciudat - desi ni se da posibilitatea de a
alege, totusi raiul putini il aleg. Majoritatea
aleg comportamentul si modul de a gandi
specific iadului. De ce oare? De lene? De
teama? De ce oare?
Ca sa putem aborda, sacrificiul trebuie
sa indepartam deseori "crengile uscate",
"putregaiurile", "tumorile" care
"imbolnavesc" lumea in care traim si care ar
putea, daca noi am vrea cu adevarat, sa
devina o lume divina.
"Libertatea de a te supune egoului
inseamna de fapt a fi sclav" - spunea
Constantin Brancusi.
Sacrificiul adevarat apare atunci cand
inimile noastre spirituale bat la unison. Cand
sufletul neamului s-a trezit si a ramas treaz.
ATMAN
.
TERAPII
CROMOTERAPIA
SAU
CUM SÃ DÃM CULOARE VIEÞII
(continuare din numarul anterior)
CULOAREA GALBEN
- Este consideratã a fi stimulent al
sistemului nervos central (SNC) ºi a
aparatului digestive, amplificand totadata
si vivacitatea nentala si imbunatatind
tonusul sub toate aspectele sale;
- Are o acþiune importanta in
imbunatatirea digestiei si stimuleaza
sistemul limfatic, asigurandu-I
functionarea in conditii optime;
- La nivel psihologic, sfavorizeaza
dobandirea unei cunoasteri profunde;
- Este indicatã în urmãtoarele
afecþiuni: afectiuni ale ficatului, ale
vezicii biliare, celulita, colita, constipatie,
diabet, dispepsie, exeme si ale afectiuni
ale pielii (acumulare de lichid in tesuturi
la nivelul pielii, avand aspect de
umflatura), epuizare nervoasa, hemoroizi,
8
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
indigestie, meteorism (balonari, gaze
intestinale), migrena;
- Este contraindicatã în:febra,
inflamatii acute, palpitatii cardiace;
- Pe plan psihologic, ca ºi trãiri ºi
trãsãturi ale personalitãþii, culorii galben
îi corespund: bogatia interioara, nobletea,
cutezanta, dragostea de viata, optimismul,
expansivitatea;
Ca aspect general, aceastã culoare
simbolizeazã aspiratiile sublime, dorinta
de fericire, tendintele de autorealizare,
autodepasire;
Preferinþa preponderentã pentru
galben semnificã dorinta de realizare
interioara, speranta in fericire, aspiratia
catre desavarsire;
- Respingerea culorii galben indicã
deziluzia, dezamagirile, deceptiile,
izolarea masochista, inchistarea dureoasa;
- Efecte la nivel fiziologic ale culorii
galben: stimuleaza nervul optic,
influenteaza functionarea normala a
sistemului vardiovascular;
- Efecte la nivel psigologic ale culorii
galben: fiind o culoare caldã ºi dinamica,
este este culoarea cea mai vesela si
confera intimidate elevate, satisfactie
sublime, amiratie, inviorare, stimuleaza
vederea , este calmant al psihonevrozelor,
ofera o senzatie de apropiere in spatiu,
stimuleaza si intretine starea de vigilenta,
sporeste capacitatea de concentrare si
mobilizeaza atentia, predispune la o
comunicativitate profunda, confera o
stare de implinire mentala;
Semnificaþia psihologicã ºi rezonanþa
afectivã a culorii galben: galbenul
exprima spontaneitatea neingradita,
fluiditatea, increderea in fortele proprii,
este caracteristica pentru fiintele active,
proiective, expansive, fermecatoare,
inteligente, spumoase, inventive,
investigative, simpatico, cu un nivel
ridicat de aspiratie; exprima flexibilitatea,
vastitatea orizontului propriu, plenitudine
elevate, originalitate, veselie, intelegere
mentala.
CULOAREA VERDE
- Este consideratã a fi un factor care
destined considerabil atat corpul fizic cat
si corpul psihic, permitand stabilirea unui
echilibru intre structura somatica sic ea
psihica si ducand la o eliminare rapida a
impactului factorilor stresori, precum si la
eliminarea nelinistilor;
- Este utilizata cu success pentru a
lupta impotriva iritabilitatii. Este un mare
calmant al celor iuti la manie sau
irascibili. De asemenea, culoarea verde
permite o rapida schimbare a ideilor, fiind
deosebit de utila in cazurile de obsesie
(tulburare a vointei care consta in
predominarea unei idei fixe, chiarar
impotriva vointei sibiectului in cauza. Sau
intalnit multe cazuri in care obsesia ia
forma unei temeri sau a unui impuls
coplesitor care se impune mentalului in
mod tiranic, provocand o senzatie de
angoasa).
- Este indicatã în urmãtoarele
afecþiuni: cancer, cancer mamar
(carcinom), dureri de cap, migrene,
erizipel, gripa, hipertensiune, insomnie,
nevralgie, raceala, tulburari cardiace,
ulcer.
- Nu are contraindicatii.
- Pe plan psihologic, ca ºi trãiri ºi
trãsãturi ale personalitãþii, culorii verde îi
corespund: linistea, multumirea,
acceptarea, concilierea, rafinarea;
Ca aspect general, aceastã culoare
simbolizeazã flexibilitatea impulsurilor
interioare, a tendintelor si atitudinilor,
dorinta de a impresiona si de a obtine
recunoastere.
Preferinþa preponderentã pentru verde
semnificã o structura mobile, flexibila,
adaptabila la schimbarea situatiilor, a
imprehurarilor, a contextelor
problematice;
- Respingerea culorii verde indicã
rigiditate, inflexibilitate, teama pentru a
schimba modul de actiune, punctul de
vedere si atitudinile, chiar atunci cand
9
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
situatiile o impun; denota rezistenta la
schimbare;
- Efecte la nivel fiziologic ale culorii
verde: scade presiunea sanguina si dilate
capilarele;
- Efecte la nivel psihologic ale culorii
verde: liniste, buna dispozitie, relaxare,
meditatie, echilibru, contemplare,
abundenta dea sociatii mentale, de idei,
fantezie; este o culoare neutral, placuta,
odihnitoare, linistitoare si calmanta;
confera o senzatie intense de prospetime,
de departare in spatiu si faciliteaza
deconectarea nervoasa.
Semnificaþia psihologicã ºi rezonanþa
afectivã a culorii verde: verdele exprima
elasticitatea vointei, concentrare,
sguranta, introspectie, persistenta,
indrazneala, sublimare, abstinenta,
autoelevare. Caracterizeaza fiinta
oarecum pasiva, defensive, autonoma,
retinuta, posesiva, imuabila.
(Va urma)
TEHNICI DE RELAXARE
SPECTACOLUL NATURII
CEI MAI MAGNIFICI ZECE COPACI
DIN LUME
Dragi cititori, dupa cum probabil ati
remarcat, in fiecare numar incercam sa
venim cu ceva nou – cu o rubrica noua, cu
un nou mod de prezentare, cu idei noi,
redactori noi, pentru ca dorim sa va
surprindem tot timpul cu ceva. Iata de ce,
incepand din numarul 5 al publicatiei
noastre, va propunem o noua rubrica –
Spectacolul naturii.
Ne straduim ca in fiecare numar sa
supunem atentiei dumneavoastra subiecte
cat mai interesante si mai variate. Incepand
din aceasta editie va vom spune povestea
celor zece copaci magnifici. De data aceasta
va prezentam trei dintre ei.
Buddha spune ca: "Copacul este un
minunat organism care ofera adapost,
hrana, caldura si protectie tuturor fiintelor
vii. Da chiar si o nuanta celor care au
securea in mana si doresc sa il taie"
In lumea intreaga exista sute sau
poate mii de copaci care au ceva special.
Iata cativa dintre ei, mai exact 10 – un fel de
"top ten" al celor mai magnifici copaci din
lume. In numarul acesta va prezentam
"nominalizatii" de pe locurile 10, 9 si 8. Si
va lansam chiar o provocare si anume ca – la
finalul acestei adevarate "parade" a
copacilor prin paginile revistei noastre –
dumneavoastra sa fiti cei care sa decideti
care este cel mai magnific copac din lume.
Asadar, iata nominalizarile:
10. Chiparosul Insingurat din Monterey
Aflat in bataia
vantului rece care
vine dinspre Oceanul
Pacific, Chiparosul
Insingurat (Cupressus
macrocarpa) de pe
plaja Pebble Beach, Peninsula Monterey din
California (SUA) nu este arbore tocmai
mare. "Statura" sa relative mica este
compensata de prezenta sa impunatoare, cea
a unui copac maiestos izolat, incadrat de
peisajul plin de beatitudine al Pacificului.
9. Copacii de circ
Una dintre pasiunile fermierului
American Axel Earlandson erau copacii. Ii
placea sa modeleze copacii. I-a retezat, i-a
10
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
indoit si le-a dat niste forme extraordinare. Ia
botezat "copaci de circ". De exemplu,
pentru a realize aceasta arbosculptura,
Earlandson a plantat ºase platani si i-a unit
sub forma unui diamante.
Earlandson pastra cu sfintenie secretul
"operei" sale sin a refuzat sa isi dezvaluie
reteta cresterii "copacilor de circ" . Si a dus
secretul cu el in mormant. Copacii au fost
cumparati mai tarziu
de multimilionarul
Michael Belafonte,
care i-a plantat intr-un
parc de distractii din
localitatea Gilroy in
anul 1985. Acest parc
de distractii se
numeste "Gradina
Belafonte".
8. Copacii Sequoia Uriasi: Copacul numit
"Generalul Sherman"
Copacii Sequoia uriasi (Sequoiadendron
giganteum) care cresc numai in Sierra
Nevada, California (SUA), sunt cei mai mari
copaci din lume (ca volum). Cel mai mare
este botezat "Generalul Sherman" si face
parte din Parcul National
Sequoia – unul dintre copacii cu
o ina;ltime de peste 83 m, cu un
volum de 1.4861 m³ si cu o
greutate de peste 6000 de tone.
Generalul Sherman are o varsta
de aproape 2.200 ani . Nu este
de mirare faptul ca naturalistul
John Muir a afirmat: "Copacul
acesta mare reprezinta
capodopera naturii si – din cate
stiu – este singura fiinta vie atat
de inalta".
(continuare in numarul urmator)
Patrice
PUNCTE DE VEDERE
IUBIREA – PASA VINDECATOARE
CATRE SEMENI
De la sublim la ridicol nu e decat un pas.
Iar daca nu ar fi atat de adevarata aceasta
sintagma, multe din pornirile noastre ar
cadea in derizoriul situatiei. E stupid sa pari
romantic intr-o epoca in care starea
androidala ataca toate canalele de simtire,
de manifestare. Cat de mult ne-am
transformat gusturile de am devenit sobri si
reci in a ne manifesta caldura sufleteasca,
iubirea fata de cei dragi? Poate ca unii simt
aceste imbolduri, dar putinta de a le
transmite mai departe e foarte anemica, cere
spatiu si timp, iar in definitiv timpul
inseamna bani! Acum mai mult ca niciodata
impartim un spatiu vast virtual, comunicarea
ne este la indemana, insa in aceasta
globalizare rece de fraze si expetcante,
suntem strainii de pretutindeni ce pretindem
ca ne cunoastem si interactionam.
Interactionam in orice maniera, sub
auspiciile oricarei discutii, dar in nici un caz
relationarea nu implica simturile sufletesti,
totul petrecandu-se la suprafata oricarei
atingeri.
Iubirea implica creativitate, idei
originale, inspiratia de a gasi momentul cel
mai bun pentru a transmite cu adevarat ce
simti, insa multi indivizi detesta sa-si
exprime sentimentele, si poate ca mult mai
multi nu sunt capabili sa le experimenteze.
Iubirea se cultiva, la fel ca orice alta
calitate. Trebuie sa-ti dezvolti puterea de a
intelege ce este in jurul tau, sa-ti oferi timp
sa privesti cu ochii senini cerul, sa te bucuri
de viata, sa transmiti mai departe starile tale
bune. Aceste trairi te innobileaza, ii ridica pe
cei din jurul tau, le da valoare, ii face la
randul lor sa se deschida, si astfel se
formeaza un cerc magic al puterii. Iubirea
este cea mai mare forta pe care am primit-o,
ce ne-a transformat la randul nostru in
creatori.
E sentimentul plenar ce strafulgera toate
dimensiunile sufletului, singurul antidot care
11
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
zdrobeste din temelii indivia, ura, nepasarea.
Oamenii care iubesc devin mai buni, mai
indulgenti cu greselile altora, sunt doriti de
cei din jurul lor, pentru ca sunetele glasului
lor insenineaza, vindeca. Din acest motiv
unele metode de vindecare au luat in seama
transmisia influxului de iubire, unde de
iubire proiectate la distanta spre cei aflati in
suferinta. Exista multe pase in care trebuie
gandite elementele ce au determinat boala,
detectarea campurilor energetice, ordonarea
si purificarea zonelor disfunctionale, insa
pasa iubirii neconditionate se adreseaza
intregii fiinte, care oricat de dezechilibrata
ar fi, se intregeste, imbogateste si
armonizeaza.
Pare extrem de simplu si la indemana
tuturor. Ceea ce e cu adevarat greu de atins
este ca acest sentiment de iubire sa fie
autentic, simtit cu toate nodurile fiintei.
Doar o inima plina de bucurie, frumos si
dragoste fata de valorile adevarate ale vietii,
poate experimenta cu adevarat puterea
iubirii, prin care sa se reverse, neasteptand
nimic in schimb, peste toate fiintele cu care
Dumnezeu a binecuvantat pamantul.
Daca esti pregatit,si simti aceasta forta
creatoare daruieste-o, bucura-i si pe cei mai
putin norocosi decat tine!
Roxana Velea
SIMBOLURI
SEMNIFICATIA NUMELOR
(continuare din numarul anterior)
DANA / DANIELA / DOINA / DAN /
DANIEL - de la expresia germanica
"locuitor al Danemarcei".
DAVID - originea cuvantului vine din
ebraica si inseamna "de iubit".
DELIA (gr.) – "cea de pe insula Delos"
(Grecia).
DIANA - de la "diviana", nume latin
pentru "zeita".
DIONISIE (gr. "Dionysius") – "fiul
zeului Dionysos".
DOLORES - provine de la expresia
spaniola, ce inseamna "suparare / durere".
DOMINIC - de la cuvantul latin
insemnand "lord".
DORIN - prenume de origina greaca: a)
apartenenta la grupul etnic al "Dorilor", sau
b) derivat din "theodor" ("darul Domnului").
DRAGOS - isi are originea in cuvantul
slav, care inseamna "dulce glorie".
DUMITRU - corespunde zeului grec
"Demetrius", zeul agriculturii.
ELENA / ELEONORA / NORA - nume
grec ce inseamna "raza de soare".
ELISABETA (ebr.) – "cea care il
cinsteste pe Jahve".
ELVIRA - de la "ali wer", o fraza din
germana antica ce inseamna "intr-adevar
strain".
ELVIRA (span.) – "cea mareata" sau
"cea care pastreaza".
EMANUELA / EMANUEL – de la
"Imanuel", nume ebraic inseamna
"Dumnezeu este cu noi".
EMILIA / EMIL – de la "Aemilus",
nume latin care inseamna
"dornic/nerabdator/zelos".
EUFROSINA (gr. "Euphrosyne") – "cea
senina".
EUGENIA / EUGEN – de la "eugenios",
nume grec ce inseamna "aristocrata/
aristocrat".
EUSEBIU - de la o expresie greceasca
ce inseamna "religios".
FABIAN - de la "fabianus", nume latin
ce inseamna "crescator de fasole".
FELICIA / FELIX – de la "felix", nume
ce inseamna "fericit / norocos / fertil".
FILIP - de la "philippos", nume grec ce
inseamna "iubitor de cai".
FLAVIA / FLAVIU – de la o expresie
latina ce inseamna "galben auriu".
FLORINA / FLORENTINA / FLORIN -
de la "florentina", nume latin ce insemana
"infloritoare".
GABRIELA / GABRIEL – de la
"Gowriel", nume ebraic ce inseamna
"Dumnezeu e puterea mea".
12
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
GEORGINA / GEORGE / GHEORGHE
- de la "georgios", nume grec ce inseamna
"fermier / taran".
GLORIA - de la o expresie latina ce
inseamna "glorie".
GRAZIELA (lat. "gratia") – "cea
gratioasa".
GRIGORE - de la "gregorios", nume
grec ce inseamna "vigilent".
HORATIU - de la "Horatiu", nume latin
al carui sens a fost pierdut.
HORIA - de la "Heinrich", nume
germanic antic ce inseamna "cap de
familie".
HORTENZIA (lat. "hortensia") –
"gradinareasa".
IACOB - de la vechiul prenume ebraic
Jakob (semnificatie necunoscuta).
ILEANA - de la expresia ebraica care
inseamna "raspunsul Domnului".
INA - forma scurta a multor prenume
care se termina in "ina".
IOANA / ION / IOAN - de la
"Yochana", nume evreiesc, insemnand
"binecuvântarea Domnului".
IRINA - de la "eirene", nume grec
insemnand "pasnica".
IRMA - de la "irmen", vechi nume
germanic, insemnand "universal".
ISIDOR (gr. "Isidor") – "darul zeitei
Isis".
IULIA / JULIETA / IULIU - de la
expresia latina care inseamna "descendentul
zeului Jupiter".
IUSTINA / IUSTIN – de la "justinus",
nume latin care inseamna "cel care gandeste
corect".
LAURA / LORENA / LAUREAN /
LAURENTIU – de la "laurus" ("tufa de
laur") sau de la "originar din Laurentum"
(localitate veche lânga Roma).
LEONARD -
de la "leonhard",
cuvânt vechi
germanic
insemnand
"puterea leului".
LETITIA - de la o expresie latina
insemnand "bucurie".
LILIANA - de la "lilium", cuvant latin
insemnand "crin".
LIVIA / LIVIU – de la expresia latina
insemnand "albastru".
LUCIA / LUCIANA / LUCA / LUCIAN
(lat. "lucire") – "luminoasa / luminosul".
LUCRETIA / LUCRETIU – de la
"lucror", cuvant latin ce inseamna "a reusi".
MAGDALENA / MADALINA – de la
expresia ebraica insemnand "originara din
Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee,
presupus a fi locul de origina al Mariei
Magdalena, personaj neotestamentar).
MARCELA / MARCEL / MARTINA /
MARTIN – de la "Marcia" si de la
"Martinus", nume latine insemnand "dedicat
lui Mars" (zeul razboiului la romani).
MARGARETA (iran.) – "perla".
MARIA / MARIANA / MARIELA - de
la Miryam, nume ebraic insemnand "copil
dorit". Altii interpreteaza prenumele ca
insemnand "rebel" sau "multa amaraciune".
MARIN (lat. "marinus") – "marinarul".
MARIUS / MARCU – de la expresia
latina insemnand "barbatesc" (deriva de la
"Mars", zeul razboiului la romani).
MARTA - de la expresia "femeie de
casa".
MAXIM / MAXIMILIAN – de la
"Maximilianus", nume latin insemnand "cel
mai mare".
MELISA - de la expresia greceasca
insemnand "miere".
MIHAELA / MIHAI – de la o expresie
ebraica insemnand "cine se aseamana cu
Jehova ?".
MIRABELA - de la "mirabilis", cuvant
latinesc insemnand "miraculos".
MIRANDA - de la expresia latina care
inseamna "minunat".
MIRCEA - probabil de la prenumele
slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii").
MIRELA - de la "Mireille", prenume
frantuzesc insemnand "admira".
MONICA - de la "monos", cuvant
grecesc insemnand "sihastra".
NADIA - de la "nadejda", nume rusesc
insemnand "speranta".
13
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
(continuare in numarul urmator)
MIHAI EMINESCU
Un simbol al naþiunii române
Când spui EMINESCU, spui
ROMÂNIA / Când spui ROMÂNIA, spui
EMINESCU.
Despre Mihai Eminescu s-a scris
relativ mult. El, prin creaþia sa, reflectã
„sufletul neamului românesc".
Marele istoric Nicolae Iorga spunea:
„EMINESCU este sinteza sufletului
românesc, sinteza ºtiinþei, cugetãrii ºi
instinctul acestui neam „.
Viaþa ºi opera poetului nostru naþional
au constituit obiect de studiu ºi cercetare
pentru mulþi scriitori români : George
Cãlinescu, Zoe Dumitrescu-Buºulenga, D.
Perpesicius, D. Vatamaniuc, George
Muntean, Nicolae Georgescu ºi mulþi alþii.
Luceafãrul poeziei româneºti a fost
omagiat, de-a lungul deceniilor, prin
numeroase forme ºi mijloace menite a
reliefa universalitatea creaþiei sale, a lãrgi
datele privind omul Eminescu, mînat de
neasemuitã dragoste de þarã, obligat sã-ºi
urmeze tragicul destin.
Opera sa a fost tradusã în foarte multe
limbi ale acestui pãmânt.
Tudor Arghezi, unul dintre cei care au
avut ocazia sã-l vadã pe Eminescu, spunea
despre acesta, dupã mulþi ani : „Fiind foarte
român, Eminescu este universal".
Printre formele în care a fost omagiat
Luceafãrul poeziei româneºti, se numãrã
filatelia ºi numismatica.
Chipul poetului, imagini din poeziile
sale, au fost gravate pe timbre, întreguri
poºtale, plicuri ocazionale, ilustrate maxime,
medalioane, medalii, plachete, insigne.
Primele timbre cu chipul poetului au
fost realizate, în þara noastrã, în anul 1939 cu
ocazia împinirii a cincizeci de ani de la
moartea sa.
În anul 1889, dupã moartea poetului, sa
realizat un medalion, primul de acest fel,
cu chipul poetului la vârsta de treizeciºiºapte
de ani, având ca sursã de inspiraþie
fotografia realizatã de Jean Bieling, la
Botoºani, cu doi ani înainte de moartea
poetului.
Tirajul acestui medalion este
necunoscut dar au fost realizate din bronz,
argint ºi aur.
Aceste medalioane au toartã ºi anou de
prindere. Sunt piese numismatice mult
apreciate ºi cãutate de colecþionari.
De-a lungul timpului au fost realizate
foarte multe medalii, plachete, insigne
dedicate lui Mihai Eminescu.
În numãrul viitor vom prezenta câteva
din cele mai rare piese realizate în acest
domeniu, medalistica.
Mihai Costin (Bucureºti)
SEMNIFICATIA POPULARA
A ZILELOR SAPTAMANII
LUNI - ziua astrului selenar
Prima zi a saptamanii, dedicata Lunii,
singurul satelit natural al Pamantului, este
patronata de Sfintii Petru si Pavel (lasi) sau
de Arhanghelii Mihail si Gavriil (Neamt).
Ca personaj mitologic, Sfanta Luni era
invocata pentru vindecarea animalelor, mai
ales a acelora nascute in ziua de luni si
botezate Lunila sau Lunaia. Pretutindeni,
ziua de luni poarta noroc inceperii
activitatilor specifice industriei casnice, in
special a acelora de durata, care nu puteau sa
fie incheiate intr-o singura zi (tesutul,
cusutul sau brodatul iei sau camasii). Se
interzicea, in schimb, negotul, "datul pe
datorie", imprumutul bunurilor materiale,
mersul la petit si inmormantarea mortilor.
Lunea era timpul cel mai favorabil efectuarii
practicilor de medicina populara (Muntenia,
Dobrogea, Moldova). Pentru sanatatea si
prosperitatea oamenilor si a turmelor de vite
in ziua de luni se tinea post, uneori mai
sever decat miercurea si vinerea (Oltenia,
Muntenia, Dobrogea, Moldova). Despre
omul nascut lunea se credea ca este urat, dar
foarte sanatos si norocos. Calendarul
popular cuprinde mai multe zile de luni cu
14
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
statut de sarbatori: Lunea Curata, Lunea
Pastorilor, Spolocania.
MARTI - ziua celor care se vor naste
Spre deosebire de ziua de sambata,
dedicata mortilor (postexistentei), de
miercurea, joia, vinerea, duminica si lunea,
zile ale viilor (dedicate existentei), romanii
au rezervat ziua de marti celor care se vor
naste (preexistentei). Martea si sambata, zile
ale saptamanii dedicate "Lumii de dincolo"
(preexistentei si postexistentei) au trei
ceasuri rele, spre deosebire de zilele "lumii
de aici" care pot avea numai unul singur.
Sub influenta mitului biblic, oamenii
credeau ca in ziua de marti s-ar fi urzit
lumea si pamantul (Moldova Centrala, Gorj,
Hunedoara). Se considera o zi rea
(Muntenia, Oltenia, Moldova de Sud), fara
noroc (Moldova Centrala), aducatoare de
nenorociri in cele trei "ceasuri rele"
(Oltenia, Muntenia, Moldova), nefasta
pentru inceperea unor activitati importante
(aratul, semanatul, construirea unei case sau
a unei fantani etc.). Din aceste motive, in
ziua de marti erau interzise nuntile,
logodnele si mersul in petit. Ziua este
patronata de doua ciudate reprezentari
mitice feminine: Martolea si Martiseara. in
calendarul popular apar numeroase zile de
marti cu statut de sarbatori: Matcalaul,
Martea Vaselor, Martea Ciorilor, Martea
Dracului, Martea Stramba, Martea
Trasnetului, Paparuda, Martea Testelor.
Dupa Pasti si, uneori, dupa Rusalii, urmau
cicluri de trei sau sase zile de marti "oprite"
pentru unele activitati economice, dar
favorabile pentru altele.
MIERCURI
Miercuri, ziua a treia a saptamanii, a fost
dedicata de romani zeului si planetei
Mercur. Ca personificare a zilei ce-i poarta
numele, romanii o considerau o sfanta mai
putin importanta ca duminica si vinerea, dar
mai insemnata decat lunea, martea, joia si
sambata, in credintele si folclorul romanesc
apare ca o sfanta batrana (Neamt), slaba si
necajita (lasi), imbracata in alb (Vaslui) sau,
dimpotriva, dezbracata si despletita
(Suceava). Locuinta ei s-ar afla in cer
(Falciu), in pustiu (Tecuci), in paduri
(Botosani, Vaslui), in chilii (Tutova,
Botosani) sau in palate mari (Neamt). Se
preocupa de hrana animalelor salbatice, iar
cand apare in vis vindeca bolnavii (Vaslui).
Animalele nascute in ziua de miercuri se
numeau Miercan, Miercana. in ziua Sfintei
Miercuri nu se faceau nunti, nu se mergea in
petit, erau interzise petrecerile si distractiile.
Mai multe miercuri de peste an aveau statut
de sarbatori: Miezul Paresimilor, Miercurea
Stramba.
JOI
Joi, a patra zi din saptamana, era
dedicata de romani zeului si planetei Jupiter.
La romani, joia este o personificare ce-i
poarta numele: "femeie sfanta" (Dorohoi);
"fecioara frumoasa care apara lumea de ploi
mari si de grindina" (lasi, Tutova); "o femeie
sfanta si binevoitoare, sora cu Duminica,
Vinerea si Miercurea" etc. Joia ar locui
printre nori, in ceruri (Constanta, lasi, Olt),
in paduri netaiate si pazite de . fecioare
(Tutova), de unde isi manifesta puterea
miraculoasa asupra holdelor, vitelor, bolilor
etc. Zonal, joia era, in secolul al XIX-lea,
respectata ca o zi de sarbatoare, in
Maramures si Bucovina erau interzise
sezatorile, in schimb devenea sloboda pentru
nunti si, in general, pentru dragoste.
Sarbatorile si obiceiurile calendaristice
sprijina ipoteza ca joia a functionat in spatiul
carpato-danubiano-pontic ca sarbatoare a
saptamanii, dedicata cultului si odihnei,
singura sau alaturi de duminica.
VINERI
Vineri, a cincea zi a saptamanii, era
dedicata de romani zeitei Venera si planetei
15
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Venus. Pentru romani, exceptand duminica,
vinerea era cea mai importanta zi a
saptamanii. Ca personificare a zilei ce-i
poarta numele, Vinerea este "cea mai
batrana sfanta dintre surorile ei". Ea este
protectoarea femeilor casatorite, pe care le
ajuta la nastere, casatoreste fetele si poarta
de grija animalelor salbatice. Sfanta Vineri
ar umbla imbracata in alb sau negru si ar
locui in munti (Arges, Suceava), in paduri
(Arges, Buzau, Neamt, Tecuci), in pustiu
(Neamt, lasi), in ostroavele marii, in cer, in
lumea cealalta. Era invocata in rugaciuni,
vraji si descantece pentru casatoria fetelor,
pentru prosperitatea vitelor si a holdelor,
pentru sanatate si respectata prin post sever.
Unele zile de peste an erau celebrate ca
sarbatori (Vinerea Seaca, Vinerea Mare,
Izvorul Tamaduirii, Vinerea Ciumei), altele
formau cicluri de trei, noua sau
douasprezece vineri cu diferite semnificatii
religioase si interdictii de munca.
SAMBATA
Sambata, ultima zi a saptamanii,
dedicata de romani zeului si planetei Saturn,
este considerata de romani nefasta pentru cei
vii, fara noroc, cu trei ceasuri rele, dar
favorabila pentru spiritele mortilor, care
primeau ofrande si erau invocate in timpul
vrajilor si practicilor magice. Vitele nascute
sambata se numeau Sambotin sau
Sambotina.
DUMINICA - ziua sfantului Soare
Duminica, singura zi a saptamanii care
poarta un nume crestin (Dies Dominica -
Ziua Domnului), este dedicata Soarelui. in
credintele si folclorul romanesc, Duminica
este un personaj mitic binevoitor: "femeie
sfanta" (Covurlui, lasi, Vaslui, Dolj); "fiinta
omeneasca" (Neamt, Caras-Severin); "cea
mai mare Maica Sfanta" (Tutova, Botosani);
"calugarita" (lasi, Salaj); "doamna mare, la
care se inchina toate zilele saptamanii si de
la care primesc ordine, ce sa faca fiecare"
(Falciu); "zeita vie" (Tecuci); "sora mai
mare a celorlalte zile" (lasi, Neamt, Vaslui).
Sfanta Duminica ar locui dincolo de Apa
Sambetei, in palate de aur (Neamt), in
paduri neumblate de oameni (Botosani,
Vaslui) si este imbracata in haine albe. Ea sar
arata oamenilor, in vis sau in realitate,
pentru a-i sfatui cum sa alunge bolile si sa
previna pagubele (Vaslui). Poate sa apara
insa cu chip de femeie, cu picioare de gaina,
daca oamenii mananca de dulce in zilele de
post (Neamt), zgariata, impunsa, taiata si
sangerata daca femeile au spalat rufe si au
tors sau au cusut de ziua ei (Romanati).
Duminica isi serbeaza ziua nelucrand
(Fagaras), se roaga si mananca o data la
sapte zile (Tecuci), e facatoare de minuni,
aduce numai bine oamenilor. Adesea, apare
ca un rau care inconjoara Raiul, spre
deosebire de Apa Sambetei, care inconjoara
Iadul. in ziua de Duminica sunt interzise
descantecele, cu exceptia celor de dragoste
si aflare a ursitei (Oltenia, Muntenia,
Dobrogea, sudul si centrul Moldovei). Vitele
nascute in aceasta zi se numeau Duman,
Dumaia. Spre deosebire de Duminica
obisnuita, calendarul popular mai cuprinde:
Duminica Tanara, Duminica Floriilor,
Duminica Tomei, Duminica Mare s.a.
Cosmin Haiduc
SIMBOLURI ENERGETICE
- PORTI DE CUNOASTERE
Gesturile, faptele si fiecare zi ce trece ne
definesc drept o entitate completa, ce se
consuma biologic si sufleteste, ce se
risipeste coagulandu-se in evolutie.
Tot ce interfereaza cu noi ne determina
evolutia. Trebuie sa simti acele chei
alchimice de cunoastere. Noi rezonam cu
bunele si relele universului. Nu cred ca
exista nici o lege perfecta care sa se
manifeste arhetipal in noi, pentru ca nu
exista o reteta universala a fericirii, dar nici
a nefericirii. Rezonanta e o probabilitate, un
16
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
fagas spre care ne indreptam pasii senzoriali,
dar uneori lucrurile par sa scape de sub
control si ne trezim aruncati in situatii
contradictorii cu tot ce speram sa se
petreaca. In interferentele cauzale pe care le
realizam, sub auspiciile vibratiilor
conglomerate, valorizate in simboluri, se
manifesta in noi senzatii straine.
Aceste porti de cunoastere pot avea
scopuri precise, de elevare a simturilor,
constructe de realitati la nivelul mental, ce
altfel nu ar putea avea un camp de actiune,
deoarece nu au nici o parghie in realitate.
Ele sunt provocari pe care inconstient le
cautam la un anumit moment.
Totul se bazeaza pe emisia de energie si
informatie a simbolului respectiv, si calitatea
receptorului care le sesizeaza. Acest codinformatie
nu poate fi anulat, el nu se
supune ciclului evolutiv, poate fi caracterizat
doar prin starea de a fi. Este de fapt
amprenta fiecarui motiv de a trai sau a muri
intr-o viata, o perioada pe care o poti alege,
ce alterneaza, dar nu se poate nega.
Evidentele sunt intraductibile, pentru ca
rezida dincolo de tot ceea ce se poate gandi
sau spune despre ele.
Subconstientul are nevoie de o metoda
generoasa pentru a se putea trasforma.
Timpul si experientele bogate la care suntem
supusi pot realiza aceasta transformare, sau
o munca asidua de cunoastere si psihanaliza,
insa accesul in aceste porti de cunoastere, cu
incarcaturi vibrationale simbolice poate
determina in noi schimbari profunde.
Curiozitatea si dorinta sincera de a ne
intelege rostul pot favoriza intr-o anumita
perioada a vietii elementele oculte ale
cunoasterii elevate. Nu trebuie sa avem o
dorinta bolnavicioasa de a explica rational
toate pragurile de cunoastere pe care le
parcurgem.
Pentru ca nimic nu-i intamplator, atunci
cand elevul este pregatit apare maestrul,
care de aceasta data, printr-un efort minim
de exemple, te invita sa te supui testului
asimilarii informatiei pe care mai tarziu o
vei traduce in lectie de viata, sau o
experienta plina de incarcatura, capabila in a
te transforma interior, intr-un timp foarte
scurt.
Portile de cunoastere compacteaza toate
acele succesiuni de elemente si senzatii pe
care le poti identifica pe parcursul multor
ani. Spiritul lor odata decriptat iti creeaza
reflexul de a simti si utiliza esenta unui
buchet intreg, asimilat in cea mai infima
picatura de intelepciune.
Roxana Velea
.
REVELAÞII
DESPRE RUGACIUNE
Inainte de a primi un dar divin, trebuie
sa existe cautare si poate chiar framintari,
dorinta de a sti si de a iubi, de a fi in propria
ta natura una cu sursa din care ai izvorat.
Inainte de Inviere, indreptandu-ne privirea
spre interior, spre descoperirea de sine,
putem spune (constientizand profund fiecare
inteles):
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am
vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am
auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am
simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu
am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si
nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o
dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o
traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o
primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o
ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut
împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut
sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa
pasesc!
17
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o
exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si
frumos si nu am creat pentru gloria Ta,
Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit,
pe Tine, Doamne, care esti Compasiunea si
Iubirea infinita, te rog, iarta-ma si ma
imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si
Lumina!
Iti multumesc, Doamne:
- pentru toata frumusetea pe care am
vazut-o izvorand din Tine!
- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe
care mi-ai dezvaluit-o auzului!
- pentru tot ce am simtit bun si minunat
in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles!
-pentru lumina pe care am constientizato
in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a
adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in
Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care
mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica
parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin
armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit
plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma
dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si
frumos,aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit,
Tie, Doamne, care esti Compasiunea si
Iubirea infinita, te rog, Iti multumesc,
daruindu-Ti inima mea!"
Am inceput cu aceasta rugaciune (plina
de umilinta , recunostinta si viata) acest nou
articol.
Cine se roaga mecanic, lasand impresia
de oameni spirituali celorlalti oameni naivi,
acela este un om care se prostitueaza. Din
acest motiv am sa introduc in articolele mele
sau alaturat lor multe rugaciuni, mai lungi
sau mai scurte, pe care eu le traiesc intens si
care sper sa va fie placute si pe intelesul
oricui. Vi le pun la dispozitie cu placere.
Cele care apartin altor persoane le voi pune
intre ghilimele findca nu doresc sa plagiez
pe nimeni. Ba chiar vreau sa laud acele
intentii minunate a celor care daruiesc plini
de dragoste si fara interese de nici o forma
lucruri si vorbe minunate care pot bucura
sufletul si chiar il pot trezi.
Findca las sa curga cuvintele, azi vad ca
imi vine sa va scriu despre rugaciuni. Nu
stiu ce voi scrie mai departe, dar stiu ca voi
lasa sa curga.
Da, dupa cum puteti observa rugaciunea
este o curgere libera.
Confirmarea este faptul ca nu sesizez
greselile de scriere si nu am vreme de
corecturi. Am spus ca rugaciunea este o
curgere libera. Hai sa vedem alte
caracteristici pe care le-am obsrevat
referitoare la rugaciune. Caci daca vrei sa
cultivi ceva, mai intai trebuie sa cauti sa
cunosti si sa aplici practic ceea ce vrei sa
cultivi. De exemplu, te confrunti cu ura si
vrei sa cultivi iubirea. Mai intai iei mai
multe carti si cauti descrieri amanuntite
referitoare la ce inseamna iubirea. Ba chiar
iei si dictionarul explicativ. Te uiti la filme
initiatice de genul "Isus din Nazareth" in
regia lui Franko Zefirelli sau "Flautul tacut"
cu David Cardine, sau filme de genul
"Undeva, cindva". Asculti muzica specifica
de genul autorului Denis Quinn, Gomer
Edwin Evans, Vangelis, Serge Douw,
George Enescu, Ciprian Porumbescu, Iohan
Pachelbell, Bach (muzica clasica in general,
dar selctata pe specificul temei propuse).
Dupa ce ti-ai format o idee despre ce
inseamna iubirea, dupa aceea incepi sa aplici
practic ce ai invatat din carti sau de la
persoane care pot sa o manifeste. Apoi
urmaresti sa imbogatesti acea calitate si sa o
rafinezi. O trezesti pe urma din ce in ce mai
mult. In timp, incepi sa capeti maiestria in
acel aspect. In cazul de fata - iubirea.
Reamintesc aici ce spunea Constantin
Brancusi si anume ca "Arta se trezeste si
nicidecum nu se dobindeste". In concluzie,
18
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
iubirea se trezeste cultivind iubire, precum
spun si proverbele romanesti, cum ca "cine
seamana vint culege furtuna", dar de data
aceasta in sens bun. Caci "ce semanam in
sufletul altora, mai devreme sau mai tirziu
vom culege in sufletul nostru". La fel cu
orice defect cu care ne confruntam. Cautam
opusul defectului si urmarim sa trezim si sa
amplificam in noi acea calitate care este
opusa defectului cu care ne confruntam.
Defect sau deficienta.
Daca imi aduc bine aminte, Isus spunea
un lucru interesant: "Eu iubesc pacatosii, nu
insa si pacatele lor." Observam un lucru
interesant. Isus a separat greseala de om. Nu
a confundat omul cu greseala. Oamenii
gresesc findca nu stiu. Dar pacatuiesc cind
se complac. Nu trebuie sa identificam omul
cu greseala facuta de el. Acesta este de fapt
primul pas pe care trebuie sa-l facem fiecare
dintre noi, in primul rind cu noi insine. Dupa
ce ne separam de greseala, apoi trebuie si
este stringent necesar sa actionam pentru a
inlatura greseala, cultivand opusul acelei
greseli.
Astfel ca daca ne confruntam cu ura si
gelozie va trebui sa cultivam, sa trezim si sa
amplificam in noi starea de iubire divina.
Daca ne confruntam cu invidie va trebui
sa cultivam, sa trezim si sa amplificam in
noi starea de admiratie si transfigurare
divina.
Daca ne confruntam cu frica va trebui sa
cultivam, sa trezim si sa amplificam in noi
starea de curaj divin.
Daca ne confruntam cu lene va trebui sa
cultivam, sa trezim si sa amplificam in noi
starea de actiune divin integrata.
Daca ne confruntam cu incapatinare va
trebui sa cultivam, sa trezim si sa
amplificam in noi starea de bunavointa
divina.
Daca ne confruntam cu stari de tulburare
a mintii si sufletului va trebui sa cultivam, sa
trezim si sa amplificam in noi starea de
luciditate divina.
Daca ne confruntam cu atasament va
trebui sa cultivam, sa trezim si sa
amplificam in noi starea de daruire si
detasare divina.
Daca ne confruntam cu tristete va trebui
sa cultivam, sa trezim si sa amplificam in
noi starile de umor, veselie si buna
dispozitie.
Daca ne confruntam cu stari, atacuri si
felurite
dependente
demonice, va
trebui sa
cultivam, sa
trezim si sa
amplificam in
noi starea
exorcizanta de austeritate divina si sa cerem
si sa respectam ajutorul fiintelor intelepte
pentru a rupe asemenea legaturi definitiv.
Am enumerat doar cateva defecte (mai
bine spus pervertiri sau prostituari) care duc
fiinta umana, gradat si insesizabil (de catre
persoana in cauza), catre stari de complacere
in greseli si pacate. Intotdeauna fericirea
durabila presupune un efort la inceput care
ne da senzatia de dificil. Dar acest "dificil"
"de inceput" ne va aduce satisfactii ulterior.
Pe cand "satisfactiile" de moment de obicei
aduc necazuri ulterior. Bineinteles ca ma
refer din punct de vedere divin. Caci chiar
daca ceea ce facem ca sa ne revenim la
normal altora o sa le trezesca reactii de
genul: "hehehe ce te-ai pocait?" sau "asta-i
nebun" sau "nu vedeti ca este un om
"special"?", noi trebuie sa actionam divin.
Ce este pentru Dumnezeu normal, asta ar
trebui sa fie si pentru noi normal. Adesea un
om intelept este vazut ca un nebun de catre
un om ignorant. Dar de fapt cine este
nebunul cu adevarat? Inteleptul care nu
poate fi inteles de catre omul ignorant cu
mintea ingusta? Sau omul ignorant care nu
este in stare sa recunoasca "comoara" care o
are langa el? Ma refer la intelept care poate
fi langa noi si noi sa nici nu realizam ca
19
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
avem langa noi o asemenea fiinta, decat
dupa ce nu o mai intalnim. Cel mai adesea
intalnim o asemenea situatie doar o singura
data in viata. Si atunci nu o recunoastem.
Dupa aceea regretam toata viata. Si asta
daca ne dam seama chiar si mai tirziu.
Asa este si cu rugaciunea. Ea curge daca
noi o lasam sa curga. Insa daca ii punem
oprelisti, ea inceteaza sa mai curga. Si asta
findca iubirea nu "forteaza lucrurile".
Adevarata rugaciune este o curgere de iubire
libera care ne regenreaza aproape
instantaneu si care ne linisteste si ne da forta
interioara si incredere. Ne da tot ce
Dumnezeu considera ca avem nevoie.
Rugaciune este o curgere libera de iubire
fara cuvinte, care se revarsa pretutindeni
unde este lasata.
Dar - in majoritatea situatiilor - oamenii
nu mai stiu sa se roage fara cuvinte, ca si
copiii puri. In acest caz trebuie abordata
rugaciunea cu cuvinte.
Intr-o rugaciune sunt importante cateva
elemente. In primul rind rugaciunea este
bine sa inceapa cu cuvintele "Daca este cu
putinta…." si sa se incheie cu "…dar daca
nu este cu putinta atunci Doamne facase
voia Ta. Amin". In al doilea rand,
rugaciunea trebuie sa fie clar si coerent
exprimata. In al treilea rand, rugaciunea este
bine sa fie lipsita de cuvinte repetitive. Apoi
rugaciunea trebuie formulata in asa fel incat
sa arate deschiderea reala a noastra fata de
divin, umilinta, sinceritatea, necesitatea
stringenta a ceea ce cerem prin rugaciune si
daruirea neconditionata fata de Dumnezeu.
Poate ca imi scapa unele elemente, dar cred
ca am enumerat cele mai importante aspecte
ce tin de o rugaciune.
In momentul in care rostim rugaciunea
este bine ca dupa fiecare cuvant sa incarcam
cuvantul respectiv cu iubire si totodata sa
intelegemm profund semnificatia lui.
Rugaciunea este bine sa fie repetata cat mai
des cu maximum de traire, daruire, umilinta
si sinceritate. Dupa un timp, cand
rugaciunea incepe sa curga si noi contunuam
cu tenacitate sa ne rugam poate sa apara
spontan trairi si raspunsuri specifice care in
timp ne pot face sa traim atat de intens
rugaciunea incat sa dispara spontan
cuvintele si sa ramina doar curgerea libera
de iubire. Aceea este rugaciunea fara cuvinte
sau rugaciunea inimii in care mintea este
perfect linistita, iar divinul se manifesta din
plin prin noi. Atentie insa ca la inceput cand
rugaciunea incepe sa-si faca efectul multi ori
se plictisesc, ori adorm, ori ceva le distrage
atentia. Este bine sa ne rugam cat ne-am
propus oricat de greu ar fi. Trebuie sa ne
readucem mintea la loc fara critici sau
autocritici inutile. Ci in mod pasnic si linistit
si chiar inteligent ne refocalizam mintea
asupra subiectului rugaciunii noastre. Sa ne
aducem aminte ce spune o zicala "tot ce-l
desparte pe om de Dumnezeu este mintea"
am sa adaug nelinistita (agitata si
nestapinita).
Adica mintea din care iau nastere toate
dorintele este cea care trebuie controlata.
Findca daca ea se agita atunci creaza
dorinte. Iar dorintele ori le satisfacem ori le
resorbim de unde au venit. Adica in minte.
Caci daca nu satisfacem dorintele, atunci
apar frustrarile care pot genera in timp boli
fizice sau psihice. Dar in momentul in care
ne rugam cu adevarat iubirea invadeaza
mintea si astfel mintea se linisteste, lasand
sa se maifeste ce este dincolo de ea. Adica
divinul. Atunci apare starea de vid in care
toate excesele se resorb si astfel dorintele si
agitatia mintii incep sa fie spontan
controlate. In concluzie, dorintele ori le
satisfacem, numai ca daca le satisfacem
atunci apar si mai multe dorinte, ori nu le
satisfacem si atunci apar frustrari cauzatoare
de suferinte si boli ori le resorbim in vidul
inimii si al mintii care apar in stare de
rugaciune adevarata. Aici avem si un citat
din Biblie care ne si da un exemplu demn de
urmat "fericiti cei saraci, cu duhul." Ca sa
nu fie vreo grava confuzie, am sa reformulez
(citand explicatia data de unii preoti
autentici) ce spune acest citat din Biblie. Si
anume "fericiti cu duhul sunt cei saraci".
Adica cei saraci in dorinte sunt fericiti cu
duhul. Ori acest lucru vine si ne confirma
exact ce va spuneam referitor la nasterea si
resorbtia dorintelor. Sau mai bine spus la
procesul de autocontrol al dornitelor,
20
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
autocontrol care trebuie sa decurga spontan
fara nici o fortare, ci natural. Ori acest lucru
nu este posibil decat prin iubire divina si
rugaciunea inimii.
Am atins acum mai multe puncte
referitoare la rugaciune.
Sa vedem acum alte aspecte ale
rugaciunii.
Sinceritatea joaca un rol important in
rugaciune. Eu - de exemplu - ma raportez la
Dumnezeu ca la un prieten si dialoghez des
cu el chiar si cand lucrez. Ii cer sfaturi si
sunt atent daca imi raspunde ori direct ori
prin oameni ori prin diverse sincronicitati.
Atentie sincronicitati si nicidecum
intimplari. Caci Dumnezeu nu face lucruri
de pomana. Uneori cand sunt furios chiar il
si iau la rost cum de m-a lasat sa fac greseala
care am facut-o. Imi dau seama ca uneori El
ma invata astfel sa devin si mai curajos si
ma pregateste sa ma pot descurca si mai bine
in viata. Uneori ma invata chiar si sa pierd,
nu numai sa castig. Dar sa pierd cu
demnitate si sa invat din greseli. Ma
determina sa fiu mai indraznet, provocinduma.
Si imi trimite raspunsuri si miracole prin
oamenii de la care ma steptam cel mai putin,
ca sa invat sa-mi inving orgoliile si sa-mi
depasesc repulsiile. Da, repulsiile caci toti
avem repulsii. Repulsii fata de ceea ce ne
starneste de exemplu greata. Sau repulsii
fata de ce nu intelegem si cautam sa negam
sau sa distrugem. Toate acestea Dumnezeu
ni le ofera daca suntem dispusi sa le primim.
Bineinteles ca impactul unei asemenea
raspuns este coplesitor si plin de incarcatura.
Dupa un singur asemenea fenomen sau
eveniment ne simtim schimbati radical. Va
dati seama ce se produce cu noi cand
evenimentele sau fenomenele de acest gen
se repeta si iar se repeta. In scurt timp nu ne
vine noua sa credem ca a fost posibil sa ne
transformam atat de mult.
Adevarul este esential. Dar adevarul ii
poate si distruge pe oamenii care nu sunt
pregatiti pentru el si mai ales oamenii care
nu il cer. De aceea discretia este foarte
importanta. Adevarul trebuie lasat sa curga
liber si dezvaluit gradat celor care il cer.
Rugaciunea este ca un joc divin. Ea se
abordeaza doar daca cineva vrea. Nu este
obligatorie. Rugaciunea este o optiune. Desi
rugaciunea divina este o obtiune, totusi ea
este esentiala si indispensabila in dialogul
nostru cu Dumnezeu. Fara rugaciune nu
exista comunicare caci rugaciunea in sine
este chiar instrumentul de comunicare
directa cu Dumnezeu. Chiar daca Dumnezeu
este in fiecare dintre noi si - de asemenea -
El este pretutindeni in natura si in univers,
noi totusi sintem prea putin atenti si
constienti de acest lucru. Dumnezeu ne
vorbeste prin natura. Ne vorbeste prin natura
noastra interioara si prin natura noastra
exterioara. Prin natura noastra interioara,
Dumnezeu ne vorbeste prin necesitatile
naturale si prin anumite vise, anumite
ganduri si anumite trairi. Iar prin natura
noastra exterioara, Dumnezeu ne vorbeste
prin intermediul sincronicitatilor (asa-ziselor
intamplari).
Rugaciunea este bucurie, este un joc
divin si divinatoriu, este viata insasi. Ea ne
face sa ne simtim natura noastra reala. Ne
ajuta sa ne dam seama de unde provenim, ce
avem de facut, unde ne intoarcem si care
sunt adevaratele valori pe aceasta lume si in
cea de dincolo.
Rugaciunea este in izvor de nesecata
viata si geniu divin inspirator. Este izvor de
creativitate desavirista si perfectiune divina.
Ingerii de lumina ai lui Dumnezeu sunt
mereu dornici sa ajute si sa inspire acele
fiinte care le solicita sprijinul. Prin
rugaciune ele pot actiona chiar instantaneu si
in momente critice.
Dar
rugaciunea
are si efecte
terapeutice
foarte
interesante.
Si chiar efecte medicale miraculoase. In
aceasta directie, va recomand sa cititi cartea
lui Alexis Carel numita "Rugaciunea".
Acolo el surprinde aspecte esentiale
21
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
referitoare la efectele curative si la
vindecarile miraculoase generate de
rugaciune. Alexis Carel este si va ramane o
personalitate profunda care a adus si
argumente stiintifice referitoare la
rugaciune.
Acum, in incheierea acesteui subiect, in
incheierea acestei teme, va urez ca fiecare
dintre voi sa deveniti fintini din care sa
tisneasca iubirea si eterna fericire, care sa
radieze pretutindeni in jurul vostru, facand
astfel ca totul sa reinvie si sa radieze de
frumusete autentica. Lasand izvorul tainic si
plin de magie divin inspiratoare sa se
manifeste prin voi, poate fi posibila
partciparea la jocul divin al vietii a tuturor
fiintelor deschise catre iubire si tuturor celor
care tanjesc dupa eternitatea luminoasa si
plina de viata. Astfel fiecare dintre noi
devenim o unealta prin care Dumnezeu
repara ce umanitatea a distrus prin
ignoranta.
Fie ca noi sa fim una cu lumina si
iubirea eternal, iar aceasta sa se petreaca in
fiecare clipa. Aceasta sa fie ziua noastra de
nastere. Si ea sa fie in fiecare clipa. Sa ne
nastem in fiecare clipa in tacuta muzica a
sferelor ce ne bucura adancul sufletului si ne
cheama in fiecare clipa la dansul vietii
eterne pe care natura o manifesta in fiecare
clipa chiar si in cel mai mic coltisor pe care
nici nu ni-l inchipuim.
Fie ca Dumnezeu sa rosteasca
rugaciunile celor care ar dori si nu pot sa o
faca!F
ie ca Dumnezeu sa faca tot ce nu
suntem noi in stare cu toate eforturile
noastre sa ducem la bun sfirsit!
Daca este cu putinta, fie ca toate acestea
si multe altele sa ni le daruisca Dumnezeu.
Insa daca nu este cu putinta, fie ca
Dumnezeu sa hotarasca ce este mai bine si
ce nu. Faca-se voia lui Dumnezeu prin noi!
ATMAN
UN DESTIN ASUMAT
Pasii mi se indreptau spre nicaieri. Nu
aveam decat vaga senzatie ca nu trebuie sa
ma ascund de timp, pentru ca ajunsesem
intr-un punct din care centrul vizual
cuprindea toate departarile. Cei de aproape
pareau cei mai indepartati,.pentru ca pe ei ii
cunosteam si nu ma mai afectau. Nu faceau
parte din sentimentele mele de a-i pastra,
erau apropiatii straini, ce nu puteau sa-si
inteleaga proprii copii. Ce nu si-au pus
niciodata o intrebare despre sensul lor sau al
vreunei actiuni nedirijate.
Pana la capatul tunelului mai erau doar
cateva umbre, pe care in relaxarea perfecta
le proiectam in ecranul invizibil. Tot ce nu
doream sa existe se proptea de acest ecran,
ce absorbea prin peretii porosi de lumina
fiecare forma ce nu-si sustinea rostul.
Doream sa stiu cum arata copilul Iisus.
Daca era o granita precisa intre copilaria sa
si destinul asumat. Memoria mi-a jucat feste
si mi-a redat pe rand toate ipostazele din
filmele vizionate de Paste. N-am porrnit nici
o clipa de la ideea blasfemiatoare ca nu a
fost Cel ce Este. Materia insa ne supune
diferitelor legi, ne conditioneaza gandurile,
asteptarile. Stiam ca elevarea trebuia sa fie
in spirit si in constiinta.
Daca noi avem nevoie de inspiratie sa
creem ceva maret, la El acest fapt era
determinat de o intelegere superioara a
realitatii prezente, sustinut de clarvederea de
a cunoaste capatul drumului. Orice fiinta
protejata simte revarsarea harului sfant,
atunci cand are o relatie buna cu divinitatea,
are de cele mai multe ori o stare de liniste si
bucurie interioara, fiindu-i mai usor sa ia
anumite hotarari. Nu de putine ori am auzit
expresia "parca ma tinea Dumnezeu in
propriile-I maini, nu trebuia decat sa
vorbesc, iar cuvinele mi se strecurau in
minte pe negandite". Cu atat mai putin
aceasta stare de gratie nu-I putea fi straina
Fiului, ce venise sa rascumpere pacatele
lumii.
Dar perioada la care eu ma refer este cea
a unui Hristos – Copil. Care simtea nevoia
sa se bucure pe rand de toate lucrurile pe
22
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
care le descoperea, ce simtea nevoia sa fie
protejat, iubit. Mi-e tare greu sa vorbesc
despre acest sentiment al iubirii, cand nici cu
mintea nu pot cuprinde eternitatea iubirii
neconditionate, cea fara inceput si nici
sfarsit, ce-l defineste.
Iubirea atinge rangul superlativ al
daruirii depline, al starii de prea-plin ce
umple toate formele goale. E o rezonanta pe
care o atinge sufletul, acest suflu de
eternitate pentru care nu exista maturitate,
fiind creat cu toata generozitatea in a
raspandi lumina.
Totul nu poate fi decat un munte de
supozitii, ipoteze lipsite de cea mai infima
forma de argumentatie, insa e ceva ce-mi
ridica probleme, ma face sa iau in seama
acest subiect.
Nu arhetipul Iisus formeaza constructul
imaginatiei mele, nu sunt un contestatar al
naratiunii biblice, eu am incercat sa
developez acea ipostaza christica ce denota
individualitate, sens umanist. Interactionam
cu acele etape sau momente ale vietii pe care
le-am absorbit la randul nostru. Cunoasterea
umana rezida in repetitie, exercitiu, atingere,
imaginatie. Dincolo de orice gand profan,
omul superior Iisus a fost un OM in
adevaratul sens al cuvantului. Daca astazi ne
indreptam gandul spre ipostaza cea mai des
cultivata in iconografie, exponent al
momentului crucificarii, al maturitatii pline
de forta, tot traseul devenirii sale a implinit
pas cu pas evolutia fireasca a lucrurilor.
Realitatea il apropie de fiecare dintre noi,
pentru ca ne regasim in copilul Iisus mult
mai mult decat intr-un concept abstract, pe
care il asimilam fara nici un fel de
convingere personala.
Cred din toata inima ca Iisus, in ipostaza
de copil, a experimentat cea mai pura varsta
a omenirii, poate singura prin care isi putea
unifica vibratiile inalte pe care emitea ca
entitate.
Roxana Velea
PARANORMAL
CERCURILE DIN LANURILE DE
CEREALE
- O ENIGMA INCA NEELUCIDATA -
Stonehenge este un monument megalitic
situat in sudul Angliei. Este doar unul dintre
sutele de astfel de vestigii din sudul Anglei.
De cateva secole incoace se situeaza in
centru atentiei oamenilor de stiinta care
incearca sa-I dezlege enigma.
Dar – mult mai recent – un alt fenomen
si-a facut simtita prezenta. Probabil – legat
de aceasta mare enigma: pictograme in
lanurile de cereale.
Mai multe fotografii au fost realizate
recent pe teritoriul Angliei. Ele indica
cercuri in zone aplatizate, printre lanuri, ce
par a fi simple forme, dar care – in realitate
– nu sunt simple deloc. Nu se stie cum au
aparut cercurile acolo. Acest fenomen al
pictogramelor circulare reprezinta in clipa
de fata cea mai mare enigma asecolului.
95% din numarul total al cercurilor sunt
localizate pe o distanta de maxim 56 km de
Stonehenge, iar restul de 5% - in apropierea
altor monumente de piatra similare. Sa fie
oare acestea cauzate de ceva explicabil?
Sau ar putea fi cauzate de ceva ce noi nu
putem inca intelege?
In dimineata zilei de 30 iunie 1988,
fermierul Chris Wood in varsta de 37 de ani
conducea tractorul pe un teren cultivat.
Imediat dup ace a rasarit Soarele, el a zarit
ceva ce nu mai vazuse niciodata in viata sa.
Nu putea sa-si explice fenomenul. Un cerc
urias a aparut pe terenul de cereale.
"E uimitor faptul ca a aparut si este atat
de perfect".
Cercului descoperit de Chris Wood nu I
s-a putut gasi o explicatie. In ultimii 12 ani,
alte 750 de cercuri mari, clare, simetrice si
perfecte, unele depasind 90 de m in diametru
s-au format peste noapte intr-un ritm din ce
in ce mai mare. Intrebarea la care inca nu sa
gasit un raspuns este cum au ajuns
cercurile respective acolo?
23
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Pentrtu prima data am zarit un astfel de
cerc ina nul 1985, pe data de 3 august, la
orele 7 dimineata. Eram intr-un zbor de
rutina prin aceasta zona sic and am privit
campul de cereale, am observat o formatie
interesanta de cercuri. Cele mari erau
incojurate de altele mai mici. Era un design
minunat. Mi-am pus si eu intrebarea cine si
cum le-a facut.
Am inceput recoltarea in zorii zilei si –
la un moment dat – am traversat un cerc
urias. Plantele nu erau rupte, ci doar culcate
la pamant,
E ciudat, bizar chiar. Eu lucrez aici din
octombrie 1957 si primul cerc pe care l-am
vazut a aparut in perioada anilor 1972-1973.
Acela era unul mic, cam de vreo 4 m, iar
mai tarziu am vazut un altul cam dea ceeasi
marime, iar pe masura ce anii treceau am
mai vazut si altele: de 10 m diametru,
inconjurate de cercuri mai mici. Diametrul
lor variaza foarte mult. Cele mici au cam 5
m, iar cele mari ajung probabil pana la 15.
Toate au o amprenta specifica inspre centru,
care se distinge foarte bine.
Cel mai fascinant lucru pentru mine este
atunci cand privesti intr-un pustiu neatens
iar in dimineata urmatoare cand mergi acolo
la primele ore ale diminetii vezi cercurile.
Pur si simplu nu-ti vine sa crezi.
Cercurile nu sunt taiate niciodata.
Tulpinele plantelor sunt culcate nevatamate
la sol – in sensul orar epicentrul si in sens
antiorar cele din centru. Tulpinile cresc si se
dezvolta normal in pozitie orizontala. Nu au
fost descoperite nici un fel de urme de pasi
sau unelte nici in interiorul si nici in
exteriorul cercurilor. Unele cercuri mai
mari sunt inconjurate de altele mai mici,
asemeni unui system pmanetar. Altele apar
in grupuri tangente de 3 sau 4. Un astfel de
exemplu era insotit de altele 4 mai mici,
situate la distante egale. Alte cercuri sunt
incojurate de inele concentrice, uneori
prezinta si linii unite intre ele.
Pat Delgado este inginer proiectant
electromecanic si autorul unei carti
referitoare la cercurile din lanurile de
cereale, alaturi de colegul sau Colin
Andrews. Cei doi studiaza fenomenul de
zeci de ani.
Colin Andrews: "Numarul cercurilor
cunoaste o crestere intensificata. Spre
sfarsitul anilor 1970 primeam in jur de 2-3
rapoarte pe an. Apoi numarul lor a crescut la
10, 11 sau chiar 15 pe an, spre sfarsitul
anilor 1980, pentru ca ina nul 1992 sa ne
parvina un numar de 98 de cercuri in doar 5
luni. In anul 1993, am localizat in Anglia
peste 270 de formatiuni si avem terenuri
unde apar nu doar cinci sau sase, ci chiar si
28 de cercuri in numai 4 sau 5 saptamani".
Pat Delgado: "Ele apar in orice conditii
meteorologice, nefiind corelate cu starea
vremii sau alte fenomene meteorologice.
Am lansat o invitatie cercetatorilor din
numeroase domenii ca sa realizama ceste
investigatii. Evident, s-a pornit de la idea ca
ar fi o contrafacere, un trucaj".
Unul dintre cercetatori, renumitul
astronom Archie Roy, professor la
Universitatea Glasgow din Scotia, a inceput
sa studieze fenomenul cercurilor din lanurile
de cereale in anul 1980.
"Nimeni nu stie cu adevarat de ce apar
cercurile. Cel mai intrigant lucru este faptul
ca nimeni pana acum nu a reusit sa aduca
suficiente contra-argumente. Un numar mare
de cercuri a aparut pana acum. Unele teorii
afirma ca ar fi aparut datorita a sute de mii
de cartite – ceea ce e absurd. Altele spun ca
ar fi provocate de OZN-uri care aterizeaza
saua ltii afirma car fi cauzate de vantul elicei
unor elicoptere sau de cicloane sau ca sunt
truicaje facute de om. Sunt atat de multe
teorii. Pentru unii e foarte usor sa spuna ca
acestea sunt trucaje deoarece par atat de
artificiale. Dar teoria aceasta nu poate sta in
picioare deoarece numai in ultimii 8 ani au
aparut peste 700 de cercuri, dintre care 250
incepand din vara anului trecut si ar fi fost
necesare ore in sir de munca si de sute de
oameni care sa se apuce fara rost si in miez
de noapte sa construiasca cercuri. De aceea
eu cred ca teoria trucajelor nu poate fi
acceptata".
O parte din experimental manual a fost
televizat. Militari dina rmata britanica au
folosit diverse metode pentru a crea cercuri.
24
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
In toate cazurile in care s-au realizat operatii
mecanice, tulpinile plantelor au fost distruse.
Astfel ca se putea sti imediat daca era vorba
de un trucaj realizat mechanic sau era un
cerc natural creat.
Atunci cand am examinat un cerc native
creat s-a observat ca tulpinile plantelor
sufereau o indoire nevatamatoare la unghi de
90 de grade. Nu e vorba numai de o enigma
acercurilor, ci si referitoare la ceea ce
determina cuilcarea tulpinelor si dezvoltarea
lor normala in continuare. Aceasta e o
enigma reala, autentica".
Cercurile nu sunt truncate. Atunci ce
anume le creeaza? Multe teorii au fost
desconsiderate deoarece nu exista nici un fel
de dovezi care sa ofere o explicatie asupra
cauzelor orgabnice ale acestora. Fotografiile
in infrarosu au aratat ca in subsol nu exista
nici un fel de formatiuni stancoase sau
cladiri stravechi carea r putea crea
amprentele. Unii sustin ca cicloanele ar
putea crea asemenea cercuri, iar altii sustin
ca el ear putea fi create de vehicule
necunoscute carea terizeaza.
Exista totusi un detaliu – cercurile apar
numai noaptea. Uneori aceste aparitii sunt
correlate cu lumini caudate care apar
noaptea pe cer. O astfel de observatie a
aavut loc pe data de 6 iulie 1985, cand
fermierul Jack Collins si cu sotia sa se
intorceau cu masina acasa, intr-o localitate
situate in apropiere de Stonehenge.
"Ne intorceam acasa cam pe la ora 11
noaptea si am vazut pe cer lumini in forma
de cercuri colorate".
Patricia Collins: ‘Am spuas atunci:
Priveste ce minunatie este acolo! C ear putea
fi oare? Mi-a trecut prin minte idea ca ar
putea fi un OZN, desi nu semana cu ceea ce
steam noi ca e un OZN. Dar aveam totusi
sentimental ca ar putea fia sa ceva.
Colin Andrews considera ca luminile
colorate observate de sotii Collins in acel
miez de noapte ar avea legatura cu aparitia a
doua sisteme circulare la sol. In aceeasi
noapte in care cei doi au vazut
extraordinarul fenomen luminos, au aparut
un grup de cinci cercuri pe sol, langa New
Hawthorne si un altul identic langa
Andover, in timp ce OZN-ul a fost vazut in
zona Winchester., care sunt toate trei aliniate
pe harta – linia care le uneste trecand peste
un deal.
In ideea rezolvarii enigmei aparitiei
cercurilor, 50 de oameni de stiinta au hotarat
sa puna la punct o actiune de urmarire nonstop.
Roy Archer: "S-a spus de atatea ori ca
cercurile sunt trucate incat ne-am hotarat sa
cautam unul, cel putin un singur cerc care sa
poata fi surprins in aparitie in conditiile
riguros controlate in care nici un om sa nu se
afle in acea zona, pentru a putea aproba
teoria cu pricina. Am instalat un echipament
electronic de supraveghere dotat cu camere
video, captoare si amplificatoare video,
capabile sa surprinda cel mai mic detaliu
luminos . Timp de 8 zile si 8 nopti au fost
instalate intr-o zona in care apareau – de
obicei – cele mai multe cercuri. Si am
sperat ca doar-doar va aparea unul si in
aceste conditii. Dar nu a fost asa. Misterios a
fost faptul ca in cele opt zile si in cele opt
nopti nu numai ca acolo nu au mai aparut
cercuri, ci nicaieri in toata Anglia nu au mai
aparut cercuri timp de opt zile.
Nouazecisiunu de cercuri au aparut inainte
de a initia supravegherea si 151 au aparut
dupa demontarea echipamentului.
Eu cred ca acelui "ceva" care creeaza
cercurile nu ii place sa fie supravegheat.
Deci inseamna ca e o forma de inteligenta
cea care le genereaza si atunci apare
intrebarea fireasca: Ce sa fie? Iar eu n-am
nici cea mai vaga idée.
O componenta sonora si energetica ii
este asociata acestui fenomen. In timpul
unor filmari care au avut loc intr-un cerc si
in cadrul a numeroase investigatii au fost
sesizate niste zgomote, care isi modificau
caracteristicile in functie de pozitia in care
se afla unul dintre cercetatori, care putea sa
auda clar sis a simta fizic un camp vibratoriu
care il intersecta.
Collin: "E un lucru extraordinar de
important faptul ca o componenta sonora si
energetica este clar asociata acestui
fenomen".
25
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Din punct de vedere logic, nu exista nici
o explicatie plauzinila pentru aceste cercuri,
dar ar putea fi – de exemplu – o legatura
intre vechii megaliti de la Stonegebge si altii
similari cu acesta.
Archie Roy: "O multime de cercuri au
aparut in cadrul acestui monument. Dar
daca aceste cercuri ar fi aparut in urma cu –
sa zicem – 5000 de ani, pe rotate terenurile
din apropierea monumentelor megalitice, ar
fi fost oare semen de la zei? Probabil noi am
putea construe asemenea monumente ca s ail
imitam pe cel de la Stonehenge. Si atunci
este firesc san e punem intrebarea daca nu
cumva ele au mai aparut in urma cu mai
mult de zece ani, de exemplu cu mii de ani
in urma.
Intr-un decurs de 10 ani, au aparut peste
sapte sute de cercuri intr-o zona
triunghiulara langa Stonehenge. Nici un cerc
nu se afla la o distanta mai mare de 48 km
de Stonehenge si nici unul nu-l depaseste in
diametru pe cel al Stonehenge-ului. Iar
rerstul cercurilor din Anglia au aparut in
jurul altor monumente din piatra, dar pana
astazi nu se cunosc nici un fel de dovezi
fotografice despre asemenea cercuri in afara
teritoriului englez
"Nu am nici cea mai vaga idee c ear
putea cauza aceste lucruri, dar gasesc ca este
cel mai fascinant si intrigant mister. Atunci
cand noi nu stim sau nu putem intelege ceva,
inseamna ca modelul si sistemul nostrum
stiintific de cercetare al realitatii este
neadecvat si ca ar trebui sa gandim altfel
problema studiului, chiar si numai pentru a
invata ceva mai mult despre psihologia
fiintei umane, de exemplu" (Archie Roy).
Multe alte astfel de fenomene sunt
dezaprobate prin smpla lor ignorare sau
explicatii de genul halucinatiilor colective
sau psihoze in masa, dar ceea ce exista in
lanurile de cereale sunt dovezi fizice,
incontestabile, pe care le putem vedea, auzi
si atinge. Aceste dovezi indica faptul ca o
specie inteligenta a pus cercurile acolo. Dar
cine sau ce? In acest punct se ajunge la a
specula orice raspuns pe care il gandeste
fiecare dintre noi…
Popescu V.
MISTERUL MUMIEI EGIPTENE
DE LA CLUJ
Undeva pe o
straduta de lânga
centrul orasului,
într-o vitrina-racla
masiva, umpluta cu
gaz inert si ocrotita
sub un geam gros
de cinci milimetri,
se afla una dintre enigmele nedezlegate din
vechime.
Adusa aici de întorsaturile vremurilor, o
mumie din Valea Regilor a ajuns sa-si
doarma somnul învelit în misterul a patru
milenii de istorie în inima Transilvaniei. O
mumie fara nume, despre care nu se stie
nimic si care ar putea fi cea a "Printesei
Disparute", ultima printesa a Egiptului
Antic.
Inscriptiile n-au putut fi descifrate
Locul în care sta sarcofagul de lemn
pictat este învaluit în întregime într-o lumina
slaba, galbuie, atenuata de foaia de sticla
groasa asezata deasupra. În dreapta si-n
stânga, un fel de armata muta îngropata în
adâncurile nisipului odata cu misterioasa
printesa. Animale si simboluri au însotit
mumia în drumul catre lumea de dincolo:
ibisi mumificati, pasarile sfinte ale mortilor,
scarabei sacri, statuete ale servitorilor,
amulete de protectie si statui funerare ale
zeilor egipteni - întunecatul Horus, Isis, zeita
frumoasa si cruda, Anubis si zeul suprem,
stralucitorul Amon Ra. Despre silueta
ascunsa de veacuri sub bandajele impregnate
cu substante necunoscute nu se stie prea
mare lucru. Cine a fost femeia din sarcofag,
când a trait exact si unde, cum a murit, de ce
are vertebrele gâtului dislocate si de ce a fost
mumificata la numai 22 de ani? Oare a murit
accidental sau a fost ucisa? Ori poate s-a
sinucis, asemenea Cleopatrei, de teama
razbunarii dusmanilor, în anii aceia tulburi
în care, odata cu ea, murea o civilizatie
milenara? Mumia a fost radiografiata,
datata, fâsiile de pânza au fost ridicate
26
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
milimetru cu milimetru, analizate sub
microscop si în laborator, au fost identificate
vopselele si rasinile de pe straturile pictate si
s-a încercat descifrarea hieroglifelor de pe
giulgiul mortuar. Zadarnic! Pe sarcofagul
sculptat în lemn de cedru nu apare nici un
cartus sau sigilu care sa cuprinda numele
femeii ascunse înauntru. Nimeni din
România nu poate citi inscriptiile
misterioase. Se stie însa de unde vine: din
Valea Regilor, giganticul cimitir al
faraonilor Noului Imperiu. Si se mai stie
ceva despre istoria descoperirii ei, frânturi
de amanunte care însa doar adâncesc
misterul.
Comertul cu artefacte
Mumia a fost adusa în România si
donata Muzeului National de Istorie a
Transilvaniei la sfârsitul secolului XIX, de
catre un grof maghiar, care a cumparat-o
împreuna cu toate obiectele aflate în jurul
sarcofagului, de la consulul Austriei în
Egipt, Hannen von Hannenheim. Consulul
însusi a mai adus în tara o a doua mumie, pe
care a donat-o Muzeului "Franz Binder", din
Sibiu. Aceasta apartine unei femei tinere,
sotia unui înalt functionar egiptean din
perioada dinastiei ptolemeice, dar se pare ca
nu exista nici o legatura între cele doua. În
acea perioada, în Valea Regilor se
dezgropasera mai mult de 34 de sarcofage
din granit masiv si 25 de mumii ale
faraonilor din trei dinastii, printre care si
cele ale lui Ramses si Amenophis. Parea ca
Valea nu mai avea taine, ca se descoperise
tot ce era de descoperit. Si totusi… Povestea
dezgroparii mumiei misterioase de la Cluj,
descrisa, se pare, într-un jurnal aflat în
Arhivele Imperiale austrice de la Viena, e
legata de a altor doua morminte celebre: cel
al lui Akenaton, faraonul schismatic, care a
încercat sa demoleze religia Egiptului, si cel
al reginei Nefertiti. Se spune ca, desfacând
dalele de piatra ale unui perete din
mormântul reginei, arheologii ar fi vazut
începutul unei scari care se afunda în
pamânt. Erau 16 trepte, tot atâtea câte avea
si scara care l-a dus pe Howard Carter la
mormântul faraonului-copil Tutankamon. La
capatul ei, pe o dala de piatra masiva, se
aflau doua sigilii, semnele magice destinate
sa protejeze somnul lung al celor închisi
acolo, si o inscriptie hieroglifica. Unul dintre
cartuse n-a putut fi descifrat, caci era sters
intentionat, ca si cum cineva ar fi vrut sa
faca disparuta identitatea celui aflat
înauntru, iar celalalt avea deasupra desenul
zeului-soim Horus. Lespedea grea a fost
sparta cu greu si se zice ca dincolo de ea s-ar
fi gasit vase de alabastru, cupe din aur,
cufere încrustate cu pietre pretioase, coliere,
bijuterii, dar si un cufar din lemn aurit, în
care se afla mumia necunoscuta.
Sarcofagul, ocrotit de blestem
Arheologii au fost convinsi ca se afla în
fata mormântului "Printesei Disparute", care
ar fi fost sora reginei Nefertiti, pedepsita
fiindca era adepta cultului zeului-unic Aton,
si despre care nu se mai stie nimic precis.
Numele ei a fost sters din arhive si de pe
pietrele funerare, nu a avut onoruri regale la
înmormântare, iar locul sarcofagului sau a
fost ascuns pe veci, ca si cum existenta ei ar
fi fost stearsa cu buretele. Ba chiar se poate
sa fi fost asasinata, ca si cumnatul ei, sau sa
fi fost obligata sa se sinucida. Deasupra
mumiei "Printesei Fara Nume" se gasea o
inscriptie-blestem similara celei de pe
sarcofagul lui Tutankamon: "Moartea va
atinge cu aripile ei pe cel ce-mi va tulbura
pacea". Speriati de blestemul venit de peste
milenii, sapatorii ar fi decis sa prabuseasca
pasajul de trecere, ca sa nu mai ramâna nici
o urma a trecerii lor, dar doi dintre ei ar fi
reusit sa ascunda câteva piese si sa aduca
afara sarcofagul de lemn pictat având
înauntru mumia, lucruri pe care le-au vândut
rapid, se pare chiar consulului von
Hannenheim. Aici se pierd urmele
descoperirii si de altfel nimeni nu mai avea
chef atunci de egiptologie, caci începuse Al
Doilea Razboi Mondial. Acum, la multi ani
de la aceste întâmplari, nimeni nu stie exact
daca sarcofagul scos din mormântul pierdut
este cel care a ajuns, în cele din urma,
tocmai aici, într-un muzeu din mijlocul
Europei. Însa deasupra mumiei de la Cluj
plutesc înca multe semne de întrebare...
27
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
"Mumia apartine, se pare, unei tinere femei,
care a suferit o moarte violenta în jurul
vârstei de 22 de ani. Înaltimea ei este de
1,70 metri si dateaza din Epoca Ptolemaica
(305-30 î.H.). Talia si alte câteva indicii pot
duce si catre o alta ipoteza, care sustine ca ar
fi de fapt vorba de un barbat. Nu am reusit
sa-i aflam numele pentru ca pe sarcofag sunt
imprimate doar versuri si incantatii din
Cartea Egipteana a Mortilor", spune Viorica
Rusu, cercetator stiintific si arheolog, unul
dintre cei care au încercat sa dezlege tainele
închise în învelisul de lemn si pânza.
"Radiografiile facute sustin ipoteza conform
careia femeia a suferit o moarte violenta.
Confirmarea a fost data de faptul ca oasele
gâtului apar în radiografii ca fiind dislocate
la nivelul vertebrelor cervicale, ceea ce a dat
nastere la fel de fel de presupuneri. Medicii
legisti pe care i-am consultat spun ca este
posibil sa fi cazut sau sa fi fost aruncata de
la înaltime mare ori sa fi fost ucisa prin
spânzurare", adauga dr. Rusu. "Mumia este
asezata în pozitia caracteristica regilor, cu
bratele încrucisate pe piept, dar are falangele
degetelor de la mâini si picioare contractate.
Acest fapt ne-a condus la concluzia ca
mumificarea a fost facuta dupa rigidizarea
cadavrului, lucru rar întâlnit". O explicatie
ar fi aceea ca evenimente neasteptate au
întârziat începerea îmbalsamarii ori ca
procedeul s-a aplicat pe ascuns si în conditii
grele, care ar fi facut necesara transportarea
cadavrului în diverse locuri secrete, si nu în
templele destinate îmbalsamarii oficiale, ca
sa zicem asa.
Mumiile vorbesc
Se pare ca metoda folosita la conservarea
cadavrului a fost cea a deshidratarii uscate,
urmata de îmbalsamare cu o rasina speciala,
probabil ulei de cedru de Liban. Corpul nu a
fost umplut cu tampoane de in, alt semn al
grabei, dar a fost învelit în bandaje înmuiate
în rasina si apoi pictate. Alaturi de
sarcofagul "printesei pierdute" s-au
descoperit mumii de pasari-ibis, amulete si
statuete ale servitorilor favoriti, dar care, la
fel de neobisnuit, nu au nicio inscriptie
descifrabila care sa le indice apartenenta,
precum si mumia unui crocodil-pui, unul
dintre simbolurile sacre ale regalitatii
egiptene. "Pentru vechii egipteni, moartea
nu reprezenta decât o continuare a vietii
pamântesti în Lumea de Apoi, mortii fiind
îngropati alaturi de obiectele familiare, de
care sa se serveasca si pe Tarâmul de
Dincolo. Mumiile de ibisi au fost realizate
prin impregnarea cu rasini naturale sau
bitum, apoi au fost acoperite cu mai multe
straturi de pânza de in, dar de texturi
diferite. Puiul de crocodil este asezat în
pozitia caracteristica a mumificarii, cu cele
patru membre întinse de-a lungul corpului.
Abdomenul i-a fost incizat, iar toate
organele interne si viscerele i-au fost scoase.
Totusi, corpul si-a modificat forma initiala,
pentru ca, la fel ca în cazul la femeii, nu a
fost umplut cu câlti de in. Mumia puiului,
lunga de 50 de centimetri, a fost acoperita cu
bandaje, dar acestea au fost scoase,
actualmente ramânând doar doua fâsii de in
cu textura fina, impregnate cu rasini
naturale", mai explica Viorica Rusu.
La începutul descoperirii lor, mumiile au
fost privite cu multa teama, mai ales ca se
zvoneau fel de fel de lucruri despre
blestemele cazute asupra celor ce au
îndraznit sa trezeasca mortii din morminte.
Cu timpul, au devenit un subiect
controversat, au nascut mii de întrebari
despre modul în care au fost îmbalsamate si
despre scopul conservarii lor. S-au
descoperit mumii în ghetari sau îngropate
adânc în mlastini, dar cele mai misterioase
vin din Egiptul faraonic si ascund istorii
vechi de 4.000 de ani. Sa fie oare mumia
fara nume de la Cluj controversata "Printesa
Disparuta", enigmatica sora a reginei
Nefertiti, cea condamnata de preotii zeului
Ra? Si daca este vorba doar de cadavrul unei
femei oarecare din înalta clasa egipteana?
Dar atunci de ce sa fi fost ascunsa atât de
bine identitatea acesteia si de ce sa fie
înmormântata dedesubtul mormântului
atribuit reginei? Si ce ascund oare semnele
de moarte violenta? Sunt numai câteva
dintre întrebarile care îsi cauta înca
raspunsuri… Însa, oricum ar fi, mumiile neau
vorbit intotdeauna într-un mod straniu si
28
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
primitiv. Poate nu le-am înteles noi pe
deplin, poate le-am adorat, ne-am temut de
ele ori nu le-am putut descifra soarta, dar un
lucru este sigur: suntem înca neputinciosi în
fata misterului pe care-l emana…
preluare de pe
http://www.revistafelicia.ro/da_Paranormal-
Misterul_mumiei_egiptene_de_la_Cluj_1002020.htm
INCURSIUNE IN
NECUNOSCUT
DESPRE ALCHIMIE
"Jean-Luc: Da, intra.
Data: Domnule, am o intrebare.
Jean_Luc: Spune, Data. Ce anume
doresti sa ma intrebi?
Data: Ce este moartea?
Jean_Luc: Asta e tot? O, Data, mi-ai
pus cea mai dificila intrebare pana acum.
Unii o vad ca fiind o schimbare intr-o forma
indestructibila si ca intregul univers este
guvernat de o fiinta suprema, care ne ofera
toate bucuriile si placerile vietii eterne. Pe
de alta parte, altii sustin idea trecerii
noastre prin moarte intru nimicnicie. Si
atunci toate visele si experientele noastre
nu ar fi decat o iluzie.
Data: Dumneavoastra ce crdeti,
domnule?
Jean_luc: Avand in vedere
complexitatea incredibila a universului,
acea perfectiune si continua transformare –
materie, energie, gravitatie, timp,
dimensiune – eu cred ca existenta noastra
trebuie sa fie mai mult decat o filosofie,
adica ceea ce sunte va continua sa existe,
iar existenta noastra este parte a unei
realitati ce se afla dincolo de ceea ce
intelegem noi acum ca fiind real". (Star
Terk)
Acest dialog dintre Data si Jean-Luc
Picard (din Star Trek) este plin de
semnificatii. Aceasta plenitudine de
profunzimi si de semnificatii i-l confera
tocmai incercare de a-i explica viata unui
robot. In cazul de fata, de a-i explica ce este
moartea.
Dupa cum probabil ai intuit, cititorule, in
editia de fata a publicatiei "Clepsidra
albastra – Revista ta de suflet", iti propunem
o abordare aparte a problematicii vietii si a
mortii, a materiei si a energiei. Transmutarea
materiei si a energiei. Cunmoscuta sub
denumirea de alchimie.
De mii de ani, alchimistii se afla printre
noi si lucreaza in cel mai mare secret. Sunt
raspanditi in lumea intreaga. Descoperirile
lor sunt uimitoare si urmaresc acelasi vis: un
vis pe care il impartasim cu totii. Ceea ce
cauta cua asiduitate este transformarea
oricarui metal in aur. Pentru aceasta trebuie
sa descopere ceea ce ei numesc "piatra
filosofala". Aceasta piatra are ascunsa o alta
putere, care permite prelungirea vietii.
Datorita acestui elixir, alchimistii ar putea
trai mai multe sute de ani.
Alchimistii au o cunoastere a materiei
care o depaseste cu mult pe cea a
cercetatorilor de astazi, deoarece ei au acces
la o viziune diferita asupra materiei. In
China, in Egipt, in Grecia, in antichitate sau
in evul mediu, alchimistii au observat si au
studiat intotdeauna secretele naturii.
Pionieri in numeroase domenii, ei se afla la
originea descoperirilor pe care le folosim in
viata de zi cu zi. Alchimistilor chinezi le
datoram inventia portelanului, un secret cu
care l-au pastrat cu temeinicie timp de sute
de ani.
Au fost necesari mai mult de o mie de
ani pentru ca si occidentalii sa redescopere
la randul lor acest portelan.
Tot datorita cautarii pietrei filosofale,
alchimistii chinezi – experimentand
amestecurile diferitelor materiale – au
descoperit din intamplare reteta pulberii
explosive. In Europa aceasta isi face aparitia
abia in Evul Mediu. De atunci, razboiul nu
mai este acelasi. Pustile fac ravagii pe
campul de lupta.
Dezvaluindu-si secretul, alchimistii erau
departe de a-si imagina utilizarea sa in
scopul ucigas pe care i-l vor da oamenii.
Istoria rata ca nu si-au facut iluzii, dar ceea
ce faceau ei se apropia foarte mult de
29
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
cercetarile oamenilor de stiinta de astazi.
Unii dintre alchimisti sunt adevarati
precursori ai acestora. Manipuland o solutie
de argint – de exemplu – unul dintre ei a
facut o descoperire surprinzatoare.
Cu 100 de ani inainte de inventarea sa de
catre Daruel, De la Foche a aflat principiul
fotografiei. O alta aplicatie venita direct din
alchimie este alcoolul numit Almagnant, din
sud-estul Frantei, a carui denumire vine de
la Perl Magnant care este insasi gandirea
alchimica si care – prin transformari
successive ale dialecului local – s-a
transformat in Almagnant. De altfel, acest
alcool este numit si elixirul vietii lungi, cum
spun localnicii.
Alchimistii au incercat sa patrunda
secretele materiei si – cu mult inaintea
oamenilor de stiinta – au avut cunostinta
puterii atomului si a ingrozitoarei sale
utilizari: bomba atomica.
De-a lungul secolelor, diferite personaje
celebre au incercat sa descifreze simbolurile
misterioase ale acestei stiinte oculte, care i-a
fascinate.
Se stie ca filosoful Rene Descartes era
interesat de alchimie, la fel ca si Regina
Cristina a Suediei,Issac Newton si Pierre
Curie.
Bernard Renaud (bibliotecar) :
"Alchimia este un domeniu care amarcat
imaginatia si care a determinat o modificare
l acei care au studiat-o. Toti au fost
impresionati probabil de viata lui Nikolas
Flamel. Viata extraordinara a cestui
alchemist din secolul al XIV-lea este destul
de confuza pentru multi istorici. De aceea a
devenit o legenda. Caci numeni nu stie nici
astazi cum acest grefier public model a putut
deveni in cativa ani unul dintre notarii cei
mai bogati ai Frantei.
Totul a inceput intr-o zi in care Nikolas
Flamel isi cumpara o carte de gravuri,
manuscrisul lui Avraam Evreul. Aceasta
carte il intriga. Se vorbeste in ea de mercur,
de sulf, dea ur si de tinerete fara batranete. O
studiaza cu racna si sfarseste prin aconsacra
pe cel mai celebru alchimist al acelor
timpuri. Incetul cu incetul,incepe sa
cunoasca aceasta practica neschimbata. Dup
ace a reusit sa descifreze simbolurile, a
cautat cu multa pasiune ingredientele si
materialele necesare pentru a face retetele
din mareata lucrare.
Cantarea si amesteca, iar apoi cerceta
elementele fundamentale. Facea aceleasi
gesture pe care le facusera toti alchimistii
inaintea lui. Dar – inainte de toate – Nikolas
Flamel stia ca reusita lui depindea de
credinta sa in Dumnezeu, la fel ca si de
perfecta sa comuniune cu natura.
Alchimia il va conduce la cunostinte
fabuloase, dar calea dobandirii acestora este
presarata de capcane si de piedici.
Lucrul in laborator este o munca foarte
periculoasa. Sunt vapori, materii care sunt
proiectate in atmosfera, aburi care sunt
inspirati si sunt foarte nocivi pentru
organismul uman. Este vorba de ceva care
trebuie bine stapanit.
Apa de ploaie, crengi de arbori,
minerale, pamant - toate ingredientele de
care se serveste alchimistul provin din
natura, dara acesta trebuie sa astepte
momentul propice pentru a duce la bun
sfarsit experimentele sale, tinand cont de
ciclurile lunare, de pozitia stelelor, Dar
nimic nu poate fi demarat daca alchimistul
nu aaflat materia primordiala – acest metal
misterios, cu ajutorul caruia prin
transformari putea, in sfarsit, sa realizeze
piatra filosofala.
Ani de-a randul, Nikolas Flamel a
incercat in zadar sa descopere metalul cu
pricina. Totusi, cartilea lchimistilor explica
faptul ca materia primordiala este la
indemana tuturor, atat a celor bogati cat si
acelor saraci. Aceasta materie poate sa fie
ceva apropiat de plumb, de exemplu, sau ar
putea fi un derivate al fierului, al cuprului, al
oricarui alt metal. Fiecare alchemist poate
avea propia sa materie pornind de fapt de la
orice metal/mineral.
Descurajat, Nikolas Flamel pleaca in
pelerinaj la Saint Jacques de Compostelle,
unde va avea o intalnire determinanta.
"Studiaza adancurile pamantului, citeste,
reciteste, lucreaza si vei gasi material
ascunsa – veritabil medicament".
30
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Nikolas Flamel se ntoarce la Paris cu noi
sperante. Batranul alchemist intalnit i-a
furnizatr informatii pretioase. Datorita
indicatiilor batranului alchemist, incepe sa
lucreze. Inchis in laboratorul sau, va incepe
totul de la capat. Dar stie ca sfarsitul este
aproape. Stapaneste acum toate elementele.
Spera sa reuseasca. In centrul furnalului
utilizat de alchimisti se va decide totul. Nu
este decat o problema de timp.
Dupa 21 de ani de munca asidua si de
rabdare, Nikolas Flamel devine – la randul
sau – un adept, unul dintre cei alesi, care a
patruns secretele inaccesibile mult timp ale
alchimiei. Obtinuse in sfarsit piatra rosie
descrisa in cartile de alchimie, piatra
filosofala multa steptata, carea duce bogaties
I tinerete eternal.
In sfarsit, o ultima incercare. Nikolas
Flamel infasoara fragmentele de piatra rosie
in cenusa pentru a face fuziunea. Daca nu va
face greseli, va obtine aur. Reusita este
totala.
Istoria spune ca incepand cu acea zi
Nikolas Flamel va deveni fabulos de bogat,
foarte rapid proprietar a 30 de imobile din
Paris. Construieste biserici si spitale. Acest
aur ii serveste pentru a ajuta, ceea ce Flamel
nu a putut face decat distribuindu-se
bogatiile pentru a crea spitale si biserici,
pentru a ajuta saracii. El nu si-a pastrat
nimic pentru el. Scopul alchimistului este de
a face bine.
Astazi, mitul alchimistilor a devenit o
realitate stiintifica. In interesul masinii
sophisticate, este posibila transformarea
oricarui metal in aur.
"Fizicienii nucleari stiu sa transforme
plumbul in aur. S-a realizat – de exemplu –
aceasta transformare. Odata cunoscute
catitatile de energie puse in joc in conditiile
in care lucram, ceea ce este de-a dreptul
iluzoriu din punct de vedere economic,
totusi caalchimist pot sa ma trezesc ca
procedeele puse la bataie de catre alchimisti
in perioada lor de glorie erau de asa natura
incat le-ar fi facut posibila realizarea acestor
transmutatii.
Totusi, in pofida modestelor lor
laboratoare, alchimistii au avansat anumite
descoperiri ale fizicii nucleare. De referinta
pentru secolul XX este alchimstul cunoscut
sub pseudonimul Fulcanelli, care avea
cunostinte exacte despre functionarea pilei
atomice, in timp ce nimeni din acea perioada
nu stia cum functiona acea pila.
In anul 1937, la Paris, un cercetator in
fizica nucleara, autorul celebrei carti
"Dimineata magicianului", Jacques Belfier
este contactat de un oarecare Fulcanelli.
Omul spune ca e alchemist si insista sa se
intalneasca. Ar avea sa ii destainuie o
importanta revelatie. Lucrarile sale l-au
convins ca utilizarea atomului reprezinta un
mare pericol pentru umanitate. El afirma ca
o arma atomica realizata dincateva grame de
metal poate sa stearga intreaga viata de pe
suprafata pamantului. Radioactivitatea
produsa ar otravi planeta in cativa ani.
Dupa terminarea razboiului, Jacques
Belfier a fost contactat de un misterios
maior al armatei americane care lucra pentru
o comieie mondiala. Comitetul era interesat
foarte mult s ail gaseasca pe aces tom, care –
inainte de razboi – a descris principiul pilei
atomice si consecintele bombei atomice.
Astazi, cand ne aflam in mileniul III,
alchimistii inca mai exista. Barbati si femei
care se afla in anonimat sunt mostenitori ai
acestei stranii stiinte pe care au cercetat-o in
secret in laboratoarele lor. Este si cazul lui
Bertrand, comerciant.
"Sunt alpinist, studiez alchimia de vreo
20 de ani. Scopul meu este – evident – de
agasi piatra filosofala sis per sa ajung la ea".
Din negura timpurilor, nimic nu s-a
schimbat. Miseterele raman aceleasi. Ca mii
de alchimisti care l-au precedat, Bertrand se
afla in cautarea lor. Nimeni nu-l poate ajuta
sau ghida, dar o face in singuratate.
"Trebuie sa ai credinta pentru a incepe
sa lucrezi in alchimie.Si aceasta credinta
care va ghideaza e o continua cercetare. Sunt
chiar tentat sa spun ca tine de o vocatie
anume. Am certitudinea ca alchimia e o
realitate. Pentru ca o simt in mine. Toate
aceste carti care au fost scrise nu s-au bazat
pe fantezii, transmutatiile metalelor sunt
dovedite istoric. Sunt reale. Fara nici o
indoiala".
31
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Pentru sceptici, alchimia ramane o
himera, dar altii ea este o realitate careia isi
dedica intreaga viata. Pentru ei, laboratorul
alchimistului este un mesaj al sperantei.
Alchimia te transforma intr-un om mai bun,
aproape perfect, dupa cum transforma
metalul in aur.
Popescu V.
ªTIINÞÃ
SEMIOTICA
ªTIINÞA DESPRE SEMNE
(continuare din numarul anterior)
Conontaþia ºi denotaþia din punctul de
vedere al semioticii
Semioticienii fac de obicei o distincþie
analiticã între douã tipuri de semnificaþi
(referenþi): un semnificat denotativ ºi unul
conotativ. Unii definesc înþelesul în termeni
de asocieri denotative ºi conotative produse
pe mãsurã ce un cititor decodeazã un text.
Denotaþia ºi conotaþia sunt noþiuni care
descriu relaþia dintre semnificant ºi
referentul acestuia. Denotaþia tinde sã fie
descrisã ca fiind înþelesul definitoriu,
’’literal’’, ’’evident’’ sau ’’de bun simþ’’ al
unui semn; conotaþia se referã la asocierile
lui socio-culturale ºi personale (ideologice,
emoþionale) ce derivã din clasa socialã a
interpretantului, vârsta, gen, etnie etc.
Deºi teoreticienii s-ar putea sã gãseascã
din punct de vedere analitic mai folositor a
se distinge între conotaþie ºi denotaþie - în
practicã - asemenea înþelesuri nu pot fi net
separate. Optând pentru nediferenþierea
dintre conotaþie ºi denotaþie acceptãm în
acelaºi timp înþelegerea ºi interpretarea ca
fiind inseparabile. Aceastã atitudine nu este
folositoare oricãrui demers semiotic. Pentru
semioticieni, ambele - denotaþia ºi conotaþia
- implicã folosirea codurilor. Semioticienii
structuraliºti care subliniazã arbitrarietatea
relativã a semnificanþilor ºi semioticienii
sociali care insistã asupra diversitãþii
interpretãrii ºi importanþei contextului
cultural sau istoric acceptã cu greu noþiunea
de ’’înþeles literal’’. Denotaþia implicã un
consens mai extins. Înþelesul denotativ al
unui semn va fi stabilit mai uºor de cãtre
membrii aceleiaºi culturi. Multitudinea
culturilor determinã o gamã largã de
înþelesuri conotative ale unui semn, iar
inventarierea tuturor acestora nu ar fi
niciodatã completã.
Conotaþia ºi denotaþia sunt deseori descrise
ca fiind ’’niveluri ale înþelesului’’. Un singur
semn poate fi încãrcat cu multiple sensuri.
Roland Bartes este de pãrere cã existã sisteme
diferite de semnificare. Aceastã opinie este
susþinutã ºi de cãtre Louis Hjelmslev. Primul
sistem de semnificare este cel al denotaþiei: la acest
nivel se aflã un semn format dintr-un semnificant ºi
semnificat. Conotaþia este un al doilea sistem de
semnificare, care utilizeazã semnul denotativ
(semnificantul ºi semnificatul) ca semnificant
ataºându-i un semnificat adiþional. În acest cadru,
conotaþia este un semn care derivã din semnificantul
unui semn denotativ (deci denotaþia duce la un lanþ
de conotaþii). Acest fapt ne sugereazã cã denotaþia
se constituie ca un înþeles primar care are un rol
esenþial în procesul înþelegerii. Sunt semioticieni
care acordã conotaþiei un loc mai important decât
denotaþiei, datoritã numãrului mare de semnificaþii
care se pot ivi. Ceea ce reprezintã un semnificant ori
un semnificat depinde în întregime de nivelul la
care opereazã analiza: un semnificat dintr-un nivel
poate deveni semnificant în altul.
Schimbarea formei semnificantului,
menþinând în acelaºi timp semnificatul,
poate genera diferite conotaþii. Schimbãri ale
stilului sau ale tonului pot implica diferite
conotaþii, ca ºi atunci când folosim variate
fonturi pentru acelaºi text sau când reglãm
calitatea imaginii în fotografiere. Conotaþiile
derivã nu din semnul însuºi, ci din modul în
32
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
care societatea utilizeazã ºi valorizeazã atât
semnificantul cât semnificatul. Un
automobil poate conota virilitate ºi libertate
în culturile vestice. Modul în care alegem
cuvintele ºi le folosim atrage conotaþii. Pânã
ºi metafora ºi metonimia implicã conotaþia.
Teoreticieni cum ar fi Dominic Strinati ºi Tony
Thwaites se întreabã dacã putem gãsi denotaþie purã
ºi dacã nu cumva denotaþia este doar o altã
conotaþie. Aceºtia definesc conotaþiile unui semn ca
fiind ’’mulþimea semnificaþilor posibili’’1 iar
denotaþia ’’ca cea mai stabilã ºi aparent verificabilã
conotaþie’’2. Astfel, toate semnele sunt conotative;
denotaþiile sunt pur ºi simplu conotaþii dominante
care ajung sã fie considerate înþelesuri reale ale
semnelor ºi textelor.
Sociologul englez Stuart Hall este de
pãrere cã termenul "denotaþie’’ este de cele
mai multe ori identificat cu sensul literal al
unui semn. Deoarece sensul literal este
recunoscut universal, mai ales când avem în
cauzã un discurs vizual, denotaþia a fost
deseori confundatã cu o transpunere literalã
a ’’realitãþii’’ în limbaj ºi cu un ’’semn
natural’’ produs fãrã intervenþia unui cod. În
schimb, conotaþia se referã la înþelesuri mai
flexibile, puþin convenþionale ºi
schimbãtoare, care se modificã de la caz la
caz ºi depind de intervenþia codurilor. Hall
respinge aceastã distincþie între denotaþie ºi
conotaþie. El crede cã distincþia este doar
una analiticã. Este folositor într-o analizã sã
se distingã acele aspecte ale unui semn ce
sunt privite ca un înþeles literal (în oricare
comunitate lingvisticã ºi perioadã), situaþie
în care avem denotaþie, de înþelesurile
asociative pe care semnul e posibil sã le
genereze, caz în care vorbim de conotaþie.
Trebuie notat cã distincþiile analitice nu sunt
totuna cu distincþiile din lumea realã. Vom
gãsi extrem de puþine exemple în care
semnele organizate într-un discurs senmificã
doar înþelesul lor literal. În discursul actual,
majoritatea semnelor vor combina atât
aspectul denotativ cât ºi pe cel conotativ. La
1 Thwaites, Tony; Lloyd, Davies & Warwick, Mules –
Tools for Cultural Studies: An introduction, Melbourne,
Ed. Macmillan, 1994, p.62 - 63
2 Idem
nivelul conotativ al semnului, ideologile
situaþionale altereazã ºi transformã
semnificaþiile. La acest nivel putem vedea
mai clar intervenþia mai activã a ideologiilor
în ºi asupra discursului. Aceasta nu
înseamnã însã cã înþelesul denotativ sau
literal se aflã în afara ideologiei. Am putea
spune cã valoarea lui ideologicã este
puternic fixatã- deoarece a devenit
universalã ºi ’’naturalã’’. Hall subliniazã cã
termenii ’’denotaþie’’ ori ’’conotaþie’’ sunt
pur ºi simplu unelte analitice folositoare
pentru distingerea în cadrul contextelor
particulare nu între prezenþa sau absenþa
ideologiei în limbaj, ci între nivelurile
diferite la care ideologiile ºi discursurile se
intersecteazã.
Dintr-o asemenea perspectivã, denotaþia
poate fi privitã nu ca fiind un înþeles
’’natural’’ decât este conotaþia, ci mai exact,
ca un proces de naturalizare. Un asemenea
proces conduce la convingãtoarea iluzie cã
denotaþia este un înþeles pur literal ºi
universal care nu este în nici un fel
ideologic, iar conotaþiile care apar
interpretanþilor individuali pe parcursul
analizei sunt la fel de fireºti (’’naturali’’).
Observaþiile lui Stuart Hall sunt un
rãspuns prin care criticã unele remarci ale
lui Roland Bartes. Acesta susþine cã, în
fotografie, conotaþia poate fi distinsã
(analitic) de denotaþie. Denotaþia este
reproducerea mecanicã pe film a unui obiect
asupra cãruia este orientat aparatul.
Conotaþia este reprezentatã de patrtzea
umanã a procesului; este selecþia a ceea ce
se include în cadru, focalizarea, unghiul
filmãrii, calitatea peliculei. Denotaþia este
ceea ce se fotografiazã, conotaþia este modul
în care are loc fotografierea. Problema în
ceea ce priveºte fotografia este aceea cã
proprietãþile denotative asu calitãþile sunt
scoase în evidenþã, pe când conotaþia este
îngrãditã.
La nivelul conotativ, semnele sunt mai
’’polisemantice’’, mai deschise interpretãrii.
Conotaþiile nu reprezintã influenþa personalã
asupra semnului, ci sunt rezultatul acþiunii
codurilor la care un individ are acces.
Conotaþiile sunt în strânsã legãturã cu factori
33
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
cum ar fi clasa socialã, vârsta, gender ºi
etnie.A
tât conotaþiile cât ºi denotaþiile sunt
subiecte nu numai ale variabilitãþii socioculurale,
ci ºi ale factorilor istorici: ele se
schimbã în timp. Semnele referitoare la
grupuri defavorizate cum ar fi femeile au
avut întrecut denotaþii ºi conotaþii negative
mult mai pregnante decât au în prezent,
deoarece erau încadrate în codurile
dominante ale acelor vremuri.
De obicei este
mai uºor sã
consideri valorile
conotative drept
fapte denotative.
Ca urmare, una
dintre cele mai
importante
preocupãri ale
analizei semiotice
este de a ne furniza
o metodã analiticã
ºi o schemã mentalã menite sã ne fereascã
de asemenea greºeli.
Referitor la conotaþie, în demersurile
semiotice s-a conturat pe parcurs termenul
de ’’mit’’. Roland Barthes crede cã în mit
semnificantul este deja format de cãtre
semnele limbajului. Mitul are de fapt o
funcþie dublã: scoate în evidenþã ºi face
cunoscut, ne facem sã înþelegem ceva ºi ni-l
impune în cele din urmã. ’’Mitul este definit
de intenþia lui ºi mai puþin de sensul literal.
În ciuda acestui fapt, intenþia acestuia este
cumva îngheþatã, purificatã, eternã, fãcutã
absentã de semsul literal. Mitul transformã
istoria în naturã.
El nu neagã
lucrurile, funcþia
lui este de a vorbi
despre ele, le
purificã, le face
inocente, le dã o
justificare naturalã
ºi veºnicã. Le
oferãm o claritate
dar nu aceea a unei explicaþii, ci a unei stãri
de fapt’3’
Tony Thwaites este de pãrere cã semnele
ºi codurile sunt produse de miturile
culturale. Utilizarea popularã a termenului
’’mit’’ ne sugereazã cã s-ar referi la
credinþe, pãreri demonstrate a fi false, dar
folosirea semioticã a acestora nu ne conduce
la o asemenea concluzie pripitã. La fel ca ºi
metaforele, miturile ne ajutã sã gãsim sens
experienþelor noastre în cadrul unei culturi.
Miturile ajutã la organizarea modurilor de
conceptualizare a ceva în interiorul culturii.
Ele determinã valorile dominante cultural ºi
istoric, atitudinile ºi credinþele sã parã în
întregime ’’naturale’’, ’’normale’’, ’’de la
sine înþelese’’ ºi de asemenea adevãrate.
Trebuie amintit mitul obiectivismului ce
dominã cultura vesticã: un mit care îºi
revendicã adevãrul ºtiinþific, raþionalitate,
acurateþe, dreptate ºi imparþialitate. El este
reflectat în discursul ºtiinþific, în avocaturã,
guvern, jurnalism, afaceri, economie.
Miturile pot funcþiona pentru a ascunde
funcþia ideologicã a semnelor ºi codurilor.
Denotaþiile par atât de adevãrate, încât
semnele se identificã cu lucrurile însele.
Puterea mitului stã în aceea cã pare a nu
avea nevoie de descifrare, interpretare sau
demistificare.
Primul nivel al semnificãrii (denotaþia)
este vãzut ca fiind în primul rând
reprezentaþional. Al doilea nivel (conotaþia)
reflectã valorile expresive care sunt ataºate
unui semn. În al treilea nivel al semnificãrii,
mitologic ori ideologic, semnul reflectã
concepte variabile cultural, cum ar fi:
masculinitatea, feminitatea, libertatea,
individualismul, obiectivismul, englezismul,
etc.
De exemplu, sã analizã o fotografie cu
actriþa Marilyn Monroe. La nivelul denotativ
avem o pozã cu starul de cinema Marilyn
Monroe. La un nivel conotativ asociem
aceastã fotografie a starului cu o serie de
calitãþi: farmec, sexualitate, frumuseþe-dacã
este o fotografie din tinereþe-dar ºi cu
depresia ei, droguri, moartea iminentã, dacã
3 Barthes, Roland – Mythologies, New York, Ed. Hill &
Wang, 1987, p. 30
34
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
este una din ultimele ei fotografii. La nivel
mitic înþelegem acest semn ca punând în
miºcare mitul Hollywood-ului: fabrica de
vise ce produce ’’stele’’ fermecãtoare dar
care le poate ºi strivi, totul sub stãpânirea
profitului ºi luxului.
Analiza semioticã a miturilor culturale
implicã o încercare de a identifica modurile
în care codurile opereazã în interiorul
textelor dar ºi de a scoate la luminã felul în
care anumite valori, atitudini sau opinii sunt
susþinute în timp ce altele se suprimã. O
asemenea misiune este problematicã
deoarece semioticianul este un produs al
aceleiaºi culturi, mai mult, a fi membru al
unei culturi implicã acceptarea fãrã rezerve a
multora din ideile ei dominante.
Exemple de semne ºi simboluri grafice4
Studiul modului în care o societate
produce înþelesuri ºi valori în cadrul unui
sistem comunicaþional este definit ca
semioticã, dupã termenul grecesc semion,
semn (aici semnul are înþeles specializat
referindu-se la vehicolele sociale ºi culturale
pentru semnificare). Lucrarea de fata îºi
propune sã studieze modul în care starea de
anomie – adicã infracþionalitatea – este
reprezentatã ºi manifestatã în societatea
româneascã contemporanã.
Temporal, semiotica sau semiologia se
încadreazã în cea de-a treia tematizare
(Trilema lui Gorgias : « Mai întâi, nu existã
nimic. Apoi, chiar dacã existã, nu putem
cunoaºte. În fine, chiar dacã putem cunoaºte,
nu putem comunica) – tematizarea
comunicãrii. Ea porneºte de la structuralism
4 SYMBOLS ’98 Encyclopaedia Software
ºi ajunge pânã la hermeneuticã, poststructuralism
ºi post-modernism.
Semiotica izoleazã funcþiile semnului
pentru analizã socialã; semiologia francezã
distinge douã funcþii ale semnului,
semnificantul (nivelul expresiei, sunetele
vorbirii, impresiile vizuale ale însemnelor
sau imaginilor) ºi semnificatul (nivelul
conþinutului sau valorii, ceea ce este asociat
cu semnificantul într-o limbã). Dar ceea ce
permite semnului sã acþioneze ca o unitate
întreagã de înþeles social este codul, regula
în scopul combinãrii unei impresii cu un
conþinut mental.
Carmen Moraru
SOCIAL
SCRIEREA
O ABORDARE ISTORICA
(continuare din numarul anterior)
Alfabetul de tranzitie este faza
intermediara in trecerea de la un alfabet la
altul, intre coordonatele aceleiasi limbi. Cu
referire la limba romana, prin alfabet de
tranzitie sau alfabet civil se intelege fiecare
dintre alfabetele de la sfarsitul sec. XIX, cu
deosebire acelea propuse si utilizate de
Heliade in peripoasda 1836-1844 in
periodicele si cartile imprimate in tipografia
sa, care cuprindeau un amestec de litere
latine cu slove chirilice, tinzand spre
inlocuirea treptata a alfabetului chirilic cu
cel latin.
Alfabetul fonetic este sistemul de
semne grafice intrebuintat pentru notarea
pronontarii cat mai exacte a sunetelor unei
limbi. Alfabetul fonetic international este
alfabetul fonetic unic pentru toate limbile,
care are la baza principiile redactate de
Asociatia Internationala de Fonetica.
Alfabetul glagolitic este primul
alfabet slav, creat in 863 de catre Chiril,
misionar grec trimis de Bizant in Moravia
pentru a talmaci - impreuna cu fratele sau,
Metodiu - carti de cult in limba slava. Chiril
a alcatuit alfabetul glagolitic pornind de la
35
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
scrierea minuscula greaca din sec. IX, la
care a adaugat caractere de origine orientala
(ebraica, samariteana, copta etc.). Alfabetul
glagolitic a cuprins - initial - 38 de semne,
iar in ultima faza de dezvoltare - 40. A
cunoscut doua directii: glagoliticul cu duct
rotund folosit - mai ales - de bulgari si
glagoliticul cu duct patrat folosit - in special
- de ccroati. Avand o scriere complicata si
caracter putin practic, alfabetul glagolitic va
cunoaste o existenta scurta. Incepand din
sec. X, acest alfabet a fost sustituit treptat cu
cel chirilic, mentinandu-se doar in cateva
regiuni locuite de croati.
Pe teritoriul Romaniei, alfabetul glagolitic a
fost putin intrebuintat, acest tip de grafie
fiind atestat de micul grafit din sec. IX,
descoperit la Biserica Rupestra de la
Basarabi (Murfatlar), de criptogramele
protopsaltului Eustahe, precum si de partea a
doua a Psaltirii Scheiene.In Transilvania a
fost folosit si la scrierea documentelor.
Alfabetul gotic a fost allcatuit de
Wulfilla (311-383) - episcopul vizigotilor de
la nord de Dunare - prin derivare din cel
grec, mentinand si unele elemente runice,
pentru a talmaci Biblia in limba gotilor.Un
fragment din aceasta traducere - transcrisa
cu litere de argint in sec. VI (Codex
Argenteus), in Italia - este pastrat la Uppsala
(Suedia) si constituie cel mai vechi text
literar de limba germana cunoscut pana
astazi.
Alfabetul grec este denumirea data
alfabetului raspandit la poporul grec in
Antichitate, in mai multe variante: eolodoric,
atic, insiular si ionian.Acum 3.600 de
ani, in Creta a aparut prima scriere
conventionala denumita "Linearul A" ale
carei caractere reprezentau diferite
combinatii de ordin fonetic.Cu 200 de ani
mai tarziu, insula a fost cucerita de triburile
indo-europene ale aheilor care au navalit din
Balcani si si-au impus cultura razboinica,
adaptand scrierea cretana "Linearul A" la
arhaica limba greceasca pe care o
vorbeau.Astfel a luat nastere scrierea numita
"Linearul B", si alcatuita din 83 de semne.
Grecii au meritul de a fi inventat vocalele si
de a fi creat - pentru prima data - un sistem
vocalic de sine statator, pe care l-au atasat
consoanelor preluate de la fenicieni, punand
bazele scrierii alfabetice. S-a creat astfel
primul sistem de scriere pe deplin alfabetic.
Alfabetul grec a fost intrebuintat in Tara
Romaneasca si Moldova la redactarea unor
manuscrise si tiparituri.
Alfabetul latin provine din varianta eolodorica
acelui grec. Romanii au adaptat
structurii latine alfabetul grec adus de
colonisti in peninsula italica in sec. VII i.Cr.
Alfabetul latin a fost intrebuintat in
cancelariile statelor medievale romanesti
alaturi de cel chirilic.Cel mai vechi text
romanesc scris cu litere latine este "Cartea
de Cantece" (Cluj, 1571-1575), cunoscut si
sub denumirea de "Fragmentul Teodorescu",
dupa numele primului sau proprietar.In
Moldova, cea mai veche incercare de a
utiliza sistematic alfabetul latin apartine
logofatului Luca Stroici, care - in 1593 - a
scris in litere latine rugaciunea "Tatal
Nostru", inclusa - ca mostra de limba
romana - in lucrarea umanistului polonea
Stanislaw Sarnicki (Cracovia, 1594).Acelasi
Stroici semna cu alfabetul latin acte oficiale
redactate cu caractere chirilice. In acest sens,
se cunoaste un document din 1580 subscrios
"Stroici Logofet""cu caractere latine.
In 1648, s-a tiparit la Alba-Iulia - cu
alfabetul latin - "Catehismu cavaleresc",
tradus in romaneste de catre Stefan Forgas.
Samuel Micu a publiucat - in 1779 - la
Viena, o "Carte de Rugaciuni", prima
lucrare tiparita in intregime cu litere
latine.Volumul se incheie cu "Literele
romanilor cele vechi" - lista alfabetica latina
insotita de norme asupra folosirii
acestuia.Aceasta este prima incercare de
alcatuire si aplicare a unui sistem ortografic
cu literte latine.
Lui Timotei Cipariu ise datoreaza
adaptarea alfabetului latin in ortografie,
alfabet utilizat pentru prima data de el insusi
la editarea Revistei "Organul Luminarii"
(1847). Dupa 1780, tipariturile romanesti cu
litere latine s-au inmultit. Astfel, in 1801,
S.M. Klein a scos la Sibiu "Acathist", a
carui introducere cuprinde principiile scrierii
limbii romane cu caractere latine.In
36
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Moldova, in 1838, a aparut un "Catihisis"
a;lcatuit de Neofit Scriban, cu o introducere
scrisa de Mihail Kogalniceanu..In noiembrie
1844, Heliade a publicat "Curierul de ambe
sexe" - integral in alfabetul latin. Inlocuirea
slovelor chirilice cu cele latine a devenit
oficiala dupa 1860.
Alfabetele limbilor moderne au la baza
alfabetul fenician sau cel grecesc. Alfabetele
vechilor popoare semitice stau la baza
alfabetului ebraic, a celui arab si - probabil -
a celor indiene. Dar, cu toate acestea,
scrioerea majoritatii limbilor foloseste un
sistem de litere provenite direct din alfabetul
latin
De-a lungul timpului - dincolo de rolul
sau fundamental in comunicare - scrierea s-a
dezvoltat si ca preocupare artistica -
caligrafia, infrumusetarea constienta a
scrisului.In Evul Mediu se foloseau penele
de gasca, cu ajutorul carora se obtineau linii
mai mult sau mai putin pline - dupa forma si
inclinarea penei. Sufocat de aglomerarea
ornamentelor, textul a fost curand degajat de
acest decor, pe masura ce atentia caligrafilor
s-a concentrat asupra punerii in valoare a
initialei primului cuvant, care trebuia
desenata intr-o miscare continua. Organizati
in scriptorii, maestrii caligrafi au lasat in
urma numeroase capodopere, mabnuscrisele
lor fiind decorate cu frontispicii, initiale siu
miniaturi. Sunt celebre - prin valoarea lor
artistica - manuscrisele medievale grecesti,
siriene, georgiene si armenesti, cele
franceze, italiene si cehesti.
Caligramele sunt versuri asezate in
forma de desene (diferite obiecte, plante,
pasari etc.) pentru a include continutul intr-o
anumita vizualitate. Poetul grec Simnios din
Rhodos (sec. IV i.Cr.) a dat poeziilor sale
infatisarea obiectelor pe care le descria: Oul,
Pasarea, Litera H etc. Poetul Guillaume
Appolinaire a recurs la figuri geometrice in
versurile sale din volumul "Caligrammes"
(Paris, 1918).Reprezentantii avangardei
romanesti si-au manifestat predilectia pentru
asemenea forme - denumite de Ilarie
Voronca "pictopoezii".
Scrierea runica este scrierea vechilor
popoare germanice, derivata dintr-un alfabet
italic de nord si folosita - initial - ca scriere
secreta religioasa. Denumirea semnelor din
aceasta scriere vine de la goticul "runa" care
inseamna "taina". Una dintre cele mai vechi
inscriptii runice a fost gasita in tarile
scandinave, unde aceasta scriere a fost
intrebuintata timp mai indelungat. In anul
1812, sapaturile facute la Negau in Stiria, au
scos la lumina 20 de coifuri de bronz; erau
puse cu grija unele peste altele in acelasi fel
in care si-ar aseza un negustor stocul. Unul
dintre coifuri avea patru inscriptii intr-o
limba italica, iar un altul - o inscriptie
germanica cu litere utilizate in Italia de
Nord. Aceasta din urma suna in felul
urmator: harigasti teiwai. Aceste cuivinte
reprezentau o urare, o binecuvantare
adresata Zeului Heergast - Zeul Razboiului,
lui Wotan. Prin aceasta formula, purtatorul
coifului se afla sub protectia acestui zeu.
Este cea mai veche inscriptie de limba
germanica cunoscuta pana acum, datand din
sec. III i.Cr.
Cea mai veche inscriptie runica
cunoscuta pana in present se gaseste in
Suedia pe stanca de la Rok, care poarta
aproape 800 de semne. Curioasele semne de
pe marginea superioara sunt - probabil -
elementele unei scrieri secrete, bazate pe
ordinea literelor in alfabetul runic.
Scrierea fonetica este un sistem de
scriere care reprezinta aspectul sonor in care
sunt notate fonemele alcatuitoare ale unui
cuvant. Daca elementele reprezentate sunt
silabele, se numeste scriere silabica , iar
daca este vorba de sunete - alfabetica.
Scrierea telegrafica este un tablou de
corespondente intre semnele unui cod si cele
grafice pe care le reprezinta. Asa-numitul
alfabet Morse este compus din combinatii de
puncte si de linii care reprezinta literele
alfabetului, cifrele si semnele ortografice.
Sistemul a fost inventat de catre americanul
Samuel Morse - parintele telegrafului
electric - in anul 1832.
37
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Acestor semne le corespund semnalizari
cu aparate si lumini. In radio, acestea sunt
transpuse in sunete lungi si scurte - utilizate
si la indicarea orei exacte.
Stenografia (scrierea stransa) este un
sistem de scriere simplificata, cu ajutorul
careia se poate nota vorbirea cu aceeasi
viteza cu care este scrisa.Necesitatea unui
scris prescurtat - mai rapid decat cel obisnuit
- s-a simtit de multa vreme; primele
incercari dateaza din Antichitate. Dintre
acestea, cea mai cunoscuta este cea a lui
Tirone, sclav eliberat al lui Cicero. Notele
tironiene - drenumire sub care este cunoscut
acest prim sistem de scriere simplificata -
constau din abrevieri conventionale (in
numar foarte mare), grefate pe alfabetul
latin. Prescurtarile No. pentru "numar", P.S.
pentru "post-scriptum", & pentru "et" nu
sunt altceva decat o mostenire a vechilor
note tironiene. Stenografia propriu-zisa ia
nastere abia in momentul in care se creeaza
un alfabet de sine statator, alcatuit special in
acest sens. Primul sistem de stenografie - in
adevaratul sens al cuvantului - apare la
inceputul sec. al XVII-lea.Dupa cateva
incercari mai putin reusite, John Willis
publica - in 1602 - "The Art of Stenography"
("Arta Stenografiei"), creind - odata cu noua
scriere - si numele ei. In secolele urmatoare,
stenografia cunoaste o mare dezviltare.
Apar, sub diferite deumiri, numeroase
sisteme stenografice - incercandu-se sa se
rezolve problema in diverse moduri. Unele
stenografii sunt geometrice, adica
intrebuinteaza linia dreapta -sub diferite
forme si dimensiuni, cercul si fragmentele
lui (scoala anglo-franceza), in timp ce altele
-denumite cursive - isi constituie alfabetele
din elemente ale scrisului obisnuit (scoala
germana). Printre cele mai cunoscute
sisteme stenografice - ale caror utilizare nu
s-a limitat numai la tarile lor de origine si
care au dat nastere unor adevarate curente
stenografice - se numara cele create de
Taylor (1786), Gabelsberger (1834), Pitman
(1837), Dupploye (1867), Gregg (1888).
Odata cu Revolutia de la 1848, stenografia
este introdusa sin in Romania. Parintele
acesteia este C.A.Rosetti care publica in
plina revolutie - la 21 august 1848 - in ziarul
"Pruncul roman" o "Instiintare" prin care se
oferea "cu mare bucurie" sa predea
stenografia "tinerilor ce vor voi sa o invete",
deoarece - socotea el - "a sosit timpul sa aiba
si romanii trebuinta de stenografie". Henri
Stahl (1877-1902) este cel care a stabilit
primul sistem de stenografie romanesc, pe
baza frecventei si combinatiilor sunetelor
din limba romana. Stahl experimenteaza
acest sistem la Academia de Razboi, iar mai
tarziu - la Universitatea Populara a lui
Nicolae Iorga de la Valenii de Munte.
Dupa cel de al doilea razboi mindial,
Profesorul Andre Eckardt si-a propus sa
infiinteze un nou sistem de scriere. Ca si
stenografia, scrierea noua nu inlatura nici
una din scrierile vii, ci era menita - alaturi de
scrierile alfabetice - sa serveasca popoarelor
lumii - in diferite imprejurari - in scopul de a
favoriza intelegerea intre ele. Exista de mult,
in afara de cifre - a caror semnificatie este
universal cunoscuta, o serie de semne
incetatenite si intelese peste tot la fel ca si
cifrele. Astfel, semnul = inseamna
"egalitate", ~ inseamna "asemenea", ? -
"intrebarsemne care au si in prezent o
circulatie internationala - aritmetica, algebra,
geometrie, astronomie, fizica, chimie, in
traficul rutier, in medicina si farmacologie.
Utilizand aceste semne, Profesorul
Eckardt a inventat un sistem nou, care
imbina avantajele unei scrieri ideografice cu
cele ale unei scrieri alfabetice. Aceasta
scriere simbolica - valabila la toate
popoarele - consta din semnele cele mai
simple: punct, linie, arc, carlig, patrat etc.
Aceasta scriere cuprinde 180 semne de baza
pentruexpresiile curente din viata cotidiana,
economie, comert si stiinte, care amintesc -
in masura posibilului - de obiectul sau
38
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
notiumea respectiva. Astfel, semnul pentru
copil este reprezentat printr-un cap si un
corp infasurat in scutece, ochiul si urechea -
prin arcuri dispuse in sensurile
corespunzatoare (cu un punct in plus pentru
ochi), soarele - printr-un cerc, luna - printr-o
sfera, apa - prin trei picaturi care cad, munca
- prin doua linii incrucisate simbolizand
doua brate, casa - printr-un acoperis pictat
pe doua coloane.
Tot sistemul ar fi ramas insa imperfect
daca semnele nu s-ar fi putut clasa intr-un
dictionar. Inventatorul acestui sistem a
prevazut cele 180 de semne cu cate o
denumire.Aceasta denumire nu face parte
insa din vreo limba existenta, ci a fost
inventata folosind cele mai simple silabe:
Aceste denumiri pot fi transpuse in alfabetul
Morse si in scrierea Braille. Profesorul
Eckardt numeste scrierea sa internationala
SAFO ("sens" si "scriere"), deci o scriere
care reda sensul, nu vorbele.
Mai simplu decat alfabetul Morse este
alfabetul pentru orbi. El consta din puncte,
dar nu dispuse linear, ci in grupe de cate
sase. Timp de milenii, orbii n-au avut alte
resurse decat mila celor din jurul lor: daca
soarta lor nu era prea vitrega, o ruda sau un
prieten le citea cu voce tare. De obicei, viata
interioara a orbilor este foarte bogata.
Nefiind distrati de impresii vizuale, de culori
si de formele lumii exterioare, ei sunt mai
receptivi lumii ideilor. Spre sfarsitul sec. al
XVIII-lea, a inceput sa castige teren in
Franta ideea ca posibilitatile ce se ascund in
orbi ar putea fi dezvoltate, iar ei - indrumati
catre o activitate folositoare. In 1784 - cu
putin timp inaintea Revolutiei Franceze - ia
fiinta la Paris primul Institut pentru Orbi,
unde li se preda si citirea.
O femeie oarba, muziciana Paradis de la
Viena, ii daduse unele sugestii directorului
acestui institut pentru tiparirea unor texte
numai cu majusculele alfabetului latin, in
asa fel incat acestea sa iasa in relief si sa
poata fi recunoscute prin pipaire. Citirea
literelor in relief era insa o silabilisire
anevoioasa; cat despre scris, acesta ramanea
imposibil pentru orbi. In anul 1818, a fost
adus la acest institut uncopil de 10 ani -
Louis Braille - care, printr-un accident, isi
pierduse vederea la varsta de trei ani. Era
deosebit de dotat - avand inclinatii spre
muzica, iar incapacitatea de a citi, dar - mai
ales - de a invata notele reprezentau - pentru
el - o durere apasatoare. Dupa ce isi insusi
toata instructia pe care o putea primi aici,
Braille deveni - la randul sau - profesor la
acest institut. Intr-o zi, ii cazu in mana o
scriere inventata de un om cu ochi sanatosi -
ofiterul francez Charles Barbier - conceputa
a fi o scriere secreta care sa poata fi citita si
pe intuneric. Barbier imaginase un sistem in
care literele sa fie redate prin puncte iesite in
relief. Braille si-a dat seama ca metoda
punctelor era mai buna decat cea a literelor
iesite in relief. Aceasta intrebuinta 11 puncte
- prea multe pentru a fi percepute dintr-o
data chiar si prin pipaitul atat de dezvoltat al
orbilor. Asadar, Braille a redus numarul
punctelor la sase si le-a grupat astfel:
Tiparind unul sau mai multe din aceste
semne si lasandu-le la o parte pe celelalte, se
pot obtine 63 de combinatii. Aceste puncte
se imprima pe hartie in asa fel incat degetele
sensibile ale orbilor sa le poata simti. Din
pozitia punctelorfata de celelalte si din
spatiile dintre ele, el recunoaste literele si le
poate citi. Dar Braille s-a ocupat si de
scrierea orbilor: un aparat extrem de
ingenios serveste la scris. O hartie se aseaza
peste o rama; peste rama seaseaza o placa
prevazuta cu gaurele; astfel orbul poate gasi
pozitia punctelor dorite si strapunge hartia
cu un betisor potrivit. Reusind sa redea cu
cele 63 de semne alfabetul, cifrele si
demnele de punctuatie, Braiile a deschis o
noua poarta catre lumea ideilor pentru orbi.
Isi scrie prima carte cu puncte in 1829, dar
inventia ii va fi incoronata cu succes abia in
anul 1850 si - de aacum - este introdusa in
toate institutele pentru orbi din Franta.
Scrierea Braille pentru orbi este raspandita
astazi in lumea intreaga: orice text, orice
problema matematica, orice formula
chimica, orice piesa de muzica pot fi notate
cu aceste simple sase puncte si - multumita
lor - milioane de orbi participa la viata
intelectuala.
39
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Persoanele cu deficiente de auz
comunica intre ele cu ajutorul unui limbaj
numit "limbajul semnelor". Pozitia degetelor
si orientarea palmelor, directia miscarii si
expresia fetei alcatuiesc un semn care
apartine nu unui cuvant, ci unei idei. Astfel,
unirea palmelor sub forma unui acoperis
inseamna "casa", iar cand cineva se prinde
de cot exprima actiunea de a ajuta. Fiecare
tara are propriul sistem de semne, dar surzii
de nationalitati diferite se pot intelege foarte
usor. Pentru anumite cuvinte - cum ar fi
numele proprii - surzii folosesc un alfabet al
gesturilor: dactilologia.Fiecarei litere a
alfabetului ii corespunde o pozitie a
degetelor de la mana.
Ca stiinta si arta de a determina
caracterul unei persoane pe baza examinarii
scrisului acesteia, grafologia constituie un
mod eficient de explorare a personalitatii.
Drept urmare, grafologia si-a gasit aplicatii
in numeroase domenii de activitate -
medicina, cercetare istorica, istorie literara,
criminologie si criminalistica etc. O ramura
a sa - grafologia patologica - se ocupa cu
studiul deformarii scrisului atunci cand
acesta este cauzata de bolile mintale. In
justitie, studiulscrierii determina
autenticitatea actelor si a semnaturilor de pe
acte. Fiind un aspect material al unui efort
spiritual, al unei activitati psihologice,
scrisul poate ajuta - de asemenea - la studiul
indemanarii si al deprinderilor omului -
printr-o serie de teste psihologice - si
examineaza, astfel, aptitudinile fizice si
psihologice ale subiectului. In unele tari din
lume, angajarea in numeroase functii se face
pe baza unor analize grafologice; in
numeroase intreprinderi, psihologii
conlucreaza cu grafologii specialisti pentru
testarea aptitudinilor de munca. In unele
state, posibilitatile grafologice au fost
recunoscute oficial. Astfel, in Franta,
Societatea Franceza de Grafologie a luat
fiinta in anul 1971, ca fiind o institutie de
utilitate publica. Putin mai tarziu, Ministerul
Muncii din aceasta tara a situat la nivelul de
inginer calificarea unui grafolog consultant.
Referinþe
1) BOIA, Aurel si colab. - Stenografia - manual
pentru scoli de specializare postliceala Editura
didactica si Pedagogica, Bucuresti 1977
2) BOIA, Aurel - Stenodactilografie - manual pentru
licee economice, administrative si de servicii
(lucrator în administratie si servicii) clasele IX-XII
Editura Didactica si Pedagogica S.A.Bucuresti 1997
3) BRATESCU, Gheorghe - De la dsenele rupestre
la satelitii de comunicatii Editura Albatros Bucuresti
4) COLIN, Vladimir - Povestea scrierii de la A la Z
Editura Didactica si pedagogica Bucuresti 1966
5) FRATILA, Adrian - Scrisul - oglinda
personalitatii. Editura Coloseum Bucuresti 1994
6) NAUDIN, Claude si colab - Comunicarea de la
origini la Internet (Colectia Enciclopedia Larousse
pentru tineri) Editura RAO Bucuresti 1996
7) OLTEANU, Virgil - Din istoria si arta cartii -
Lexicon Editura Enciclopedica 1992
8) PÂRVU, Maria si colab. - Stenografia pentru toti
în limbile româna, engleza, franceza, germana,
spaniola Editura Cantemir Bucuresti 1993
Carmen Moraru
CALENDAR BISERICESC
2007
Mai – Florar
(31 de zile – ziua are 14 ore, noaptea 10 ore)
1 M Sf. Prooroc Ieremia
2 M Aducerea moaºtelor Sf. Ier.
Atanasie al Alexandriei
3 J Sf. Mc. Timotei din Egipt ºi soþia sa
Mavra
4 V Sf. Mc. Pelaghia din Tars
5 S Sf. Mare Mc. Irina din Tesalonic
6 D Duminica a 5-a dupã Paºti, a
Samarinencei
Sf. ºi Dreptul Iov
EV 7; FA 11,19-30; In 4,5-42; Sãpt. Paºti 5: Glas 4
7 L Arãtarea semnului Sfintei Cruci la
Ierusalim; Sf. Mc. Acachie; Sf. Nil de la
Sora
8 M Minunea de la mormântul Sf. Ap.
Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare
9 M Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor;
Aducerea moaºtelor Sf. Ier. Nicolae la
Bari
10 J Sf. Ap. Simon Zilotul (Natanael)
40
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
11 V Sf. Sfinþit Mc. Mochie; Pomenirea
inaugurãrii C-polului; Sf. Ier. Chiril ºi
Metodie, apostolii slavilor
12 S Sf. Ier. Epifanie al Ciprului ºi
Gherman al C-polului; Sf. Mc. Ioan valahul
13 D Duminica a 6-a dupã Paºti, a
Orbului din naºtere
Sf. Mc. Glicheria din Tracia
EV 8; FA 16,16-34; In 9,1-38; Sãpt. Paºti 6: Glas 5
14 L Sf. Mc. Isidor din Hios
15 M Cuv. Pahomie cel Mare
(preluare de pe http://www.calendarortodox.
ro/sfintii_mai.htm)
CURIOZITÃÞI
Scurta istorie a medicinii
2000 i.Hr. - Ia si mananca radacina asta .
1000 d.Hr. - Radacina asta e pagana,
mai bine spune rugaciunea asta .
1850 d.Hr. - Rugaciunea e superstitie,
mai bine bea potiunea asta
1940 d.Hr. - Potiunea asta e facuta din
untura de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. - Pastila asta nu e eficienta,
mai bine ia antibioticul asta .
2000 d.Hr. - Antibioticul e artificial. Ia
si mananca radacina asta.
CUGETÃRI
Magicianul
L-am intalnit pe malul marii.
Mai intai, a tranformat un bulgare de
nisip intr-o portocala, a transformat apoi, pe
rand, o samanta intr-o floare, un stejar intrun
pumn de cenusa, un strop de ploaie intrun
torent.
Parea ca se joaca.
L-am urmarit apoi, infrigurata, cum
preschimba o mare iubire-n ura, doi prieteni
in trei dusmani, o vorba oarecare intr-un
poem.
A schimbat chiar sub ochii mei o ceartantr-
o iubire.
Vazand ca ma intereseaza jocul lui, a
transformat, crezand ca-mi face placere, un
cersetor intr-un print, un judecator intr-un
condamnat l amoarte, un idiot intr-un savant.
Observandu-mi privirile din ce in ce mai
ingrozite, printr-un simplu semn din
bagheta, a preschimbat o dansatoare intr-o
Baba Cloanta, un schilod intr-un dansator pe
sarma, o preafrumoasa- ntr-o mumie.
Apoi, ca sa ma-nbuneze, m-a intrebat:ce
mi-ar place sa mai transforme?
L-am privit cu incantare cum transforma un
pom sterp intr-un grau roditor,
o piatra seaca-ntr-un izvor si un desert intr-o
gradina. Ba chiar, pentru ca l-am rugat
frumos a ales un om caruia i-a transformat
cuta cea mai adanca a inimii intr-un intreg
univers.
Am spus ca, fara indoiala, este un truc la
mijloc, si l-am rugat sa ma transforme chiar
pe mine.
Mi-a transformat intai bratele in ramuri ,
apoi in aripi, apoi m-a inzestrat cu gheare si
trup de leu, apoi am vrut sa fiu om si m-a
facut pe rand:luptator, croitoreasa cersetor,
judecator,curtezan, agricultor. Ma distra
jocul si-mi placea zambetul cu care facea
toate aceste minunatii.
Intr-o zi l-am privit cu seriozitate si i-am
spus ca mi-ar palcea sa ne casatorim.
Continua sa zambeasca fara tresarire, fara
mirare. Ma asteptam sa refuze. A facut un
mic semn si m-a imbracat intr-o rochie cu
flori de gheata, Cu stele-n diadema si a
chemat o trasura cu cai
inaripati. Am fost, fara indoiala, cea mai
fericita mireasa din lume, caci imi
indeplinea clipa de clipa cea mai
neinsemnata dorinta fara efort, fara ezitare.
ca intr-un vis minunat rasarea injur tot ceea
ce rasarise vreodata in mintea mea.
A pregatit camera nuptiala intr-un cuib
de cristal, pe-un varf de munte. Mi-a sesizat
dezamagirea din priviri si a colorat peretii
translucizi in violet
a umplut pardoseala de trandafiri,i- a
luminat discret cu lumanari raspandind
miros de smirna.
Ma privea pentru prima data fascinant si
abea acum sesizam ca in fiecare dorinta
41
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
indeplinita punea o frantura din sufletul sau.
M-a iubit frenetic, neasteptat, asa cum
iubeste torentul stanca-n care sapa, asa cum
iubeste muntele abisul in care se oglindeste
sau mai degraba, asa cum iubeste pianistul
pianul in care se topeste zamislind muzica.
Dimineata,trezindu- ma,l-am observat cum
ma privea atent ca si cum tocmai se pregatea
astfel a ma transforma.
ca sa ma alint,i-am cerut sa-mi indeplineasca
o dorinta pe care nu mi-am pus-o niciodata.
A miscat mana ca pentru a-mi darui o
minunatie si deodata, trandafirii s-au
transformat in cenusa, peretii s-au prabusit
pulbere, iar noi ne-am regasit pe malul
marii,unde l-am intalnit prima data.
Am izbucnit in plins dar parea ca nu ma
vede, incepuse din nou sa joace
transformand un roi de albine intr-o armata,
un musuroi intr-un castel, apoi castelul intrun
pumn de nisip.
Pe seara, m-am oprit din plins si i-am
aparut in fata.
Intentionam sa-l rog in genunchi sa-mi
redea visul de noaptea trecuta, dar n-am
intampinat nici o rezistenta.
Imi indeplinea dorintele cu aceeasi
rapiditate ca de obicei.
Am rechemat cu frenezie noaptea
precedenta,amanunt cu amanunt. Iar el se
daruia total, fascinat din nou,ca si cum eu
eram stapana, Iar fascinatia din ochii lui imi
nastea sori din piept si universuri din priviri.
Savuram clipele asa cum savureaza un
insetat apa mirajului din desert.
dimineata cand m-am trezit, am alungat din
amintire orice gand din ziua precedenta.
Zilele se scurgeau egale treptat insa miamamintit
ca facusem totul doar pentru a-i
afla taina.
Desi ma feream sa-mi doresc lucruri
nesabuite, zi de zi simteam tot mai acut ca
exist undeva, ca exista undeva o fisura intre
realitate si magia iubitului meu sot si stapan.
Ca si in vis iti dai seama ca visezi dar
nimic nu te ajuta sa te trezesti.
si apoi incepi sa te indoiesti si iar intelegi si
iar incerci.
Dar visul meu nu lua sfarsit niciodata,
dar se modifica la vointa, dintr-un vis intraltul,
iar el imi daruia toate visele, asa cum
rastorni in fata unui copil bratele pline de
jucarii.
Am reluat jocul intai si el m-a
transformat rand pe rand, in toate
vietuitoarele pamantului.
Mi-am luat mii de chipuri si el mi-a luat
mii de forme. Am pierdut sirul zilelor de
cand incerc sa aflu secretul magiei lui si
nimic nu ma ajuta, caci orice transformare
este doar o transformare si ma-ntalnesc
mereu cu mine insami, fie ca sunt regina,
sau negustor, sau calugar.
Taina se afla, fara indoiala in golul
dintre clipe, caci nu mai sunt ceea ce am
fost,dar nu sunt inca ce voi fi.
Mi-e tot mai greu sa port visul acesta, si
mi-e tot mai dor de el, cel cu pieptul plin de
visele mele.
Mi-e dor de parca toate visele s-au
adunat in noi, iar acum eu imbratisez mereu
propriile mele vise, in timp ce el imi scapa
din bratele mele insetate.
Acum, cand incetasem sa mai sper, mi-a
venit o ultima idee: ii voi cere sa ma
transforme in el insusi. Ii voi afla astfel
taina. Il ating sfioasa pe umar, iar chipul lui
infloreste citindu-mi gandul.
Ma priveste fix in ochi si totul devine
tacere. Sunt din nou singur pe malul marii,
iubita mea m-a recunoscut. E timpul sa ma
odihnesc.
Ma intind, cuprind sub mine milioane de
fire de nisip. S-a innoptat. Adun stelele
cerului si le-adapostesc in cea mai ascunsa
cuta a inimii unde vor adormi impreuna cu
mine, pina maine dimineata
SAPTE LUCRURI IMPORTANTE
- Sã arati bunatate unei persoana in
varstã;
- Sã distrugi o scrisoare scrisã la nervi.
- Sã-þi ceri scuze, salvând o prietenie;
- Sã opresti o cearta pe cale sã distrugã
reputatia cuiva;
- Sã-l ajuti pe adolescent sã se
gãseascã pe el insuºi;
42
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
- Sã-þi faci timp sã faci ceva frumos
pentru mama ta;
- Sã accepþi pãrerea lui Dumnezeu
despre orice lucru.
(preluare de pe
http://www.maxime.info.md/)
Primim de la cititori
Daniela G. din Sibiu – care este o
cititoare fidela a revistei noastre – ne-a mai
trimis o poezie:
Amurg
Cand vara cu trena de floare
Migreaza pe aripi de calatoare in
zbor,
Cand frunza ma zbate,
Cand ploaia ma doare
Si viata din soare se-ntoarce in nor,
Privesc inspre tine iubite
Si-o ceata coboara-ntre noi,
Privesc in cutia Pandorei
Si scot viata noastra in doi …
Si toamna se-apasa in noi
Cu lacrimi de ploaie marunta
Si viata se-ntoarce in nor
Si curge-n pamant fara truda.
Daniela G.
Iatã ce primim de departe:
"Iti multumim pentru exemplarele
minunat ilustrate ale "Clepsidrei albastre",
cu un continut atat de profund, de suflet.
Desigur ca "Invierea" a fost, de curand, un
moment spiritual dosebit, "in concordanta"
deplina cu profilul revistei. Urmeaza sa o
descoperim in detaliu - mesajele si poeziile
sunt, de aemenea remarcabile prin
sensbilitatea lor...
Mult succes in activitatea de redactie, tie
si colaboratorilor tai". (dr. Viorica-Maria
Petrescu-Jipa, Saarbrucken, Germania)
"Am primit mesajul cu urmatoarele doua
exemplare ale "Clepsidrei
albastre"-insumeaza intr-adevar o munca
aproape "titanica" si sunt deosebit de bogate
in mesaje spirituale "pure", "curate" - care,
in lumea de azi, se intalnesc mai rar, dar
exista totusi"... (dr. Viorica-Maria Petrescu-
Jipa, Saarbrucken, Germania)
www.clepsidraalbastra.home.ro
iar numerele revistei noastre în format
pdf le gãsiþi pe grupul de discuþii
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
la secþiunea Files.
Din numãrul urmãtor:
Dragi cititori,
Dacã v-a plãcut acest numãr al revistei
noastre, dacã nu v-a plãcut, dacã aþi vrea sã
citiþi rubrici noi în ea, dacã aveþi propuneri
ºi sugestii sau dacã doriþi informaþii
suplimentare, vã rugãm sã ne scrieþi pe
adresa redacþiei:
C.P. 523 O.P. 9 CLUJ-NAPOCA
sau la adresele de e-mail:
clepsidra_albastra@yahoo.com
clepsidraalbastra@home.ro
si
clepsidra_albastra@yahoogroups.com
43
CLEPSIDRA ALBASTRA NR. 5/MAI 2007
Din numãrul urmãtor vom avea rubrica
"Cititorii întreabã, Clepsidra rãspunde"
44